Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1693/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1693
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.1334 din data de 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurenta-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurenta-pârâtă SC SA B, prin apărătorul său legal, avocat, din Baroul Prahova, a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimatul-reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 89 din data de 9 august 2008, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat în temeiul disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului
Avocat pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.1334 din data de 9 mai 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la drepturi salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2005 - 2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu mediu brut pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
La termenul de judecată din data de 9 mai 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4994 lei, reprezentând c/val suplimentărilor salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pentru anii 2005-2007, solicitând totodată respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune potrivit prev. art.273 alin.1 lit.e Codul muncii și obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de câte 4994 lei brut, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2005 - 2007, sumă ce va fi actualizate conform indicelui de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei și că în anul 2005 potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru sărbătorile de Paști și de în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului criticile formulate de recurentă sunt de asemenea, neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, ori potrivit adresei de la fila 53 - dosar fond salariul de bază mediu brut pe luna aprilie 2005 fost de 850 lei și în luna noiembrie de 927 lei, în luna aprilie 2006 fost de 1047 lei, iar în noiembrie 2006 fost de 1160 lei, în luna aprilie 2007 fost de 1260 lei, iar în luna noiembrie 2007 fost de 1387 lei, acestea fiind sumele care trebuiau acordate cu titlu de primă din adiționarea cărora rezultă că reclamantului i-a fost acordată suma de 4994 lei care a fost solicită prin precizarea la acțiune și care este mai mică decât suma real cuvenită.
Sub acest aspect recursul nu poate fi însă admis deoarece s-ar crea recurentei o situație mai grea în propria cale de atac.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile împotriva sentinței civile nr.1334 din data de 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
Grefier,
Red. /
2 ex./18.09.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
