Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1695/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

DOSAR NR-

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1695

Ședința publică din data de 12 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă

JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

- - - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.1372 din data de 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în P, str. -, nr. 3, bloc 8B,.A, etaj 3,. 15, jud.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta-pârâtă SC SA B și intimații-reclamanți, și .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că recursul este motivat, a fost declarat în termen legal și că recurenta-pârâtă SC SA B, prin apărătorul său legal, avocat, din Baroul Prahova, a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, se învederează că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că părțile au solicitat în temeiul disp. art. 242 alin.2 Cod pr.civilă judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentinta ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de câte 9900 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2007 cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și restul cu titlu de daune, beneficiu de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, precum și a cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii. reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.

Pârăta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003 și a invocat excepția prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul.

Prin sentința civilă nr.1372 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâtă, s-a admis acțiunea formulata de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 9900 lei sumă brută reprezentând prime de Paște și C 2005-2007, sumă ce va fi actualizată conform coeficientului de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantii au fost salariatii paratei pana in anul 2007, însă nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și

Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007

S-a mai reținut de către tribunal, că reclamantii au fost salariatii pârâtei însă, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.

Prin urmare, instanta de fond, în baza contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecarui reclamant câte 9900 lei sumă brută reprezentând prime de Paște și C 2005-2007, sumă ce va fi actualizată conform coeficientului de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.

Totodată, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform căruia prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.

In baza art.274 pr.civ. va fi obligata parata sa plateasca fiecarui reclamant cate 100 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.

Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.

Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.

Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:

Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.

Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.

Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.

În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta la câte 6631 lei pentru fiecare dintre intimații-reclamanți, și tototată, va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr. 1372 din data de 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură, cu sediul în P, str. -, nr. 3, bloc 8B,.A, etaj 3,. 15, jud. P și în consecință:

Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 6631 lei pentru fiecare dintre intimații-reclamanți.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 septembrie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

Grefier,

Red.

Tehnored./ 3ex./18.09.2008

Dosar fond- - Tribunalul Prahova

Judecători fond-;

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Președinte:Alexandru Bobincă
Judecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1695/2008. Curtea de Apel Ploiesti