Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 199/
Ședința publică din data de 20 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: George PopaJUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Irina
Judecător - - -vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 187 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții,( ) prin procurator, în acțiunea civilă având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2009, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2009.
C RTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr- reclamantul - a chemat în judecată civilă pe pârâții, și ( fostă ) pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra construcției în suprafață de 28. construcție situată pe partea la intrarea în curte conform autorizației nr. 107/30.08.2004, precum și ieșirea din indiviziune asupra imobilului bun succesoral situat în B,-.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul situat în B,-, format din teren în suprafață de 280 mp și locuință, este bun succesoral, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.1016/16.10.1980.
A mai precizat reclamantul că dorește ieșirea din indiviziune pentru a evita neînțelegerile cu frații săi în legătură cu plata impozitului și pentru a-i putea ceda dreptul de proprietate fiului său.
În termen legal, pârâții și au depus întâmpinare și cerere reconvențională în care arată că sunt moștenitorii defuncților, decedat la 19.03.1980, și, decedată la 15.06.2000.
Potrivit certificatelor de moștenitor nr.1016/1980 și nr. 278/22 decembrie 2005 pârâții sunt coproprietarii în indiviziune asupra imobilului situat în B, strada - C nr.310, în cote egale de 1/7. Pe terenul în suprafață de 280 mp în partea din față a curții reclamantul ar fi construit cu acordul lor un garaj și două camere pe care le ocupă, iar pârâtul a construit o bucătărie un hol și o cameră situată în spatele curții pe partea, iar pârâtul a consolidat două camere și a construit încă o cameră în spatele curții pe partea dreaptă.
Au mai precizat cei doi pârâți că modul în care sunt situate construcțiile pe teren și lățimea de 7 mp a curții fac imposibilă o partajare în natură a imobilului astfel că solicită respingerea cererii de ieșire din indiviziune.
Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul solicită constatarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor ridicate în suprafață de 32,21 conform autorizațiilor de construire nr.36/4.07.1985 și 111/28 decembrie 1986, iar pârâtul a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra unei camere în suprafață de 14,95. conform autorizației de construire nr.803/1967.
Pârâții, și (fostă ) nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.5220/9.10.2007 a Judecătoriei Brăilas -au admis, în parte, acțiunea principală și cererea reconvențională și s-a constatat că părțile sunt în indiviziune asupra imobilului situat în B,-, în cote de 1/7, că reclamantul este proprietarul construcției detaliată în schița anexă la raportul de expertiză tehnică imobiliară, corp B, în suprafață construită de 16,72 mp, iar pârâții și, proprietarii construcției corp A în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert, ce face parte integrantă din hotărâre, în suprafață construită de 81.
S-a reținut că reclamantul și pârâții sunt frați și au moștenit, în cote de 1/7 fiecare, imobilul situat în municipiul B, strada - C M, nr.310 de la părinții lor, decedat la 19 martie 1980, și, decedată la data de 15 iunie 2000, fapt care rezultă din certificatele de moștenitor nr.1016/16 oct.1980 și 278/22 decembrie 2005.
Reclamantul - a construit un corp de clădire, identificat pe schița anexă la raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre -corp B- în suprafață de 16,72 mp. Acesta a fost construit în baza autorizației de construire nr.1016/16.10.1980.
Pârâții și au construit un corp de clădire- corp A- în suprafață de 81 mp, în schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Cei doi pârâți au ridicat imobilul în baza autorizațiilor de construire nr.36/4-07.1985 și 111/28 decembrie 1986r.
Din cuprinsul raportului de expertiză și a schiței atașate rezultă că terenul nu este comod partajabil în natură datorită fărâmițării excesive a imobilului ce nu ar putea asigura formarea loturilor ca unități locative.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietari în sensul că bunul sau bunurile deținute în proprietate comună pe cote părți sunt împărțite materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate și asupra unui bun ce formează obiectul coproprietății.
S-a observat de instanța de fond faptul că unele dintre părți respectiv reclamantul - și pârâții și au construit corpuri de clădire asupra cărora sunt proprietari în mod exclusiv-aspect necontestat de către nici una dintre părți.
În această situație, dat fiind regimul juridic al acestor clădiri-respectiv proprietate exclusivă, nu se poate dispune sistarea stării de indiviziune pentru teren fără a afecta acest drept de proprietate.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul -, arătând că sentința supusă controlului nu este legală și temeinică.
Pe de o parte, expertul nu a avut în vedere întreaga suprafață construită de către acesta, efectuând măsurători numai în ceea ce privește parterul, nu și etajul, iar instanța de fond nu a ținut cont și de suplimentul de expertiză care stabilește că suprafața construită este mai M cu 1,07mp.
Pe de altă parte, expertul a înțeles, în mod eronat că s-a solicitat partajarea terenului bun succesoral în șapte loturi. Acesta a propus formarea a trei loturi fără a ține cont de suprafețele de teren pe care se află construcțiile proprietate exclusivă ale apelantului și ale intimaților și.
Instanța de fond, în mod greșit a apreciat că nu se poate dispune ieșirea din indiviziune a părților, în condițiile în care acești intimați și-au exprimat acordul de a rămâne în indiviziune, fiind necesară formarea doar a două loturi. Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont nici de propunerea expertului de a se forma trei loturi.
În mod greșit, instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată făcute de părți, în împrejurarea în care apelantul a plătit onorariul pentru efectuarea expertizei, lucrare care a profitat și intimaților și.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282-298, art. 274 și următoarele, art. 673/1 și art. 673/14 Cod procedură civilă.
În întâmpinarea formulată, intimații, și arată că în ceea ce privește suprafața construită, aceasta reprezintă o eroare materială, ce urmează a fi îndreptată de instanța de fond.
În ceea ce privește C de al doilea motiv de apel, apelantul având în vedere cota sa de 40 mp a solicitat formarea doar a două loturi, ceilalți coproprietari urmând a rămâne în indiviziune.
În urma analizării probelor administrate de instanța de fond cât și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în apel, Tribunalul Brăila prin decizia civilă nr. 187 din 23.10.2008 a respins ca nefondat apelul reclamantului reținându-se în esență faptul că ieșirea din indiviziune este imposibil de realizat iar suprafața pe care a construit acesta este de 16,72.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamantul - care a susținut că suprafața construită este de 30. invocând în acest sens concluziile raportului de expertiză efectuat în apel și autorizațiile de construcție, faptul că ieșirea din indiviziune este posibilă făcând trimitere la dispozițiile art.742 din Codul Civil și faptul că în mod eronat nu au fost obligați și pârâții să suporte contravaloarea onorariului achitat expertului.
Recursul de față nu este fondat.
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Brăila reclamantul a susținut că suprafața de teren pe care a ridicat construcțiile proprietatea sa este de 28. potrivit autorizației nr. 107/30.08.2004.
Prin motivele de apel adresate Tribunalului Brăila reclamantul a susținut faptul că suprafața de teren pe care se află construcțiile este de 17,79. însă ulterior, prin motivele de recurs a susținut că aceasta este de 30.
Considerăm că în mod corect prima instanță având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză a reținut că suprafața construită este de 16,72. întrucât această suprafață a rezultat din măsurătorile efectuate.
Autorizațiile la care face trimitere reclamantul nu stabilesc suprafața construită efectiv, din conținutul acestora rezultând doar suprafața garajului de 28. suprafață ce a rezultat din schița proiect depusă de petent.
Este adevărat că din suplimentul raportului de expertiză efectuat la Judecătoria Brăila rezultă o diferență de 1,07. dar așa cum a reținut și instanța de apel, aceasta se referă la suprafața construită desfășurată și nu la terenul pe care se află construcția.
De altfel și din fotografiile construcției depuse la dosar de reclamant, rezultă că suprafața etajului depășește limitele bazei construcției.
Referitor la C de-al doilea motiv de recurs, Curtea îl consideră nefondat întrucât din concluziile celor două rapoarte de expertiză ieșirea din indiviziune nu este posibilă întrucât posibilitatea formării a două loturi nu este agreată de toate părțile din proces iar terenul din fața construcțiilor prin care se face accesul la stradă spre partea din spate a imobilului este ocupat de conducte și instalații utilizate atât de reclamant cât și de pârâți.
Nici al treilea motiv de recurs nu este fondat întrucât este adevărat că, în principiu, cheltuielile de judecată vor fi suportate de către toți copărtașii dar cheltuielile ocazionate de cererile formulate de un copărtaș și care s-au dovedit a fi nefondate, vor fi suportate de către acesta.
Pentru considerentele arătate, Curtea, văzând și dispozițiile art.312 în referire la art.296 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul de față ca nefiind fondat.
Ca parte căzută în pretenții, reclamantul potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă urmează să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 187 din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.GP/26.03.2009
decizie VM/27.03.2009
2 ex.
Fond: Judecătoria Brăila - judecător:
Apel: Tribunalul Brăila - judecători:
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Irina
