Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 207/
Ședința publică de la 27 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr.1291/3.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin DGFP B, Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV, precum și a intimaților reclamanți, -, și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1291/2007 a Tribunalului Brașov, s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului doi din acțiune privind plata sporului de confidențialitate.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 1.01.2003 - 18.09.2003.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV invocată prin întâmpinare.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului Brașov, situat în mun.B,-, în contradictoriu cu pârâții: MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL B, cu sediul în B,-, TRIBUNALUL B, cu sediul în B,- și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Au fost obligați pe pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 19.09.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cu aplicarea dobânzii legale prevăzută de OG 9/ 2000.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au depus o cerere (195) prin care au aratat ca renunța în baza art. 246 din Codul d pr.civila la petitul doi din acțiune avand ca obiect obligarea paraților la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentand sporul de confidențialitate de 15% din anul 2004 și pana la data ramanerii definitive și irevocabile a hotararii judecatorești și pentru viitor.
In conformitate cu prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000, instanta a citat in cauza Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii.
Acțiunea este scutita de taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, în conformitate cu prevederile art. 285 raportat la art. 281 din Codul Muncii.
Din actele și lucrarile dosarului, instanța a reținut urmatoarele:
Ia act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului doi al acțiunii, privind acordarea sporului de confidențialitate.
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul d e pr.civila, instanța urmeaza sa se pronunțe asupra excepțiilor invocate de parați prin întampinare.
Astfel, în privința excepției prescripției dreptului la acțiune invocata de parata- Curtea de APEL BRAȘOV, urmeaza a fi admisa avand în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit carora, dreptul la acțiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Cum acțiunea reclamanților a fost introdusa în data de 19.09.2007, instanța va admite excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2003 - 18.09.2004, sens în care va respinge acțiunea ca fiind prescrisa, pentru perioada sus - menționata.
In privința excepției lipsei calitații procesuale pasive a paraților Curtea de Apel - B și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța, apreciaza ca este neîntemeiata, urmand sa o respinga pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calitații procesuale pasive a Curții de Apel-B, instanța constata ca, la momentul solicitarii drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni,Curtea de Apel-B are calitatea de ordonator de credite, astfel încat poate sta în judecata, în calitate de parata.
In consecința, instanța va respinge excepția lipsei calitații procesuale pasive a paratei Curtea de Apel, deoarece nu are relevanța faptul ca pe perioada 01.01.2003 - 18.09.2004, aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Cu privire la excepția lipsei calitații procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța, a reținut ca potrivit dispozițiilor din art. 118 din Legea nr. 304/2004 - privind organizarea judiciara, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Totodata, potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordoneaza acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregatește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general, anual de execuție;
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și elaborarea proiectelor de rectificare a acestui buget, astfel ca se justifica chemarea sa în judecata pentru asigurarea mijloacelor financiare achitarii drepturilor solicitate de reclamanți.
Pe fondul cauzei, instanța reține ca reclamanții sunt judecatori în cadrul Tribunalului - B, așa cum rezulta din mențiunile înscrise din carnetele de munca (93-179).
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 (republicata) "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiaza de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO " orice persoana fizica sau juridica are deptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de poprietatea sa decat pentu o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international ".
Caracterizat in mod indubitabil pintr-o valoare economica, sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, constituie un bun in sensul art. 1 din protocolul nr. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, alaturi de alte asemenea "bunuri" (pensie, parti sociale, actiuni), potrivit practicii CEDO.
Pretentiile reclamantilor se bazeaza pe un serviciu deja prestat ele constituind "un bun" in sensul practicii CEDO, asa cum rezulta si din Hotararea Van Marle impotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanti se analizeaza ca o valoare patrimoniala, deci ca un bun, in sensul art. 1 din Protocol.
Proprietatea asupra acestui bun confera dreptul reclamantilor de a nu fi lipsit de el in mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constitutia Romaniei, coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.
Masura eliminarii sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistrati si personalul auxiliar de specialitate nu se justifica, intucat limitarea drepturilor nu era " necesara " intr-o societate democratica, pentru a garanta respectarea drepturilor si libertatilor altora sau pentru a proteja ordinea publica, securitatea nationala, sanatatea publica sau bunele moravuri.
Acest act international ratiifcat de Romania nu prevede limitari ale dreptului reclamat decat in conditiile speciale, ce nu sunt intrunite in speta, astfel incat, in baza art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, devin aplicabile dispozitiile art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decat legislatia interna.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, instanta apreciaza ca a fost incalcar dreptul reclamantilor privind proprietatea unui bun, acesta constand in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
De altfel, la data stabilirii acestui drept, prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut in vedere conditiile in care judecatorii si celelalte categorii de personal isi desfasoara activitatea, si care au fost caracterizate ca fiind de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Aceste conditii nu s-au schimbat ci dimpotriva, s-au acutizat, intrucat odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana au crescut cerintele infaptuirii actului de justitie, in conditii de calitate si eficienta sporite.
de aceste considerente de fapt si de drept, instanta va admite in parte actiunea reclamantilor, sens in care va obliga paratii Ministerul Justitiei, Curtea de Apel B, Tribunalul sa calculeze si sa achite acestora diferentele de depturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizatia de incadrare bruta lunara incepand cu data de 19.09.2004 si pana la data pronuntarii prezentei sentinte.
Cat priveste actualizarea creantei, instanta constata ca potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este indreptatit sa pretinda atat repararea pagubei suferite, reprezentand suma datorata, cat si beneficiul de care a fost lipsit. Pentu o reala despagubire, se impune actualizarea creantei in raport de indicele de inflatie si cu aplicarea dobanzii legale, conform art. 1084 Cod Civil.
Instanta va respinge solicitarea reclamantilor de a se acorda acest spor pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti si in continuare pentru viitor, intrucat, diferentele de drepturi de natura salariala sunt acordate cu titlu de despagubiri si de aceea ele au un caracter limitat in timp.
In conditiile in care nu se intervine la nivel legislativ pentru acordarea acestui spor, reclamantii au dreptul la actiune ulterioara in despagubiri.
Totodata instanta va obliga parata Curtea de Apel B in temeiul art. 1 din Decetul nr. 92/1976, sa efectueze cuvenitele modificari privind sporul de 50%, in carnetul de munca al fiecarui reclamant.
Potrivit art. 15 din HG nr. 83/2005, instantele judecatoresti si parchetele sunt institutii publice din sistemul justitiei, finantate de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei si Finantelor coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar si anume: pregatirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie.
In conformitate cu art. 3 alin. 1 pct.2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare si raportul asupra proiectului bugetului de stat precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificarile corespunzatoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister sa puna la dispozitia Ministerului Justitiei fondurile necesare achitarii depturilor salariale restante.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au formulat recurs Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și MEF prin DGFP
Prin motivele de recurs formulate de MEF prin DGFP B este reiterată apărarea formulată și în fața instanței de fond potrivit căreia pretențiile din acțiune constituind drepturi salariale nu pot fi admise în contradictoriu cu această instituție întrucât între părți nu există raporturi juridice de dreptul muncii, astfel încât nu are calitate procesuală pasivă.
Prin motivele de recurs formulate de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive pentru perioada 10.2004-1.VII.2005 când pârâta nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fond, prin motivele de recurs ale recurenților, hotărârea atacată a fost criticată pentru nelegalitate și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Astfel, recurenții invocă faptul că pretențiile din acțiunea dedusă judecății nu au nici o bază legală, instanța de fond depășind atribuțiile puterii judecătorești, iar acordarea pe cale judecătorească a unui drept care nu este prevăzut în nici o normă legală în vigoare nu poate fi privită decât ca o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 cu respectarea tuturor condițiilor și limitărilor prevăzute de Constituție, Legea 24/2000 și de Legea nr.125/2000.
În privința incidenței prevederilor art.1 din Protocolul 1 și art.20 din Constituție, prin motivele de recurs se arată că norma internațională invocată nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Prin urmare, reclamanții nu sunt și nici nu au fost titularii unui drept existent în patrimoniul lor pe care angajatorul refuză să-l plătească și care să determine incidența art.1 din Protocolul 1.
Recursurile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Art.47 din Legea 50/1996 prevedea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, acest text de lege a fost abrogat expres prin art.I punctul 42 din OG nr.83/2000, ordonanță ce a fost aprobată prin Legea nr.334/6.07.2001.
Reclamanții invocată faptul că au fost încălcate normele de tehnică legislativă în sensul că nu putea fi abrogată prevederea dintr-o lege printr-un act normativ cu forță juridică inferioară, respectiv Ordonanță, însă ignoră faptul că la rândul său această ordonanță a fost aprobată prin lege, aspect ce ține tot de tehnica legislativă, fiind un procedeu legal.
Ceea ce invocă reclamanții în susținerea acțiunii reprezintă argumente ce țin de neconstituționalitatea unui text de lege și nu pot fi verificate de instanțele de drept comun
Potrivit art.62 alin.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată "abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca, prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Prin urmare, pretențiile din acțiune au la bază un text de lege abrogat în mod expres iar, în plus, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG nr.177/2002 precum și OUG nr.27/2006 nu au condus la diminuarea drepturilor salariale ale magistraților ci, dimpotrivă, la creșterea acestora, prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial, prin includerea sporurilor de care beneficiau magistrații.
În consecință, prin acordarea unor drepturi abrogate și neprevăzute în nici un act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, fapt ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 teza I Cod procedură civilă.
În ceea ce privește invocarea art.1 alin.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției României pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale curtea reține că soluția primei instanțe are la bază o interpretare eronată a acestei reglementări internaționale, precum și a practicii CEDO invocată în considerentele sentinței recurate.
Astfel art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 al CEDO garantează dreptul de proprietate al oricărei persoane asupra bunurilor sale însă nu are rolul de a suplini ori de a recunoaște un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Reclamanții nu beneficiază de sporul invocat pentru că nu există o lege care să- prevadă și, prin urmare, nu sunt nici titularii unui drept de creanță care să poată fi ocrotit pe calea justiției.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a subliniat în nenumărate rânduri că anumite drepturi sunt drepturi patrimoniale în sensul art.1 din Protocolul nr.1 "numai în măsura în care sunt prevăzute în legislația națională" (a se vedea în acest sens cauza Beian împotriva României paragraful 51, cauza Gaygusuz, paragraful 41). De asemenea, CEDO nu negat niciodată dreptul fiecărui stat de a crea legislația națională în funcție de specificul relațiilor sociale din fiecare stat membru, legislație care în mod evident evoluează de la un moment istoric la altul, schimbarea legislației prin abrogarea unor acte normative vechi și intrarea în vigoare a altora noi ținând de însuși progresul normal în cadrul unei societăți aflată în tranziție cum este cea din țara noastră.
Prin urmare, modificările legislative operate prin OG nr.83/2000, OUG 177/2002 și OUG nr.27/2006, Ordonanțe care au fost aprobate prin legi diferite (ex.: OUG 177/2002 aprobată prin Legea 347/2003) au condus în permanență la îmbunătățirea nivelului de trai al magistraților prin creșteri importante ale indemnizațiilor acestora și nicidecum nu s-a adus atingere vreunui drept de natura celui invocat.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursurile părților și va modifica hotărârea de la fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În legătură cu motivele de recurs ce vizează soluționarea excepțiilor de procedură, Curtea constată că Tribunalul a dispus corect cu privire la acestea și împărtășind argumentele juridice ale instanței de fond avute în vedere la soluționarea excepțiilor urmează a aprecia neîntemeiate criticile recurenților drept pentru care vor fi menținute dispozițiile sentinței de fond cu privire la soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei Finanțelor prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr. 1291/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 27 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 13.03.2008/
Dact AG 20.03.2008/ 2 ex
Jud fondN /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
