Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1717/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1717
Ședința publică din data de 01 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1428 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - domiciliat în comuna, sat, nr. 110, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, în substituire pentru avocat, potrivit împuternicirilor aflate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, arătând că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al salariatului, astfel cum s-a procedat în anul 2003.
Așadar, în situația în care se reține că sumele nu au fost incluse în salariul reclamantului, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și obligarea unității la sumele de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Cu cheltuieli pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.250 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate de Paște și C, aferente anilor 2005-2006, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 06.06.2006, iar pe lângă salariul de care a beneficiat, beneficiază și de drepturile salariale suplimentare acordate în baza la nivel de unitate.
A mai arătat reclamantul, că potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din, toți salariații pârâtei trebuiau să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, potrivit dispozițiilor art.283 alin. 1 lit. e, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii, drepturile fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1428 din 20 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, pentru perioada C 2005, s-a respins acțiunea pentru perioada C 2005, ca fiind prescrisă, s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând primă de Paște pe anul 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 3 ani, stabilit prin art.283 lit.c Codul Muncii, întrucât obiectul cauzei îl constituie plata unor drepturi salariale pretins neacordate, iar nu termenul de 6 luni, invocat de pârâtă prin întâmpinare.
Întrucât acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 17.03.2009, tribunalul a constatat că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune pentru suma reprezentând primă de C 2005, astfel că a admis excepția prescripției și a respins acțiunea pentru perioada menționată, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește pretenția având ca obiect acordarea primei de Paște 2006, instanța de fond a reținut că este întemeiată întrucât potrivit disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 se stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A mai reținut instanța de fond că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază, referirea la această includere făcându-se doar pentru anul 2003, nu și în continuare, astfel că aceasta este obligată să achite drepturile reclamantului.
Prin urmare instanța de fond, în baza Contractelor colective sus - menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă
în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale, Curtea constată că prima instanță a luat în considerare dispozițiile art.168 CCM privind cuantumul primelor la nivelulul unui salariu de bază mediu pe SC SA.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1428 din 20 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, sat nr.110, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 1 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
Red.
tehnoredA.
4 ex././05.10.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
