Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 206/
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1271/22.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți, () și, a intimaților pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Bv. Curtea de Apel și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, întâmpinarea formulată de recurenta pârâtă DGFP B la recursurile formulate de Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Se constată că prin sentința civilă nr. 1271/22.11.2007, TRIBUNALUL BRAȘOVa
respins excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de TRIBUNALUL BRAȘOV.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții: A, (), cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Zărnești, din or.Z, str. - nr.7, jud. B, în contradictoriu cu pârârții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sectorul 5, CURTEA DE APEL BRAȘOV, cu sediul în B,- și TRIBUNALUL BRAȘOV, cu sediul în B,-.
obligat pârâții să calculeze și să achite reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de vechime, aferent perioadei 1.2002 - 11.III.2007, după cum urmează: u, suma de 14.197 lei;, suma de 14.569 lei, suma de 10.009 lei;, suma de 27.901 lei, suma de 10956 lei ( ca efect al încheierii de îndreptare a erorii materiale), suma de 26.250 lei; aceste sume nete vor fi reactualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective.
A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Zărnești, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, curtea de APEL BRAȘOV, Curtea de Apel Mureș și TRIBUNALUL BRAȘOV.
A obligat pârâții să calculeze și să achite reclamantei diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de vechime aferent perioadei 1.2002 - 11.III.2007 în cuantum de 7979 lei ( ca efect al încheierii de îndreptare a erorii materiale ), sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale la data plății efective
A respins celelalte pretenții ale reclamanților.
A obligat pe pârâtul Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele modificări privind sporul de vechime, în carnetele de muncă ale reclamanților.
A respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale, prima instanță apreciat că pretențiile reclamanților izvorăsc dintr-un raport de muncă, stabilit între judecător și instituția la care a activat în perioada pentru care se solicită despăgubiri.
In aceste condiții, în raport de prevederile art. 1 alin.2 lit.i din OG nr.137/2000, discriminarea fiind produsă în raporturile de muncă, dispoziția art.21 urmează a fi interpretată în sensul că, dreptul comun îl constituie normele care reglementează materia dreptului muncii, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 284 Codul Muncii, raportat la art.2 pct.1, lit.c din Codul d e procedură civilă, instanța de drept comun fiind Tribunalul.
In privința excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, pentru perioada 1.2002 - 9.II.2004, instanța apreciază că este neîntemeiată, sens în care o va respinge.
Plata muncii umane reprezintă valoarea acesteia, materializată prin forme distincte de salarizare denumite diferit, având în esență aceleași consecințe juridice.
Caracterizate printr-o valoare economică, acestea constituie adevărate bunuri în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea bunuri (pensii, acțiuni etc).
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind bunuri în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.0.6.1986 și Decizia X împotriva G din 1979.
Proprietatea asupra acestor bunuri conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de ele în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr.1 al CEDO.
Prin Legea nr. 193/1999 a fost notificată - Carta Socială Europeană revizuită, astfel că măsura eliminării sporului de vechime pentru magistrați nu se justifică din perspectiva art.6 al Cartei, întrucât, limitarea drepturilor nu era "necesară" într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri".
Aceste acte internaționale notificate de România nu prevăd limitări ale drepturilor reclamate, decât în condiții speciale ce nu sunt întrunite în speță astfel că ele devin aplicabile, fiind mai favorabile decât legislația internă (potrivit art.20 alin.2 din Constituția României.
A reține că în speță a intervenit prescripția dreptului așa cum susține pârâta, echivalează cu nesocotirea prevederilor constituționale și ale reglementărilor internaționale asumate de România.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, din modul cum a fost motivată excepția, instanța apreciază că susținerile pârâtului sunt apărări de fond care urmează a fi analizate odată cu fondul cauzei.
Intrucât, pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV are calitate de ordonator terțiar de credite, instanța a apreciat că acesta își justifică în cauză, calitatea procesuală pasivă, motiv pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice în calitate de reprezentant legal, în teritoriu al acestui minister, a fost admisă pentru următoarele considerente:
Statul Român nu trebuie confundat cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Este adevărat că, potrivit nr.83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției finanțate de la bugetul de stat, însă Ministerul Finanțelor este cel care coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Prin urmare, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, acțiunea împotriva sa urmând să fie respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanții își desfășoară sau și-au desfășurat activitatea în cadrul Judecătoriei Zărnești.
Potrivit art. 33 din legea 50/1996 republicată, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe tranșe de vechime în muncă.
Acest text legal s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor până la intrarea în vigoare a OG 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art. 1 pct.32 din OG 83/2000, la art.33 din Legea 50/1996 a fost introdus aliniatul 3, cu următorul conținut " prevederile alin.1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților".
Incepând cu 1 ianuarie 2003, drepturile salariale ale judecătorilor au fost stabilite de OUG 177/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, act normativ care nu a mai prevăzut acordarea sporului de vechime în muncă pentru această categorie profesională. In prezent actul normativ care reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților este OUG 27/2006.
Trebuie precizat faptul că în analizarea tratamentului diferențiat cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat prin Hotărârea 170/2006 după ce a analizat comparativ situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și situația magistraților, având în vedere că legiuitorul prin legea 50/1996 i-a așezat într-o situație comparabilă în ceea ce privește drepturile salariale.
Ulterior această hotărâre a fost anulată, urmând ca tribunalul să analizeze dacă, în speță, prin neacordarea sporului de vechime există un tratament discriminator pentru categoria profesională a magistraților.
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege
Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice. La puct.2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Pârâtul Ministerul Justiției invocă, în apărare, practica Curții constituționale potrivit căreia principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații compara bile și nu în situații similare.
In aceste condiții, situația categoriei profesionale a magistraților, cu privire la neacordarea sporului de vechime, poate fi analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Având în vedere că în prezent salarizarea magistraților se realizează potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, categoriile profesionale aflate într-o situație compara bilă cu cea a magistraților sunt cele prevăzute de art.1 alin.1 din OUG 27/2006. Se reține că prin modificarea sistemului de salarizare al magistraților, sistem ce nu mai este compatibil cu acela al demnitarilor publici aleși sau numiți, neacordarea sporului de vechime magistraților constituie un tratament diferențiat, tratament instituit prin OG 83/2000, ținând cont de faptul că există o diferențiere clară între sporul de vechime în muncă (acordat tuturor angajaților) și sporul de stabilitate în magistratură iar tratamentul diferențiat se reflectă în special asupra persoanelor care au desfășurat activități în alte domenii decât cele pentru care le este recunoscută vechimea în magistratură, potrivit OUG 27/2006.
De asemenea, apărările pârâtului Ministerul Justiției nu pot fi luate în considerare, din moment ce, între timp, a fost emisă Legea 45/2007, publicată în Monitorul Oficial nr.169/09.03.2007, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției care pune capăt discriminării prin acordarea sporului de vechime, astfel că, pârâtul Ministerul Justiției recunoaște implicit că anterior apariției acestui act normativ a existat o discriminare în salarizarea judecătorilor.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia XXXVI, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul recunoașterii drepturilor solicitate de reclamanți.
In consecință, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele reprezentând sporul de vechime pe perioada 1.29002 - 11.III.2007.
Se reține că reclamanții au solicitat contravaloarea sporului de vechime până la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei cât și pentru viitor, susținere pe care instanța o va înlătura având în vedere că discriminarea privind sporul de vechime a încetat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007.
Cât privește actualizarea creanței, instanța constată că potrivit prevederilor art. 1084 Cod civil, creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză și a completărilor la acest raport, drepturile reclamanților sunt în cuantum de:
- 14197 lei; - 14569 lei, - 10009 lei; - 27901 lei; - 10956 lei; - 26250 lei, - 7979 lei. (Pentru reclamantele și, sumele menționate în dispozitivul hotărârii care au fost corectate prin încheierea camerei de consiliu din data de 3 decembrie 2007).
In consecință, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâții, Ministerul Justiției, curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să achite reclamanților sumele de bani echivalente cu sporul de vechime, așa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză.
Pentru reclamanta, alături de Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV va fi obligată și pârâta Curtea de Apel Mureș să achite drepturile de natură salarială echivalente cu sporul de vechime, întrucât, în perioada 7.06.2004 - 31.XII.2005 a activat ca judecător la Judecătoria Sighișoara.
Sumele mai sus menționate, vor fi reactualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective.
Instanța va obliga pe pârâtul Curtea de APEL BRAȘOV, în calitate de deținător al carnetelor de muncă, să efectueze cuvenitele modificări privind sporul de vechime, în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Celelalte pretenții ale reclamanților vor fi respinse.
In privința cheltuielilor de judecată solicitate cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei de către reprezentantul convențional al reclamanților și, instanța le va respinge, reținând că pârâții nu au culpă procesuală.
In speță, pârâții nu puteau efectua plata acestor drepturi salariale întrucât nu există nicio dispoziție legală în vigoare care să-i oblige în acest sens.
Acordarea drepturilor a avut la bază constatarea de către instanță a unei situații discriminatorii, drepturile fiind acordate cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B.
Prin motivele de recurs formulate pe fondul cauzei, recurenții au invocat, în esență, aceleași apărări formulate în fața instanței de fond, respectiv faptul că magistrații beneficiază de o lege specială privind salarizarea acestora, în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, de funcția deținută și de vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Indemnizația stabilită prin lege este unica formă de remunerare lunară a activității magistraților, iar în lipsa unor dispoziții legale exprese care să reglementeze sporul de vechime în muncă nu în magistratură, acordarea acestuia constituie o adăugare la lege.
Prin motivele de recurs formulate de toți pârâții se invocă prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2002 - 9.02.2004, conform art. 3 din D 167/1958.
De asemenea, TRIBUNALUL BRAȘOV și Curtea de APEL BRAȘOV au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a celor două intimate pentru perioadele în care nu au fost ordonatori secundari de credite.
TRIBUNALUL BRAȘOVa invocat și excepția necompetentei materiale a instanței de fond față de dispozițiile art 36 alin. 1 și 2 din OUG 27/2006.
Examinând sentința atacată, curtea se va pronunța cu precădere asupra excepțiilor invocate.
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV și a Tribunalului Brașov, curtea reține că acestea sunt nefondate, aspectele invocate neavând relevanță întrucât calitatea procesuală pasivă a pârâților nu se determină pentru anumite perioade de timp, iar pe de altă parte, hotărârea trebuie să fie opozabilă tuturor ordonatorilor de credite ( principali, secundari sau terțiari) tocmai pentru ca reclamanții să nu întâmpine dificultăți cu ocazia executării hotărârii.
În ceea ce privește excepția necompetentei materiale a instanței de fond, curtea reține că în mod corect prima instanță a soluționat această excepție întrucât pretențiile din acțiune constituie drepturi salariale izvorâte dintr-un raport de muncă ceea ce atrage incidența art. 284 Codul Muncii și a art. 2 pct. 1 lit. c din Cod procedură civilă.
În ceea ce privește excepția prescripției, curtea reține că potrivit art. 166 și art. 283 Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge " de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D - privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art. 295 Codul Muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale echivalente cu sporul de vechime în muncă începe să curgă de la data la acre acest drept pretins nu a mai fost recunoscut și nu a mai fost acordat de către angajator, reclamanta neinvocând nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.În cazul de față, momentul din care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul invocat coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 care a înlăturat sporul de vechime în muncă pentru magistrați. Reclamanta nu poate pretinde că a fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul Muncii, este necesară " o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 9.02.2007 astfel încât pretențiile anterioare acestei date vor fi respinse ca prescrise.
Prin urmare hotărârea atacată va fi modificată în ceea ce privește cuantumul pretențiilor conform variantei din expertiza efectuată în cauză și răspunsurile la obiecțiuni care corespund perioadei acordate. În acest sens trebuie precizat că toate sumele acordate potrivit dispozitivului prezentei decizii cuprind actualizarea cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale până în luna mai 2007, urmând ca acestea să se calculeze în continuare până la data plății efective.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate pe fondul cauzei, curtea reține că problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată prin decizia nr. 36/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii, iar potrivit art. 329 al. 3 teza ultimă Cod procedură civilă, aceste dezlegări sunt obligatorii pentru instanțe.
Referitor la acordarea dobânzii și actualizarea debitelor, curtea reține următoarele:
În cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor bănești sau contractuale, creditorul este îndreptățit să solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitului la plata de daune interese. Daunele interese trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, acestea putând să cuprindă atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit creditorul. Actualizarea debitului ține de îndeplinirea exactă a obligației de plată și constă în obligarea debitorului la plata sumei cu aplicarea indicelui de inflație pentru perioada întârzierii suma obținută în plus nu constituie un beneficiu de care a fost lipsit creditorul ci ține de îndeplinirea exactă a obligației debitorului, urmărindu-se acoperirea prejudiciului cauzat prin deprecierea creanței înregistrată de la data exigibilității și până la data recuperării efective a acesteia.
În plus, creditorul poate solicita și dobânda legală în condițiile art. 1088 Cod civil, dobândă care se poate cumula cu actualizarea creanței întrucât reprezintă beneficiul de care a fost lipsit creditorul.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile pârâților vor fi admise în parte ca urmare a admiterii excepției prescripției, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte, recursurile formulate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1271/M/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.01.2002 - 9.02.2004 și respinge pretențiile reclamanților aferente acestei perioade.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de vechime aferent perioadei 9.02.2004 - 11.03.2007 după cum urmează:
- u - suma de 11.567 lei ( în loc de 14197 lei)
- - suma de 13281 lei ( în loc de 14567 lei)
- - suma de 30164 lei( în loc de 27.901 lei)
- - suma de 9338 lei ( în loc de 10956 lei)
- - suma de 20841 lei ( în loc de 26.250 lei)
Menține sumele acordate reclamantelor și
Sumele acordate pentru toți reclamanții includ actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală până în luna mai 2007 și vor fi reactualizate și se va aplica dobânda legală în continuare până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Cu opinia separată în ceea ce privește soluționarea excepției în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile reprezentând spor vechime pentru perioada 1.01.2002 - 9.02.2004
Respinge recursurile.
Judecător
-
Opinia separată
Contrar considerentelor ce alcătuiesc opinia majoritară, consider că excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.02.- 25.07.2007 trebuie respinsă și pe cale de consecință, recursurile pârâților sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007, ICCJ în soluționarea recursului in interesul legii a dezlegat problemele de drept privitoare la acordarea sporului de vechime pentru magistrați, stabilind că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea 50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG160/2000 se interpretează, în sensul că:
" judecătorii, procurorii, ceilalți magistrați,[] beneficiau si de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
. fundamentez argumentele respingerii prescripției pe considerentele de fapt și de drept expuse de în decizia de recurs în interesul legii mai sus expuse, obligatorii pentru instanță, prin care se recunoaște aplicarea sporului de vechime pentru magistrați,cu caracter permanent, pe toată perioada de după intrarea în vigoare a OG83/2000 și până la data intrării în vigoare a legii 45/2007.
Tocmai de aceea consider că dreptul material la acțiune pentru pretențiile din prezenta cerere nu este prescris pentru perioada menționată.
În considerentele acestei decizii de recurs în interesul legii se lămurește existenta continuă a dreptului la sporul de vechime, până în momentul în care legiuitorul l-a prevăzut expres prin legea 45/2007, pornindu-se de la concluzia ca OG83/2000, care înlătura aplicarea pentru magistrați a dispozițiilor din legea 50/1996 cu privire la sporul de vechime, și nici actele normative ulterioare, respectiv legea 334/6.07.2001, OUG177/2002, OUG160/2000, nu abrogau expres prevederea acordării acestui spor, el continuând să existe.(pag. 5,fraza finală).
Așadar, se recunoaște implicit o suspendare a aplicării acestui drept de la data intrării în vigoare a OUG83/2000 si până la data intrării în vigoare a legii 45/2007, acest raționament fiind întărit și de mențiunea din considerentele deciziei-pag.6-" "interpretarea sistematică a art. 31 (33) din legea 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport cu alte dispoziții legale, impune menținerea aplicabilității prevederii ce a acordat dreptul la sporul de vechime în muncă și pentru magistrați ".
În consecință, dreptul material la acțiune pentru pretențiile constând în spor de vechime pentru toata perioada mai sus expusă, s-a născut odată cu intrarea în vigoare a legii 45/2007, prin această lege intervenind încetarea suspendării aplicării acestui drept, iar cursul prescripției este oprit pe toată durata suspendării aplicării dreptului, astfel că și dreptul la acțiune al reclamantei a fost suspendat, valorificarea dreptului putându-se realiza numai după încetarea suspendării.
Sunt incidente în aceste condiții dispozițiile art.15 alin.1 din decretul 167/1958, potrivit cărora, " după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare".
Judecător,
-
Red om CȘ /29.02.2008
Dact AG 6.03.2008/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
