Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1680/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1680/2008-R
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamant, cu domiciliul în, nr.447, județul S M, în contradictoriu cu intimat pârât SC SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE,cu sediul în de,-, județul, împotriva sentinței civile nr.602/D din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi băneșți.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurentul reclamant -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.21 din 1.06.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat și pentru intimata pârâtă SC SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE DE, reprezentantul său, consilier juridic, în baza împuternicirii nr.2562 din 16.09.2008, emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar copia rezoluției din a Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei din 6.10.2008 prin care s-a dispus neânceperea urmăririi penale a recurentului reclamant, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte învederează instanței că are cunoștință despre soluția parchetului, însă precizează că va formula plângere împotriva acesteia.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate, în sensul anulării dispoziției de suspendare a contractului individual de muncă, reintegrarea recurentului în funcția avută anterior, obligarea pârâtei la plata salariilor restante până la reintegrarea sa, completarea acestor mențiuni în carnetul de muncă, obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale calculate la salariile restante neachitate până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial. În esență precizează că decizia de suspendare este nelegală, ea nu îndeplinește condițiile de formă și fond, a invocat totodată textele legale care fac ca această dispoziție de suspendare a contractului de muncă a recurentului să fie nulă, aceasta trebuind să prevadă în mod obligatoriu descrierea faptei care duce la luarea acestei decizii, termenul în care ea poate fi atacată, și instanța competentă unde poate fi atacată această măsură. Ori, consideră că, simpla formulare a unei plângeri penale nu ar fi trebuit să ducă la suspendarea contractului de muncă, cu atât mai mult cu cât recurentul reclamant nu are nici un mijloc de subzistență. Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar soluții ale Curții de APEL ORADEA, extrase de pe site-ul instanței, prin care au fost admise recursurile în alte trei cauze.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În concluzie apreciază că, faptul că intimata pârâtă a formulat plângere penală a fost un motiv suficient de suspendare a contractului de muncă în temeiul art.52 alin.1 lit."c" Codul muncii, ce nu poate fi confundat cu o sancțiune disciplinară în temeiul art.264 lit."b" Codul muncii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin sentința civilă nr.602/D din 31 martie 2008, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea reclamantului, formulată împotriva pârâtei, UNITATEA DE PRODUCȚIE, având ca obiect: anularea Dispoziției nr.170/13.07.2007 prin care s-a suspendat contractul individual de muncă; reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior; obligarea pârâtei la plata salariilor restante începând cu data suspendării contractului individual de muncă și până la reintegrare; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor datorate statului; completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului având ca obiect anularea dispoziției nr. 170/13.07.2007, prin care i-a fost suspendat contractul individual de muncă, este neîntemeiată.
Apărarea de ordin formal la care a recurs pârâta, apărare structurată pe excepția tardivității contestației în condițiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, a fost examinată, datorită momentului la care a fost invocată, cu prilejul deliberării asupra fondului procesului și a fost înlăturată de către tribunal.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Tribunalul a considerat că excepția tardivității este inacceptabilă în contextul probelor administrate în cauză, pentru că termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de dispozițiile textului de lege precitat curge de la comunicarea măsurii suspendării contractului individual de muncă, și pentru că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării măsurii unilaterale dispusă de către unitatea pârâtă. Prin urmare, în aceste circumstanțe, în absența dovezii de comunicare a măsurii, tribunalul nu poate considera că termenul pentru contestarea măsurii a început să curgă și, pe cale de consecință, că demersul judiciar al reclamantului este tardiv.
Respingerea excepției tardivității contestației invocată de către partea pârâtă nu este însă suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii reclamantului. Pentru a invalida măsura suspendării contractului individual de muncă este necesar ca partea reclamantă să demonstreze că măsura este nelegală.
Analizând, în acest context, motivele de nulitate invocate de către partea reclamantă, tribunalul a observat că măsura suspendării contractului individual de muncă a fost dispusă de către unitatea pârâtă în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii, pe motiv că împotriva salariatului a fost formulată o plângere penală.
Instanța de fond a reținut că, acest caz de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului nu reprezintă o sancțiune disciplinară, așa cum pretinde partea reclamantă, căci el nu are la bază o faptă care să permită angajatorului să uzeze de prerogativa sa disciplinară. Dacă ne-am situa într-o asemenea ipoteză, atunci, în mod cert, temeiul de drept al suspendării l-ar reprezenta art. 52 alin. 1 lit. a sau lit. b Codul muncii, când suspendarea se dispune pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii, sau când suspendarea este dispusă ca sancțiune disciplinară.
Cum, în mod evident, atât fundamentarea în drept a măsurii suspendării, cât și fundamentarea sa în fapt indică în cazul de față ipoteza de suspendare a contractului individual de muncă prevăzută de art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii și, așa cum s-a arătat, cum acestui caz îi este străină fapta care atrage sancțiunea disciplinară, tribunalul a considerat că sunt inacceptabile susținerile părții reclamante, potrivit cărora decizia atacată trebuie să răspundă, deopotrivă, și exigențelor cuprinse în Codul muncii, Capitolul II - Răspunderea disciplinară, Titlul IX - Conflictele de muncă.
Fără să nege dreptul și posibilitatea salariatului de a invoca nulitatea măsurii suspendării contractului individual de muncă pentru cazul în care împotriva sa unitatea a formulat o plângere penală (spre exemplu, adoptarea măsurii de către o persoană care nu are abilitarea legală de a lua o astfel de măsură), instanța de fond a reținut că remediul legal al situației în care suspendarea se dovedește în final a fi nejustificată este prevăzut de alin. 2 al art. 52 Codul muncii, potrivit căruia dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 281-291 Codul muncii și art. 70-82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a făcut dovadă a vechimii sale, că nu a avut abateri, în decizie nu s-a descris fapta ce a dus la luarea măsurii, termenul în care se poate contestat, instanța competentă, lipsa acestor mențiuni atrag nulitatea absolută a măsurii.
Odată ce s-ar fi constatat nulitatea, se puteau soluționa și celelalte capete de cerere, dar instanța a respins cerere arătând că nu dreptul salariatului de-a invoca măsura suspendării contractului de muncă în situația formulării unei plângeri penale, ori, în speță s-a făcut dovada că nu există o faptă penală -rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei. S-a dorit doar eliminarea sa din unitate fiindu-i încălcată și prezumția de nevinovăție.
În drept s-au invocat dispozițiile Codului Muncii, Codului d e procedură civilă, Codului Civil, Codului d e procedură penală și CEDO.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata "" - Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în cauză nu este vorba de o sancțiune disciplinară, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 264 și 267 Codul muncii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 52 lit. c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
În cauză, angajatorul a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, pentru fapte în legătură cu activitatea desfășurată de acesta.
Inițial, Parchetul de pe lângă Judecătoria Careia confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de petent și alte trei persoane, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și alin. 3 lit. a Cod penal, întrucât fapta sesizată nu există.
Ulterior, prin Ordonanța din 15 aprilie 2008, același Parchet a admis plângerea formulată de petenta "" - B, infirmând rezoluția de mai sus, dispunând reluarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
În urma reluării cercetărilor, prin rezoluția din 6 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Careia dispus neînceperea urmăririi penale față de petent.
În raport de această soluție, chiar dacă este susceptibilă de a fi atacată la instanța de judecată, Curtea apreciază că menținerea măsurii suspendării contractului de muncă al petentului apare ca nejustificată și excesivă, motiv pentru care urmează, în temeiul art. 304 indice 1 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să fie admis recursul și să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii contestației, cu consecința anulării dispoziției nr. 170 din 13 iulie 2007, prin care s-a suspendat contractul individual de muncă nr.3053 din 15 iunie 1997 și reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de suspendare, obligând intimata să-i plătească: drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării până la repunerea efectivă în funcție, a celorlalte drepturi prevăzute de art.52 alin.2 Codul muncii, fiind obligată intimata să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al contestatorului și să-i plătească acestuia drepturile cuvenite, cu aplicarea dobânzilor legale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata urmează a fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamantul, cu domiciliul în, nr.447, județul S M, în contradictoriu cu intimat pârât SC SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE,cu sediul în de,-, județul, împotriva sentinței civile nr.602/D din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în întregime, în sensul că:
Admite contestația formulată de reclamantul, cu domiciliul în, nr.447, județul S în contradictoriu cu pârâta - - UNITATEA DE PRODUCȚIE, cu sediul în de,-, județul
Dispune nularea dispoziției de suspendare nr. 170 din 13 iulie 2007, prin care a fost suspendat contractul individual de muncă nr. 3053 din 15 iunie 1997 privindu-l pe contestator, emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de suspendare și obligă intimata să-i plătească: drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării până la repunerea efectivă în funcție, a celorlalte drepturi prevăzute de art.52 alin.2 Codul muncii.
Obligă intimata să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al contestatorului și să-i plătească drepturile acordate cu aplicarea dobânzilor legale. Obligă intimata SC SA-UNITATEA DE PRODUCȚIE să-i plătească recurentului suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:28.11.2008
Jud.fond /
Dact.
3.12.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
