Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1793/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1793/2009-
Ședința publică din 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții: MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, B-dul. -, nr.14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, jud. S M, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,- reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M,--5, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, -A, -, A-, -, -, -, intimata intervenientă, toți din S M,-, jud. S M, intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. 583/D din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 583/D din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a espins excepția de necompetență materială a Tribunalului Satu Mare invocată de MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE.
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților: -, -A, A, și intervenientei, toți cu domiciliul procesual ales în S M,-, jud. S M, formulată împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE cu sediul în B bd. -, nr.14, sector 5; PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, P-ța - nr.10, jud. B; PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul in S M,-, MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților și intervenientei drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data 30.01.2005, precum și pentru viitor, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte în cadrul parchetelor din subordinea MINISTERULUI PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE, actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data executării efective a prezentei hotărâri.
Au fost obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâții au fost obligați la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art.3 alin. 3 din OG9/2000.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE și în consecință:
A fost respinsă acțiunea reclamanților: -, -A, A, și a intervenientei, pentru perioada 10.06.2002-30.01.2005.
S-a admis cererea de chemare în garanție promovată de Ministerul Public împotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și a fost obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantului.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții dețin sau au avut calitatea de procurori și respectiv personal auxiliar de specialitate în cadrul unităților de parchet din județ.
Prin Decizia nr. XLVI din 15 decembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.
Judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
Conform art. 99 lit. d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 " judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
În consecință, întemeiat pe prevederile legale în vigoare, dreptul salarial solicitat prin acțiune există în patrimoniul reclamanților și trebuie respectat, apărările pârâtului fundamentate pe lipsa dreptului pretins nefiind întemeiate.
Astfel, pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu data 30.01.2005, precum și pentru viitor, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte în cadrul parchetelor din subordinea MINISTERULUI PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE Șl JUSTIȚIE.
Pentru aceleași considerente instanța a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta împotriva acelorași pârâți.
Tribunalul, în temeiul art.166, 283 din Codul muncii combinat cu art.3 din Decretul nr.167/1958 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație șl Justiție astfel:
În cazul reclamanților care au încetat raporturile de muncă cu unitățile pârâte anterior datei de 30 ianuarie 2005, respectiv:, sunt incidente dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă pentru întreaga perioadă menționată în acțiune, iar celorlalți reclamanți le sunt aplicabile normele ce reglementează prescripția pentru intervalul 10 iunie 2002 - 30 ianuarie 2005.
Apreciind că în mod nelegal pârâții ordonatori de credit nu și-au îndeplinit obligația corelativă dreptului reclamantei, instanța a admis în parte acțiunea și în tot cererea de chemare în garanție, conform dispozitivului, ținând cont de atribuțiile fiecărui pârât și ale chematului în garanție în realizarea dreptului reclamantei și alocarea fondurilor necesare (art.4 teza X pct.2, art.6, 7 din HG 83/2005), precum și de faptul că unii dintre reclamanți și-au încetat activitatea, cu precizarea că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu este parte în raportul de drept material din care izvorăsc drepturile pretinse, fiind citat doar pentru a i se solicita punctul de vedere.
În temeiul dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pârâții vor fi obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei.
În ce privește daunele solicitate sub forma dobânzilor legale pentru neachitarea drepturilor la scadență, instanța a apreciat că reclamanții și intervenienta sunt îndreptățiți la plata dobânzilor legale calculate în conformitate cu art.3 alin. 3 din OG9/2000, iar în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanți, a admis și cererea de actualizare cu indicele de inflație a acestor sume până la data plății efective.
Invocarea de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a Deciziei nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale privind declanșarea conflictului între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte, a fost irelevantă întrucât aceasta vizează deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.XXXVI/2007 (privind sporul de vechime) și nr. XXI/2008 (privind sporul de 50%) nefăcând referire la decizia nr.XLVI/2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru au declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, în mod nelegal instanța de fond a făcut aplicarea Deciziei nr. XLVI din 15 decembrie 2008, mai mult, în mod neîntemeiat s-a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației.
Împotriva aceleași sentințe, a declarat recurs și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii capetelor de cerere privind actualizarea cu rata inflației li cu dobânda legală a drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, plata pentru viitor a acestor drepturi și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, prin Decizia nr. 821/2008 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. (1) și (11) precum și dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, motiv pentru care se solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992.
De asemenea s-a solicitat ca în conformitate cu dispozițiile art. 329 pct.3 Cod procedură civilă, la soluționarea recursului instanța să aibă în vedere decizia nr. 46/16 iulie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a apreciat că în mod nelegal instanța de fond a dispus plata și pentru viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților și a personalului auxiliar de specialitate, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Recurenții au mai susținut că, nelegală este și dispoziția de actualizare a drepturilor bănești, Ministerul Public neavând surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație și dobânda legală putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Pe de altă parte s-a mai precizat că sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în acesta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, a declarat recurs și - S M în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive în cauză și pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de el și a cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului se arată că pârâtul - recurent nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu există identitate între persoana chemată în judecată ori calitate de pârât și titularul obligației ce face obiectul litigiului, mai precis Ministerul Economiei și Finanțelor nu este direct plătitor al drepturilor pretinse de reclamanți, neaflându-se în raporturi juridice directe cu reclamanții.
Mai arată că, Ministerul Finanțelor Publice nu trebuia confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul său fiind doar acela de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, art. 19, 22 pct. 1 și 35 din Legea nr. 500/2002, art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Problema în discuție și anume aceea a îndreptățirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor la acordarea sporului de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, a făcut obiectul unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a practicii judiciare neunitare constatate la nivelul instanțelor judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 46/15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul de specialitate au dreptul la despăgubiri constând în sporul de confidențialitate de 15 %.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe cu privire la problemele de drept judecate, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă.
De asemenea, dispoziția de actualizare a prejudiciului suferit conform indicelui de inflație este legală, ea își are fundamentul legal în prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin. (4) din Codul muncii, în speță, pârâții fiind în culpă dat fiind că nu au inițiat măsuri în scopul eliminării discriminărilor ivite. Conform art. 1084 din Codul civil, daunele interese cuprind pierderea ce a suferit creditorul și beneficiul de care a fost lipsit, prin urmare față de devalorizarea continuă a monedei naționale, solicitarea actualizărilor creanței conform indicelui de inflație este justificată.
Pe de altă parte mai este de reținut că, din considerentele deciziei nr. 46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reiese că, aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15 % calculat la salariul (indemnizația) de bază prevăzută de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie date cu caracter temporar "până la încetarea situației de discriminare".
Cât privește critica referitoare la dispoziția de evidențiere a sporului acordat în carnetele de muncă ale intimaților și aceasta este nefondată, deoarece potrivit actelor normative care reglementează în prezent salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției cât și salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, aceștia beneficiază de indemnizația brută lunară și respectiv, salariu brut lunar, nu de retribuție tarifară de încadrare, așa cum se prevede în art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 invocat de către recurenți în motivele de recurs.
Este adevărat însă, că sporurile sunt acele elemente accesorii și variabile ale salariului, care se acordă în funcție de condițiile în care se prestează munca. Ele se acordă numai la locurile de muncă unde nu sunt cuprinse în salariul de bază, ele fiind prevăzute de Codul muncii, de legi și ordonanțe, în contractul colectiv de muncă unic la nivel național și în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unitate și unități.
În aceste sens este de relevat că practica constantă a instanțelor a fost în sensul evidențiat în carnetele de muncă a sporurilor care fac obiectul prezentului litigiu (dosar nr-, dosar nr- ale Curții de Apel Oradea ).
De altfel, cu privire la un alt spor, respectiv cel de risc și suprasolicitare neuropsihică, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele deciziei nr. 21/2008, dată în interesul legii, a reținut că sporul respectiv a fost evidențiat ca atare în carnetele de muncă ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, considerente față de care, se apreciază ca nefondată și această critică.
Cât privește recursul declarat de ministerul Finanțelor Publice prin SMe ste de relevat următoarele:
Potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG208/2005 și nr.HG 386/2007, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, care ar fi pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Astfel, rolul acestuia este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetar de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ori, în aceste condiții nu se poate susține că recurentul nu ar avea calitate procesuală în cauză, calitate care de altfel este justificată și prin dispozițiile art. 1 din OUG. nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.
Pe de altă parte, drepturile stabilite fără implicarea acestuia minister ar rămâne fără eficiență, ori executarea hotărârilor face parte din procesul civil, statul având obligația de a lua măsurile necesare în acest sens, altfel, dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 al ar rămâne doar unul iluzoriu, ceea ce este inadmisibil și ar contraveni nu doar dispozițiilor legale interne ci și celor internaționale, Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile civile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de pârâții: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, B-dul. -, nr.14, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, jud. S M, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M,--5, jud. S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți:, -A, -, A-, -, -, -, intimata intervenientă toți din S M,-, jud. S M, intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. 583/D din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec. - /17.12.2009
Jud.fond. -
Dact./22.12.2009
Ex.2
29 com./07.01.2010
1. recurenții pârâții: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B, B-dul. -, nr.14,
2. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, jud. B,
3. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE cu sediul în S M,-, jud. S M,
4. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,- prin
5. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M,--5, jud. S M,
intimații reclamanți:, -A, -, A-, -, -, -, toți din S M,-, jud. S M, intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1, nr.1-3,Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
