Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.195/
Ședința publică din 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 împotriva sentinței civile nr.668/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, A, și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2.02.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 10.02.2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.668/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, a, și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să calculeze și să plătească reclamanților pentru perioada 5 septembrie 2005-31 august 2008 sporul de stabilitate precum și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților drepturile stabilite prin prezenta hotărâre.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și constată prescris dreptul la acțiune pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 5 septembrie 2005.
Au fost respinse ca neîntemeiate capătul de cerere privind plata in viitor a acestor sume și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru sa pronunța hotărârea judecătorească,prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3221/91/5.09.2008 pe rolul Tribunalului Vrancea,reclamanții, A, au chemat în judecată pe pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI pentru ca prin hotărâre judecătorească aceasta să fie obligată la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada 01.11.2000-31.08.2008, sume ce urmează să fie actualizate cu rata inflației, corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor, efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, precum și plata acestor drepturi în viitor.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au calitatea de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României și că în prezent salarizarea se face potrivit Ordonanței de Urgență br.160 din 13.10.2000, însă prin pct.14 din Legea nr.104/1999 privind aprobarea OG nr.9/1997 și OG nr.56/1997 au beneficiat printre altele de spor de stabilitate în raport de vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar între 10%-20% și spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază.
Odată cu intrarea în vigoare a OUG nr.160/2000 Curtea de Conturi a sistat plata acestor sporuri, deși art.6 din al.1 a OUG nr.160/2000 prevede că,pe data aplicării prezentei ordonanțe de urgență prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prev.în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi, nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi".
Din textul legal citat mai sus rezultă faptul că au rămas fără aplicabilitate numai prevederile din Legea nr.50/1995 nu și prevederile Legii nr.104/1999 care se refereau la sporurile de stabilitate și risc și suprasolicitare neuropsihică.
S-a mai arătat că funcțiile de conducere din cadrul Curții de Conturi, președinte, vicepreședinte, președinte de secție, consilieri de conturi care constituie,membrii Curții" au fost asimilate cu funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător din cadrul Curții Supreme de Justiție și de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.
Totodată, funcțiile de specialitate din cadrul Curții de Conturi s-au aflat într-o permanentă egalitate cu funcțiile de judecător la Curtea de Apel, respectiv de procuror la Parchetul de pe lângă Curțile de Apel, în conformitate cu art.56 din Legea nr.50/1996.
Începând cu anul 2000, în conformitate cu prevederile din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 salariile de bază stabilite pentru funcțiile de judecător și procuror din cadrul autorității judecătorești au fost înlocuite cu indemnizațiile de bată lunare. Pentru păstrarea în continuare a echilibrului care a existat între funcțiile echivalente din cadrul autorității judecătorești și Curții de Conturi, tot în anul 2000, fost adoptată OUG nr.160 din 13.10.2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, prin care s-au reglementat și în cazul controlorilor financiari, indemnizații lunare de bază stabilite prin înmulțirea coeficienților de multiplicare corespunzători funcției de controlor financiar cu valoarea de referință sectorială stabilită prin lege pentru funcțiile de demnitate publică corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum.
Au menționat că OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr.711 din 03 decembrie 2001, reprezintă legea specială de salarizare a controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
Începând cu anul 2003 ca urmare a noilor reglementări introduse în salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, prin OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006 echilibrul care a existat între funcțiile echivalente conform legii din cadrul autorității judecătorești și Curtea de Conturi a fost abandonat, întrucât în cazul personalului din cadrul autorității judecătorești, pe lângă indemnizația lunară de bază s-au introdus prevederi care reglementează plata unei indemnizații majorate.
S-a mai arătat că situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă iar ÎCCJ prin decizia nr.XXXVI/07.05.2007 a stabilit că dispozițiile art.33 al.1 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 al.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că,judecătorii, procurorii. precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar, sau controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechimea în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Prin întâmpinare pârâta Curtea de Conturi a României a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește perioada 01.11.2000-2005 și în baza art.60 cod procedură civilă a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca în cazul admiterii acțiunii acesta să restituie sumele solicitate în baza Legii nr.500/2002.
Din actele depuse tribunalul a reținut următoarele:
Prin Legea nr.104/1999 privind aprobarea OG nr.9/1999 și a OG nr.56/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea s-a prevăzut că controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ulterior, salarizarea reclamanților a fost reglementată prin nr.OUG160/2000 care a stabilit indemnizația ca fiind unica formă de remunerare lunară, iar prin art.6 al.1 s-a prevăzut că, pe data aplicării ordonanței, prevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente prev. în Legea nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi.
Dar concluzia este că prin nr.OUG160/2000 nu a fost abrogată Legea nr.104/1999 prin care controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate și de sporul de risc și suprasolicitate neuropsihică și în mod nelegal pârâta nu a plătit aceste sporuri reclamanților.
Însă pentru perioada 01.11.2000 - 05 septembrie 2005 sumele nu mai sunt datorate deoarece a intervenit prescripția dreptului la acțiune potrivit art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, motiv pentru care fost admisă excepția invocată de pârâtă.
Pentru perioada 05 septembrie 2005 - 31.08.2008 instanța admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească sporul de stabilitate și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A fost obligată pârâta să includă sporurile în carnetele de muncă ale petenților în baza art.11 din Decretul nr.92/1976.
Întrucât aceste sume au fost solicitate și acordate cu caracter de despăgubiri urmează a se respinge capătul de cerere privind acordarea în viitor a acestor sume.
A fost respinsă ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu poate acorda din bugetul propriu sumele necesare unui alt ordonator de credite cum este pârâta.
Împotriva sentinței civile declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României solicitând admiterea acestuia în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca netemeinică și nelegală.
A mai solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului în interesul legii promovat de recurenta - pârâtă.
În motivarea recursului a invocat faptul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică aplicat la nivelul indemnizației de bază nu se cuvine controlorilor financiari întrucât nu există un text de lege privitor la acesta iar sporul de stabilitate a fost introdus în anul 2007 prin nr.OUG27/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr.219/2007.
În situația în care ar fi achitat aceste sporuri controlorilor financiari ar fi încălcat în mod flagrant legea.
Privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică reprezentând 10% din salariul de bază de care au beneficiat controlorii financiari,acest spor a fost acordat până la data de 01.11.2000 în baza unor prevederi legale, care au fost abrogate ulterior: art.56 din Legea nr.50/1996, nr.OG9/1997, Legea nr.104/1999, nr.OG83/2000, text de lege care nu mai conținea prevederi referitoare la controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi.
Odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG16/2000 privind salarizarea controlorilor financiari, aceștia au beneficiat de o salarizare prevăzută cu indemnizația unică.
În ceea ce privește sporul de stabilitate,acesta a fost acordat începând cu anul 2007 prin nr.OG27/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2007, considerând ca netemeinică și nelegală acordarea acestui spor începând cu luna septembrie a anului 2005.
În prezent nu există temei legal pentru acordarea altor drepturi decât cele prevăzute de nr.OG14/2008 privind creșterile salariale care se vor acorda în anul 2008 controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
În bugetele Curții de Conturi a României aferente perioadei pentru care se solicită aceste sporuri nu au fost prevăzute astfel de sume și nu pot fi acordate pe cale de asimilare.
Regimul juridic al asimilării unor categorii profesionale cu statutul unor alte categorii profesionale este o situație de excepție în raport cu regula care este legea care guvernează statutul juridic al acestei categorii.
În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocat faptul că instanța de judecată în mod greșit a respins această cerere, chematului în garanție revenindu- atribuții în ceea ce privește aplicarea politicii bugetar-fiscale, pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului, precum și pentru cheltuirea cu eficiență a resurselor financiare.
A mai solicitat suspendarea executării hotărârii avându-se în vedere solicitarea adresată de interpretare și aplicare unitară a legii privind acordarea drepturilor salariale solicitate, altele decât cele prevăzute prin legi speciale de salarizare.
Dat fiind caracterul executoriu al hotărârii instanței de fond,reclamanții au posibilitatea de a solicita punerea în executare în sensul efectuării plăților, iar pe calea recursului hotărârea se poate modifica în tot sau în parte, situație în care s-ar impune recuperarea sumelor și eventual, un alt litigiu.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9, 300 al.2 Cod procedură civilă,OUG nr.160/2000, nr.OG27/2007 și nr.OG14/2008.
Prin întâmpinare,intimații-reclamanți au considerat motivațiile pârâtei ca fiind nefondate și neconforme cu legea.
Acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu a fost abrogată, fiind introdusă prin art.14 din Legea nr.104/1999 de aprobare a nr.OG9/1997 privind modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Pentru acordarea sporului de stabilitate pe perioada 05.09.2000 - 31.08.2008 baza legală o constituie aceleași dispoziții ale art.14 din Legea nr.104/1999,în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, prevederi distincte față de cele ale art.31din nr.OG27/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr.219/2007 care reglementează activitatea desfășurată neîntrerupt în cadrul Curții de Conturi.
în buget a sumelor necesare pentru plata drepturilor reclamate se datorează pârâtei, fapt ce nu o exonerează de la plata drepturilor cuvenite și asigurarea fondurilor necesare.
Drepturile nu au fost solicitate pe cale de asimilare ci în baza cadrului legal existent pentru categoria lor profesională iar, ca argument suplimentar situația ar fi comparabilă cu cea reglementată prin Directiva nr.2000//78 și Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând și practica în materia discriminării a Curții Europene a Drepturilor Omului art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile nr.OG137/2000, art.16 din Constituția României. Cu privire la suspendarea executării hotărârii au solicitat respingerea cererii,nu s-au depus dovezi privind promovarea recursului în interesul legii iar soluțiile astfel pronunțate nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate.
În ceea ce privește suspendarea executării hotărârii astfel cum a fost invocată de recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României,cu ocazia dezbaterilor cererea a fost respinsă ca nefondată întrucât nu s-a făcut dovada promovării recursului în interesul legii.
Intimații-reclamanți au mai invocat o neconcordanță asupra numărului sentinței invocată prin motivele de recurs.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, au lăsat la aprecierea instanței.
Au depus la dosarul cauzei practica judiciară.
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas olicitat menținerea ca temeinică și legală a dezlegării privind calitatea sa procesuală.
Ministerul Finanțelor Publice nu poate acorda din bugetul propriu sumele necesare unui alt ordonator de credite cum este pârâta și nu există între părți o legătură de ordin juridic, contractuală sau de altă natură.
În consecință, pentru efectuarea plății drepturilor bănești solicitate este necesară autorizarea prin legea bugetară anuală,respectiv asigurarea fondurilor necesare prin bugetul aprobat în condițiile legii, practica instanțelor fiind în acest sens.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii promovată de reclamanți îl constituie acordarea de despăgubiri echivalente sporului de stabilitate și sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000- 31.08.2008, sume actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data la care trebuia plătită suma și până la achitarea integrală a acesteia, corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale fiecăruia, precum și plata acestor drepturi pentru viitor.
Față de un asemenea obiect criticile recurentei-pârâte Curtea de Conturi a României referitoare la greșita aplicare a legii sunt întemeiate.
În primul rând trebuie precizat faptul că modalitatea de salarizare a categoriei profesionale a controlorilor financiari este prestabilită prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct a sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
Prin dispozițiile art. 1 și 3 din nr.OUG160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, s-a prevăzut pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi remunerarea cu indemnizația lunară ca unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
În referire la sporul de stabilitate și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, acordarea unor asemenea sporuri a fost reglementată prin dispozițiile art.50 al.2 din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Printre aceste modificări s-au aflat și cele intervenite prin nr.OG9/1997 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.104/1999, în referire la dispozițiile art.52 din Legea nr.50/1996.
Ulterior, pe baza modificărilor și completărilor aduse, Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,a fost republicată în Monitorul Oficial nr.563/18.11.1999.
În referire la art.56 al.2 din Legea nr.50/1996 republicată asemenea prevederi au fost modificate ulterior în baza art.I pct.46 din nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2000 cu abrogarea art.8 din ordonanță în referire la Anexa nr.III/2 la.nr.OUG24/2000.
Pentru salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi au devenit astfel aplicabile prevederile nr.OUG160/2000 publicată în Monitorul Oficial nr.510/18.10.2000,
Potrivit art.6 al.2 din nr.OUG160/2000 anexa nr.III/2 la.OUG nr.24/2000 a fost abrogată, deci inclusiv nota la anexă introdusă prin art.8 din nr.OG83/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
Rezultă în ceea ce- privește pe controlorii financiari că, începând cu intrarea în vigoare a OUG nr.160/2000, respectiv 01.11.2000, dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și dreptul la sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar nu au mai fost prevăzute prin lege, nemaiputând fi acordate.
OUG nr.160/2000 care reprezintă legea specială de salarizare controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a fost ulterior modificată și completată prin acte normative succesive, asemenea sporuri nemaifiind prevăzute și, în consecință, nu au mai fost acordate.
Apărările intimaților-reclamanți privind subzistența unor atare drepturi ca efect al prevederilor art.14 din Legea nr.104/1999 de modificare a art.52 din Legea nr.50/1996 (devenit ulterior republicării art.56), nu pot fi primite față de abrogarea expresă intervenită prin art.I pct.46 din nr.OG83/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, unic.
A constituit astfel opțiunea legiuitorului de a reglementa prin acte normative drepturile salariale în favoarea unei asemenea categorii profesionale iar examinarea soluției aleasă excede cadrului legal al discriminării.
Este de observat că modificările aduse prin art.I pct.46 din nr.OG83/2000 se înscriu în cadrul reglementat de dispozițiile art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, republicată.
În ceea ce privește sporul de stabilitate, acesta a fost prevăzut într-o anumită formă ulterior prin art.31al.1 din nr.OG27/2007 odată cu aprobarea acesteia prin Legea nr.219/2007, sub forma unei majorări a indemnizației de încadrare brută lunară cuprinsă între 10% și 30%,stabilită prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi.
Este adevărat că în noua sa formă dreptul la un asemenea spor are caracter diferit de cel reglementat inițial prin art. 56 al.2 din Legea nr.56/1996 republicat și abrogat, însă reprezintă opțiunea legiuitorului de a reglementa astfel acordarea drepturilor salariale pentru continuitatea neîntreruptă în cadrul Curții de Conturi.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000,au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Deasemeni, prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței,prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1),în conformitate cu care parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate,parlamentul și,prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.136 alin.(1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
evidențiate de intimații - reclamanți la Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea constatării existenței unui tratament discriminatoriu, nu pot fi primite, fiind vorba despre categorii profesionale (judecători, procurori, magistrați - asistenți și personal auxiliar de specialitate) care nu se află în situații identice sau comparabile,atribuțiile specifice funcției exercitate fiind evident diferite.
Privind cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice,va fi menținută dispoziția privind caracterul neîntemeiat al cererii față de respingerea acțiunii ca nefondată și inexistența unor obligații de garanție sau de despăgubire, în sensul prevederilor art.60 al.1 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 prevăd atribuțiile ce revin Ministerului Finanțelor Publice cu referire la coordonarea activităților care sunt în responsabilitatea Guvernului privind sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Numai că, elaborarea bugetelor prin proiectele de legi se face pe baza politicilor și strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite cât și a propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, așa cum este și recurentul -pârât Ministerul Justiției.
Ca atare,nu subzistă în orice condiții obligațiile de garanție ori despăgubire în sarcina Ministerului Finanțelor Publice care să fie determinate în mod direct și nemijlocit de admiterea acțiunii principale, fiind necesare pentru elaborarea proiectelor de legi care să cuprindă asemenea cheltuieli, politici și strategii sectoriale ori propuneri de cheltuieli detaliate avansate de ordonatorii principali de credite.
Practica judiciară invocată a altor instanțe în materia dedusă judecății nu constituie izvor de drept iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat faptul că diferențele de jurisprudență constituie,prin natura lor,consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale iar rolul de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței revine instanței supreme (cauza Beian contra României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).
Pe baza tuturor considerentelor arătate și în temeiul dispozițiilor art,312 al.1 Cod procedură civilă,va fi admis recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în
Se va modifica în parte sentința civilă nr.668/14.10.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare.
Va fi respinsă acțiunea formulată de reclamanții, A, ca nefondată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1 împotriva sentinței civile nr.668/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.668/14.10.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, A, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.03.2009
Tehnored./2 ex./ 22 Martie 2009
Fond: -
Asistenți jud. -
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
