Pretentii civile. Speta. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 168/
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții Curtea De Apel Brașov, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice prin DGFP C împotriva sentinței civile nr. 1370/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Curtea De Apel Brașov, Ministerul Economiei Și Finanțelor Publice Prin DGFP B,a intimatei reclamante, precum și a intimaților pârâți Tribunalul Covasna și Ministerul Justiției.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 1370/2007 a Tribunalului Covasna, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Covasna au fost obligați să plătească reclamantei suma de 4032 lei reprezentând prime de vacanță pentru anii 2003 -2006 calculate prin raportul de expertiză nr. 211/2007. Totodată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să vireze Ministerului Justiției fondurile necesare achitării sumelor acordate cu acest titlu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în actuala denumire, și cea a prescripției dreptului material la acțiune pentru 2003 instanța le-a respins pe amândouă, deoarece potrivit Legii 500/2002 îi revine obligația de a elabora proiectele de buget pentru venituri și cheltuieli și implicit rectificarea bugetelor instituțiilor bugetare în funcție de nevoile acestora, ținând cont în speța de față că finanțarea este bugetară, fiind pârâții instituții publice. În ceea ce privește prescripția instanța a apreciat că atâta timp cât prin legi bugetare succesive acest drept a fost suspendat termenul pentru împlinirea prescripției nu s-a împlinit, și prin urmare nu sunt incidente prevederile invocate in cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea 50/1996, introdus prin OG 83/2000 privind modificarea și completarea acestei legi, magistrații și celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută a lunii anterioare plecării în concediu, care se impozitează separat.
Reclamantei nu i s- acordat acest drept la efectuarea concediului de odihnă pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006, întrucât prin acte normative succesive, a fost suspendată aplicarea dispozițiilor art. 411alin. din Legea 50/1996. Aceste dispoziții de suspendare contravin însă dispozițiilor art. 53 din Constituția României, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, nu poate fi dispusă decât dacă această măsură este necesară într-o societate democratică, iar în situația în care se apreciază că acestă măsură este necesară, ea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără aduce atingere existenței dreptului sau a libertății restrânse.
In speță, suspendarea aplicării dispozițiilor legale prin care se recunoaște dreptul la prima de concediu, echivalează cu restrângerea exercițiului acestui drept, fără a fi îndeplinite condițiile impuse de art. 49 din Constituție, și ca atare, textele de lege prin care s-a suspendat acest drept, se apreciază ca fiind date cu nesocotirea normelor constituționale.
Instanța mai reține că dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Inaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză. Inalta C de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit că prima de concediu nu poate fi acordată decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub acst aspect se impugn câteva precizări:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizată în decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă art. 411alin. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative, rezultă fără dubiu că Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar OUG 177/2002 se referă doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rămas în vigoare până la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a Deciziei nr. XXIII a Inaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
În cauză s-a efectuat o expertiză judiciară ale căror calcule nu au fost contestate de către Tribunalul Covasna, care în urma verificării potrivit adresei de la fila 94 specificat că sumele sunt corect calculate de expert raportat la pretențiile reclamantelor.
Având în vedere succesiunea în timp a reglementărilor legale privind salarizarea personalului auxiliar, instanța de fond a admis-o sens în care a obligat pârâții să îi plătească drepturile bănești cu titlu de prime de vacanță aferente anilor 2003, 2004, 2005 și 2006, drepturi care au fost actualizate cu indicele de inflație, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul, care face parte integrantă din prezenta, potrivit dispozitivului sentinței, precum și actualizarea acestei sume în raport de rata inflației începând cu data pronunțării prezentei până la data plății efective, cu aplicarea art. 274.c Cod Penal în privința cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP, iar prin motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor pe considerentul că între reclamanți și acest minister nu există raporturi juridice de muncă.De asemenea, este criticată de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Brașov, a invocat prin motivele de recurs excepția prescripției acțiunii pentru perioada cuprinsă între 2003 și data introducerii acțiunii, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 1.05.2004 -1.07.2005, perioadă în care Curtea de Apel Brașov nu avea calitate de ordonator secundar de credite.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, curtea reține că recursurile pârâților sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, curtea apreciază că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece potrivit art. 4 pct. x din HG nr. 83/2005 privind organizarea și funcționarea acestui minister, are atribuții privind " fundamentarea și elaborarea proiectului bugetului de stat pentru activitatea proprie a instituțiilor aflate în subordine. Prin urmare, în baza acestei atribuții Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a cuprinde în bugetul de stat alocat Ministerului Justiției cheltuielile necesare desfășurării activității acestui din urmă minister.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, curtea reține că în speță, cursul prescripției pentru plata primelor de vacanță a început să curgă de la data încetării cauzei de suspendare a plății, respectiv de la data de 5.02.2007 când au fost abrogate dispozițiile corespunzătoare Legii 50/2006 prin OG nr. 8/2007.
Pe fondul cauzei, curtea reține că prin încheierea din ședința din 21.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 31/2005, ca urmare a îndreptării din oficiu a unei erori materiale, a fost înlăturată mențiunea " și personalul auxiliar de specialitate " din dispozitivul și considerentele deciziei în interesul legii nr. XXIII din 12 decembrie 2005.
Ca urmare a acestei înscrieri decizia în interesul legii nu mai cuprinde referiri la situația personalului auxiliar astfel încât nu mai cuprinde nici dezlegări date problemei de drept incidentă în speța dedusă judecății care să fie obligatorie pentru celelalte instanțe.
Întradevăr, astfel cum se reține și prin considerentele încheierii de îndreptare a erorii materiale OUG nr. 177/2002 a înlăturat dreptul la prima de vacanță începând cu data de 1.01.2003 numai pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat acestora, iar nu și pentru personalul auxiliar de specialitate, în privința căruia dispozițiile corespunzătoare din Legea 50/1996 au fost abrogate abia la data de 5.02.2007, odată cu intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007.
În consecință, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor beneficiază de prime de vacanță pe toată perioada în care legea a prevăzut acest drept care a fost suspendat doar până la data de 1.01.2007, ulterior acestei date nemaiexistând nici o cauză de suspendare pentru plata drepturilor legale.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, curtea reține că suma de 250 lei este alcătuită din onorariul expertului care a efectuat expertiza ce a stat la baza calculării drepturilor bănești, iar nu din taxa de timbru astfel încât în mod corect instanța de fond a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor efectuate de reclamantă conform art 274 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, împotriva sentinței civile nr. 1370/22.11.2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red CȘ 25.02.2008
Dact AG 6.03.2008/ 2 ex
Jud fond pricină/
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
