Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 167/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 167/
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef secție -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C împotriva sentinței civile nr. 1412/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Curtea De APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice Prin DGFP B,a intimatei reclamante, precum și a intimatului pârât Tribunalul Covasna.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, prin sentința civilă nr.1412/29.11.2007 Tribunalul Covasnaa dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției; Ministerul Economiei și Finanțelor; Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna, și pe cale de consecință:
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de bază lunară, începând cu data de 16.10.2004 până la data 01.08.2005, și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A respins pretențiile solicitate de reclamantă pe perioada 01.09.2004 -15.10.2004 ca urmare admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pe perioada sus menționată.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor cuvenite reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV, a Tribunalului Brașov, a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a respins excepțiile invocate pentru considerentele expuse în încheierea din data de 15.11.2007.
Totodată din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța a raportat la prevederile art. 283 lit. c ) potrivit cărora dreptul la acțiune se prescrie în 3 ani de la data nașterii în situația în care este vorba de o sumă de bani, pe care a admis-o tot la termenul de judecată din 15.11.2007, sens în care constat ca fiind prescrise doar drepturile solicitate pe perioada cuprinsă între 01.09.2004-15.10.2004, raportat și la data introducerii acțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele: reclamanta a avut calitatea de judecător potrivit înscrisurilor de la dosar, raportat la perioada din cerere, fiind eliberată din funcție prin decretul cu nr. 814/august 2005, începând cu data de 1.08.2005.
Potrivit disp. art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996.
Instanța a constatat că în cauză sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevăd că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% solicitat prin prezenta acțiune fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru garantarea, respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Este adevărat că prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, art. 47 fost abrogat, dar procedându-se în această manieră nu putem decât să constatăm că abrogarea nu produce efecte juridice întrucât OG 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii 50/1996, fiind astfel în contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privitor la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 56 pct.2).
Față de considerentele de drept și de fapt expuse, ținând cont și de faptul că la data stabilirii dreptului de risc și suprasolicitare nervoasă prin art. 47 din L 50/1996 legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, care în prezent nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat, în condiții de calitate și eficiență sporită, instanța a admis acțiunea doar în parte, sens în care a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și Tribunalul Covasna să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută de bază lunară, în raport de perioada lucrată începând cu data de 16.10.2004 până la data 01.08.2005.
A respins însă pretențiile solicitate de reclamantă pe perioada 01.09.2004-15.10.2004 ca urmare admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune pe perioada sus menționată, pentru considerentele deja expuse.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și MEF prin DGFP
Prin motivele de recurs formulate de MEF prin DGFP C este reiterată apărarea formulată și în fața instanței de fond potrivit căreia pretențiile din acțiune constituind drepturi salariale nu pot fi admise în contradictoriu cu această instituție întrucât între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 16.2004-1.VII.2005 când pârâta nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fond, prin motivele de recurs ale recurenților, hotărârea atacată a fost criticată pentru nelegalitate și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, recurenții invocă faptul că pretențiile din acțiunea dedusă judecății nu au nici o bază legală, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești, iar acordarea pe cale judecătorească a unui drept care nu este prevăzut în nici o normă legală în vigoare nu poate fi privită decât ca o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 cu respectarea tuturor condițiilor și limitărilor prevăzute de Constituție, Legea 24/2000 și de Legea nr.125/2000.
În privința incidenței prevederilor art.1 din Protocolul 1 și art.20 din Constituție, prin motivele de recurs se arată că norma internațională invocată nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Prin urmare, reclamanții nu sunt și nici nu au fost titularii unui drept existent în patrimoniul lor pe care angajatorul refuză să-l plătească și care să determine incidența art.1 din Protocolul 1.
Recursurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art.47 din Legea 50/1996 prevedea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, acest text de lege a fost abrogat expres prin art.I punctul 42 din OG nr.83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr.334/6.07.2001.
Reclamanții invocată faptul că au fost încălcate normele de tehnică legislativă în sensul că nu putea fi abrogată prevederea dintr-o lege printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, respectiv Ordonanță, însă ignoră faptul că la rândul său această ordonanță a fost aprobată prin lege, aspect ce ține tot de tehnica legislativă, fiind un procedeu legal.
Ceea ce invocă reclamanții în susținerea acțiunii reprezintă argumente ce țin de neconstituționalitatea unui text de lege și nu pot fi verificate de instanțele de drept comun
Potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Prin urmare, pretențiile din acțiune au la bază un text de lege abrogat în mod expres iar, în plus, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 precum și OUG nr.27/2006 nu au condus la diminuarea drepturilor salariale ale magistraților ci, dimpotrivă, la creșterea acestora, prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial, prin includerea sporurilor de care beneficiau magistrații.
În consecință, prin acordarea unor drepturi abrogate și neprevăzute în nici un act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă.
În ceea ce privește invocarea art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției României pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale curtea reține că soluția primei instanțe are la bază o interpretare eronată a acestei reglementări internaționale, precum și a practicii CEDO invocată în considerentele sentinței recurate.
Astfel art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini ori de a recunoaște un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Reclamanții nu beneficiază de sporul invocat pentru că nu există o lege care să- prevadă și, prin urmare, nu sunt nici titularii unui drept de creanță care să poată fi ocrotit pe calea justiției.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că anumite drepturi sunt drepturi patrimoniale în sensul art.1 din Protocolul nr.1 "numai în măsura în care sunt prevăzute în legislația națională" (a se vedea în acest sens cauza Beian împotriva României paragraful 51, cauza Gaygusuz, paragraful 41). De asemenea, CEDO nu negat niciodată dreptul fiecărui stat de a crea legislația națională în funcție de specificul relațiilor sociale din fiecare stat membru, legislație care în mod evident evoluează de la un moment istoric la altul, schimbarea legislației prin abrogarea unor acte normative vechi și intrarea în vigoare a altora noi ținând de însuși progresul normal în cadrul unei societăți aflată în tranziție cum este cea din țara noastră.
Prin urmare, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG 177/2002 și OUG nr.27/2006, Ordonanțe care au fost aprobate prin legi diferite (ex.: OUG 177/2002 aprobată prin Legea 347/2003) au condus în permanență la îmbunătățirea nivelului de trai al magistraților prin creșteri importante ale indemnizațiilor acestora și nicidecum nu s-a adus atingere vreunui drept de natura celui invocat.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursurile părților și va modifica hotărârea de la fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În legătură cu motivele de recurs ce vizează soluționarea excepțiilor de procedură, Curtea constată că Tribunalul a dispus corect cu privire la acestea și împărtășind argumentele juridice ale instanței de fond avute în vedere la soluționarea excepțiilor urmează a aprecia neîntemeiate criticile recurenților drept pentru care vor fi menținute dispozițiile sentinței de fond cu privire la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, împotriva sentinței civile 1412/29.11.2007 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalului Covasna și Curtea de APEL BRAȘOV.
Menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red: AP/28.02.2008
Dact: MD/29.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
