Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 196/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 196/
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Gabriela Valentina
Grefier - -grefier șef secție civilă
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de către reclamanta și pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEIîmpotriva sentinței civile nr. 15/F din 07.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâțiiCURTEA DE APEL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL BRĂILA și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în litigiu de muncă având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; scutit de plata taxei judiciare de timbru; prin decizia nr. 10003 din 09.12.2009 ÎCCJ a trimis cauza pentru soluționarea recursului la Curtea de Apel Galați; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea acestora să îi plătească și pe viitor drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare începând cu 01 februarie 2007.
În fapt, a motivat că, prin sentința civilă nr.55/23 ianuarie 2008 Tribunalul Vrancea Secția Civilă pentru motivele arătate în considerente au obligat pârâții prin dispozitivul sentinței civile nr.55/23 ianuarie 2008 să îi plătească drepturile bănești reprezentând sporul de 50% din salariul de bază de încadrare aferente perioadei septembrie 2004 - februarie 2007 actualizate cu indicele de inflație.
Prin același dispozitiv a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Întrucât Tribunalul Vranceaa omis să se pronunțe cu privire la plata acestui spor pe viitor a fost nevoită să promovez prezenta acțiune.
Procedând în acest mod Tribunalul Vrancea îi creează un prejudiciu întrucât Casa Județeană de Pensii B nu poate recalcula și plăti începând cu data de 1 februarie 2007 pensia actualizată conform acestui spor câștigat prin hotărâre.
În susținerea acțiunii, a depus la dosar decizia de pensionare nr. -/06.11.2007, sentința civilă nr. 55/23.01.2008 a Tribunalului Vrancea.
Ulterior, reclamanta a completat acțiunea, solicitând și constatarea faptului că sporul este cu caracter permanent.
Pârâta ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice județul Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are raporturi juridice cu reclamanta.
De asemenea, pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere.
Tribunalul Brăila, prin Încheierea din data de 07.07.2008, în baza dispozițiilor art. II alin. 2 din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de Apel Galați - Secția litigii de muncă.
La Curtea de Apel Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere cu privire la acțiunea formulată de reclamantă.
A arătat că, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile. (vezi, 18 februarie 1991, Fredin c/, parag.60, 23 iunie 1993, Hoffman c/, parag.31, 28 septembrie 1995, Scalambrino c/Italie, 22 octombrie 1996 autres c/-, parag.75. În hotărârea dată în cazul THLIMMENOS vs. din 6 aprilie 2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi salariale ca urmare a muncii prestate de reclamantă în cadrul unei instituții subordonate Ministerului Justiției și nu la instituții subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 15/F din 07.10.2008 Curtea de Apel Galația respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
A fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâtelor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila pe care le-a obligat la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut începând cu data de 01.03.2007 - 30.09.2007.
Au fost respinse capetele de cerere privind plata sporului de 50% pe luna februarie și în viitor inclusiv cererea pentru constatarea sporului ca având caracter permanent.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel a avut în vedere Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, jurisprudența CEDO, Decizia nr. 93/11.05.2000 și Decizia nr. 528/012.12.1997 a Curții Constituționale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul.
Reclamanta a solicitat ca acțiunea să-i fie admisă în totalitate în sensul de a i se acorda drepturile cuvenite și pentru perioada 01.10.2007 - 30.11.2007 iar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivat de faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 care prevedea sporul de 50% a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000.
Analizând cele două recursuri,Curtea consideră că doar recursul reclamantei este întemeiat.
Așa cum rezultă din actele depuse de reclamantă aceasta s-a pensionat efectiv la data de 01.12.2007 astfel că în mod eronat prima instanță i-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică până în luna septembrie 2007, motiv pentru care Curtea, urmează să modifice hotărârea instanței de fond în sensul arătat mai sus.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este neîntemeiat întrucât prin decizia civilă nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Secțiile Reunite a fost admis recursul Procurorului General al Parchetului de pe lângă și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 înCauza Beian împotriva României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că:"Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință."De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâta Ministerul Justiției nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamantă este fondată.
Pentru motivele arătate, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEIîmpotriva sentinței civile nr. 15/F din 07.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-.
Admite recursul civil declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 15/F din 07.10.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare din salariul de bază lunar începând cu data de 01.03.2007 - 30.11.2007.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GP/05.03.2010
decizie VM/16.03.2010
8 ex/16.03.2010
Fond: Curtea de Apel Galați - judecători:
Asistenți judiciari:
Com. 6 ex./17.03.2010
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, George Popa, Gabriela Valentina
