Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1662/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1662
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier C -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.358 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.60/40/08.01.2008 pe rolul secției civile a Tribunalului Botoșani reclamanții, -, -, --, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în baza art.27 alin.3 din OG nr. 137/2000, solicitând instanței să constate că au fost discriminați de Statul Român în raport cu demnitarii, funcționarii publici și salariații contractuali și de Ministerul Justiției în raport cu personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete prin neacordarea începând cu 01 ianuarie 2007 indexărilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, de 2% începând cu 1 aprilie și de 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007 și, în consecință, să oblige pârâții la înlăturarea pentru viitor a discriminări prin acordarea acestor indexări, și la repararea prejudiciului cauzat prin discriminare prin acordarea acelorași indexări, sumele astfel cuvenite urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație și cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că prin OG nr. 10/2007 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului: demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorilor ICCJ, exceptând consilierii de probațiune. La fel s-a procedat prin OG nr. 16/2007 pentru personalul, prin OG nr.27/2007 pentru controlorii financiari și prin OG nr. 8/2007 pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor.
Că singurii salariați cărora nu li s-au majorat în nici un mod salariile - susțin reclamanții - sunt judecătorii, asistenții judiciari, procurorii și consilierii de probațiune.
Procedându-se astfel, au arătat reclamanții, au fost încălcate dispozițiile art.l alin.2 lit. e pct. I din OG nr. 137/2000 care prevăd ". dreptul la un salariu egal pentru o muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare" dar și dispozițiile Protocolului nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului.
Drept urmare, pentru înlăturarea discriminării astfel create, reclamanții au solicitat acordarea indexărilor salariale susmenționate.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr. 137/2000, ale art.14 din Convenția europeană a drepturilor omului și ale Constituției României, ce reglementează egalitatea în drepturi, egalitatea de tratament și nediscriminarea.
În dovedire, reclamanții au depus copia sentinței nr. 18/2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât, în calitate de instituție abilitată prin lege să aplice dispozițiile legislative în materie de nediscriminare, nu poate fi citat în calitate de pârât ci de expert în domeniul nediscriminării.
Și pârâtului Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, solicitând respingerea acesteia ca nefondată.
În apărare, pârâtul a arătat că prevederea unor drepturi în beneficiul doar a unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat reprezintă o opțiune a legiuitorului și nu se poate reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
În plus, că prevederile OG nr. 137/2000 au în vedere, doar modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie drepturi și nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor.
Prin sentința civilă nr.358 din 27 februarie 2008 Tribunalul Botoșani - secția civilă a admis excepția prematurității dreptului la acțiune în ce privește pretențiile pentru viitor ale reclamanților, pe care le-a respins ca prematur introduse, și a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, față de care a respins ca inadmisibilă acțiunea.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis în parte acțiunea în despăgubiri a reclamanților, încât a obligat pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților o despăgubire egală cu creșterile salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006; 2% începând cu 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A obligat aceiași pârâți să plătească reclamanților și dobânda legală prevăzută de OG 9/2000 de la data punerii în întârziere, respectiv 28.12.2007 până la data plății efective.
A respins capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut în primul rând că dreptul subiectiv pretins de reclamanți nu este actual, respectiv că Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este titularul obligației în raportul de drept material dedus judecății.
A reținut că potrivit art.27 alin.3 din OG nr.137/2000 judecata acțiunii în despăgubire rezultată din discriminare formulată de reclamanți, trebuie realizată " cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Asupra fondului cauzei, Tribunalul a reținut că s-au acordat creșteri salariale în 2007 " personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică".
De asemenea, că din preambulul acestei ordonanțe rezultă că aceasta a fost adoptată în temeiul " art.l08 din Constituția României, republicată, și al art.l pct. III 4 din Legea nr.502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe".
A constatat că potrivit art.l pct. III 4 din Legea nr.502/2006, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță în domeniul " Muncă, protecție socială și salarizare", respectiv " reglementări privind creșterile salariale în sectorul bugetar pentru anul 2007 " respectiv că abilitarea acordată prin lege cu privire la creșterile salariale pentru anul 2007 vizat sectorul bugetar, fără a fi prevăzută în mod expres vreo excepție de la acordarea creșterilor salariale în acest sector.
Că drept urmare, regula de interpretare logică a acestei norme juridice conform căreia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, conduce la concluzia că această formulare duce la generalitatea aplicării normei, adică la creșteri salariale pentru întreg sectorul bugetar.
Ca exemplu a reținut că, în baza aceluiași art.l pct.III 4 din Legea nr.502/2006, au fost prevăzute creșteri salariale în 2007 și pentru alte categorii de salariați din sectorul bugetar, respectiv pentru:
- funcționarii publici prin OG nr. 6/2007;
- personalul didactic din învățământ prin OG nr. 11/2007;
- personalul din administrația centrală a și de la misiunile diplomatice, oficii consulare și institutele culturale românești din-/2007;
- controlorii financiari prin OG nr.27/2007.
A reținut că, cu toate acestea reclamanților - care desfășurau activitate în sectorul bugetar și ale căror drepturi salariale erau prevăzute de Legea nr.327/2006 -nu li s-au acordat creșteri salariale în anul 2007.
Așadar, deși aceștia se aflau, în situații comparabile cu ceilalți salariați din sectorul bugetar, nu li s-au acordat în 2007 creșterile salariale prevăzute de art.l pct. III 4 din Legea nr.502/2006.
A reținut în consecință că prin neacordarea în 2007 pentru reclamanți a creșterilor salariale prevăzute pentru întreg personalul din sectorul bugetar, aceștia au fost supuși unei discriminări pe criteriul categoriei profesionale, astfel încât sunt îndreptățiți la acordarea unor despăgubiri în baza art.27 alin.l din OG nr. 137/2000.
A făcut aplicarea textelor de lege invocate, în ce-i privește pe reclamanți.
În final a reținut că reclamanții nu au dovedit efectuarea de cheltuieli de judecată în proces.
Împotriva acestei hotărâri Ministerul Justiției a declarat recurs în care a susținut că față de obiectul acțiunii reclamanților nu are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere atribuțiile strict date în competență prin HG nr.83/2005.
Asupra fondului pretențiilor reclamanților a invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență că intimații reclamanți nu se pot considera discriminați pentru că nu se află într-o situație comparabilă cu categoriile profesionale prevăzute de OG nr.10/2007.
A subliniat că personalul din serviciile de probațiune beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare nr.327/2006, fără a putea pretinde să li se aplice texte de lege ce au fost adoptate în beneficiul altor categorii profesionale.
Recursul a fost înregistrat la 27 mai 2008 pe rolul Curții de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza fiind scoasă de pe rol și trimisă spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție în baza art.II alin.3 din OUG nr.75/11.06.2008, prin încheierea nr.998/03.07.2008.
Prin decizia nr.222/16.01.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Suceava.
Reinvestită astfel sub nr.1231/39/13.11.2009, Curtea va reține că recursul pârâtului Ministerul Justiției este fondat încât va fi admis ca atare în temeiul art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, ceea ce au solicitat reclamanții din cauză, consilieri de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, salarizați prin lege specială (Legea nr.326/2007), este să li se aplice și lor prevederile OG nr.10/31.01.2007, prin care la art.1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului - demnitari, funcționari publici, salariați contractuali - cu 5% de la 01.01.2007, cu 2% de la 01.04.2007 și cu 11% de la 01.10.2007.
Au susținut reclamanții că sunt îndreptățiți la aceasta pentru că exceptarea lor de la prevederile respectivului act normativ de majorare a salariilor constituie un act de discriminare, împrejurare care atrage aplicabilitatea art.27 din OG nr.137/2000.
În atare context, însă, Curtea are în vedere că dispozițiile art.1, 2, 3 și 27 alin.1 din OG nr.137/2000 au fost declarate neconstituționale, în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze și să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (deciziile nr.818, 819, 820 și 821/03.07.2008).
Curtea reține că este evident neconstituțional, ca urmare, a se interpreta art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 în sensul că instanța de judecată ar fi competentă de a substitui norme dintr-un act normativ, precum și a le întregi, cu norme dintr-un alt act normativ, cum practic a procedat prima instanță când a aplicat reclamanților prevederile OG nr.10/2007, încălcând principiul separației puterilor consacrat de art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 după care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În consecință, Curtea reține că hotărârea instanței de fond cade sub incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, încât se impune casarea acesteia, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentință ce nu contravin deciziei de față.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.358 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Modifică parțial sentința atacată, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.28.12.2009
Jud.fond
.
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
