Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 223/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 223
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1965 din 26 X 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind VA P, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, ce substituie pe av., pentru recurentă și administratorul intimatei asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătorul recurentei solicită admiterea probei cu înscrisuri în susținerea motivelor de recurs și anume declarații notariale date de martori, persoane care au avut cunoștință că recurenta a lucrat la intimată și a avut program de 8 ore. precum și alte înscrisuri în care este trecută activitatea desfășurată la unitate, cînd a început programul și cînd l-a terminat.
Avocat, cu privire la probele solicitate precizează că la instanța de fond, recurenta nu s-a prezentat și nici nu a solicitat nici o probă. Însă solicitările, probele la care a făcut trimiterea recurenta prin apărător, nu pot fi primite ca probă. Declarațiile de martori, chiar consemnate la notar, nu sunt înscrisuri care pot fi primite în recurs. privește consemnările făcute de acesta cu privire la activitatea sa, nu pot servi ca probă deoarece emană de la sine, nu ar
susține altceva decît ce susține în motivele de recurs. Solicită admiterea probei cu înscrisuri pentru intimată și anume înscrisuri prin care dovedește că și-a îndeplinit obligațiile privind achitarea concediului de odihnă. Depune copie după un stat de salarii în care se specifică că banii aferenți concediului de odihnă s-au expediat prin mandat poștal, copie după acest mandat poștal aflîndu-se la fila 22 dosar.
Avocat precizează că din actele de la dosar rezultă nulitatea contractului de muncă, ea nu a semnat acel contract. Conform normelor Codului Muncii, acest contract de muncă nu are nici o valoare. Prin urmare orice mijloc de probă este admis. Consideră că singurele persoane care poate spune că recurenta a fost prezentă sunt salariații care au stat alături de ea și au văzut-o la serviciu. Mai sunt și alte înscrisuri care nu emană numai de la recurentă. Nu are la acest moment acele înscrisuri, a solicitat termen pentru a le depune.
Av. precizează că în recurs cadrul procesual nu permite proba cu martori. Putea să vină la fond cu martori. Raportat la alte eventuale înscrisuri, ar trebui să se spună ce alte înscrisuri mai trebuie depuse.
Av. consideră că ori de cîte ori ne aflăm în faze atipice, fond-recurs, procesul nu poate fi reținut doar la motivele stricte. Același lucru este valabil și pentru probe. In calea de atac a recursului, acesta are efect devolutiv prin posibilitatea acordată de lege de a se extinde, inclusiv proba cu martori.
Instanța respinge probele solicitate de apărătorul recurentei în temeiul art.305 Cpc avînd în vedere faza procesuală de recurs a cauzei. In ce privește efectul devolutiv, acesta este valabil pentru casarea cu reținere. In ce privește mențiunile pe care vrea partea să le facă, aceasta le poate face în fazele pe care le permite procedura, deci prin concluzii scrise. In ce privește celelalte înscrisuri pe care dorește apărătorul recurentei să le depună, nu este temei pentru admitrea acestei probe atîta vreme cît nu se specifică în ce constă aceste înscrisuri, ce cuprind. Admite proba cu înscrisuri solicitată de apărătoarea intimatei și anume copia după statul de salarii privind acordarea banilor pentru concediul de odihnă aferent anului 2005.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în recurs.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Contractul de muncă încheiat între părți este nul. A fost lipsită de drepturi salariale, i-au fost încălcate anumite drepturi. S-a bazat pe încrederea administratorului societății care îi este și frate. Chiar dacă nu s-au depus toate probele știe că nu se poate invoca necunoașterea legii. A încercat în recurs să stabilească situația de fapt. Solicită admiterea recursului, depune concluzii scrise, fără cheltuieli.
Avocat, avînd cuvîntul pentru societatea intimată, solicită respingerea recursului. Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat să fie obligată pîrîta la plata concediului de odihnă pentru anii 2003- 2005 arătînd că a lucrat pînă la 1 XI 2005 cînd și-a dat demisia. Instanța de fond a obligat pîrîta să achite reclamantei drepturile bănești cuvenite concediului de odihnă neefectuat corespunzător perioadei lucrate în 2005. S-a arătat că a lucrat pînă pe 31 X 2005, contractul de muncă încetînd la data e 1 XI 2005. Drept urmare este de acord ca pîrîta să fie obligată să achite drepturile bănești doar pînă în 31 X 2005, obligație care a și fost onorată.
Recursul formulat este nefondat, solicită respingerea acestuia, depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1965 din 26.10.2007 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "-- " P, județul
Obligă pârâta să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat corespunzător perioadei lucrate în anul 2005.
Respinge cererile având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru 4 ore de activitate pe zi, a sporului de 75% pentru orele suplimentare, a compensației pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate în perioada iunie 2003 - 1.11.2005 și a indemnizației de concediu de odihnă pentru anii 2003-2004.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția prima instanță reține din întregul material probator administrat în cauză, respectiv expertiza criminalistică, înscrisuri și declarații ale martorilor, că, deși nu s-a încheiat un contract de muncă valabil în formă scrisă, reclamanta și-a desfășurat activitatea de vânzător la societatea "- " în perioada februarie - noiembrie 2005 având un program de 4 ore pe zi. Reclamanta nu a dovedit că a lucrat 8 ore pe zi (40 ore pe săptămână) și că ar fi prestat muncă suplimentară.
În ceea ce privește concediul de odihnă, însuși administratorul pârâtei a recunoscut că nu i-a fost acordat reclamantei cu mențiunea că întrucât nu a lucrat cel puțin 11 luni, nu i s-ar fi cuvenit, reglementare din vechiul Cod al muncii.
Întrucât contractul de muncă a încetat, reclamanta a solicitat compensarea în bani a concediului de muncă neefectuat.
Conform dispozițiilor art.141 alin.4 din Codul muncii "compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă".
Pentru că reclamantei nu i s-a acordat concediul de odihnă corespunzător perioadei lucrate februarie - noiembrie 2005, acesta trebuie să fie compensat în bani.
Pentru considerentele anterior expuse, tribunalul, în baza dispozițiilor art.284-291 din Codul munciia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta "- " P, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei compensarea în bani a concediului de odihnă corespunzător perioadei lucrate în 2005 și a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta reclamantă că în mod greșit a fost respinsă cererea prin care a solicitat diferența de salariu dintre cel încasat pentru 4 ore și cel cuvenit pentru 8 ore.
Contractul de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, dată fiind relația cu administratorul firmei, care este fratele său. Instanța nu i-a încuviințat proba testimonială pentru a proba că a lucrat 8 ore pe zi de luni până vineri.
Mai motivează recurenta-reclamantă că în mod greșit i-a fost respinsă și cererea de acordare a unui spor de 75% din salariul de bază, respectiv salariul minim pe economie pentru muncă suplimentară de 2 ore pe zi timp de 5 zile pe săptămână.
De asemenea, mai critică recurenta și dispoziția de respingere a cererii de plată a unei compensații duble pentru zilele de sâmbătă și duminică lucrate în perioada iunie 2003 - octombrie 2005, în care nu a beneficiat de repaus săptămânal conform art.132 și 133 Codul muncii.
Motivează recurenta-reclamantă că a lucrat în toată perioada iunie 2003 - octombrie 2005, astfel că în mod netemeinic s-a reținut calitatea sa de salariată doar pentru intervalul februarie - noiembrie 2005 și i-a fost acordată compensarea în bani a concediului doar corespunzător perioadei în care s-a reținut că a desfășurat activitate.
În fine, recurenta-reclamantă critică sentința și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, deși acțiunea i-a fost admisă.
Intimata - SRL, prin reprezentant legal, formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată.
Intimata arată că în mod corect a reținut instanța din declarațiile martorilor și că reclamanta a fost angajată în februarie 2005 și că programul de lucru era de 4 ore pe zi, două ore duminică și două după-amiază, programul magazinului fiind afișat pe ușă 8-10, 14-16. Reclamanta nu a solicitat nici o probă din care să rezulte data începerii raporturilor de muncă și alte aspecte privitoare la timpul de muncă și de odihnă.
În mod corect instanța a înlăturat declarația martorei întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Mai arată intimata că recurenta își onora extrem de rar obligațiile de serviciu, venind la magazin doar când clienții o solicitau în mod direct, în restul timpului ocupându-se de familie și treburile gospodărești.
Recurenta nu a dovedit că a lucrat 8 ore pe zi ori că a prestat muncă suplimentară și că a lucrat sâmbăta și duminica.
În perioada în care recurenta a fost angajată, 4 ore pe zi, au fost plătite de către angajator toate taxele și impozitele, precum și salariul corespunzător.
Ambele părți au depus la dosar și concluzii scrise.
În recurs a fost depusă o copie a statului de salarii, cuprinzând concediul de odihnă pentru anul 2005.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile Curtea constată recursul nefondat.
Contractul individual de muncă este convenția prin care se materializează voința angajatorului și a viitorului salariat de a stabili un raport juridic de muncă. În această convenție, negociată și liber consimțită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislație, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare și de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligațiile și răspunderile ambelor părți.
În speță, între recurenta și intimata -- P nu s-a încheiat în formă scrisă un contract individual de muncă, astfel încât dovada prevederilor contractuale și a drepturilor și sarcinilor părților revine reclamantei, prin raportare la dispozițiile art.16 din Codul muncii.
Contractul individual de muncă înregistrat la. I sub nr.13698/15.02.2005 nu are forța probantă a unei atari convenții de vreme ce prin expertiza de criminalistica scrisului efectuată la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice s-a statuat că semnătura salariatului nu aparține titularei.
Recurenta nu a probat conținutul contractului individual de muncă în forma pe care-și fundamentează pretențiile.
În fața instanței de fond, în rejudecare, reclamanta nu a fost prezentă la termenele fixate pentru propunerea și administrarea probelor, astfel încât nu se poate reține cu temei afirmația acesteia că i s-a refuzat audierea unor martori.
Apărările intimatei-pârâte, cum că raporturile juridice de muncă dintre societate și reclamantă s-au derulat în perioada februarie - noiembrie 2005 cu un program de lucru pe săptămână nu au fost astfel combătute de reclamantă. Dimpotrivă, acestea au fost consolidate de depozițiile martorilor și. Declarația martorei a fost în mod just îndepărtată întrucât conținutul său este contradictoriu. Astfel dacă inițial a menționat că avea deschis magazinul pe parcursul întregii zile, în finalul declarației arată că deschidea magazinul în momentul în care era solicitată de clienți.
Din expertiza contabilă efectuată în cauză, ce a avut ca documentație foile colective de prezență, statele de plată din perioada februarie 2005 - octombrie 2005, rezultă că a fost pontată 5 zile lucrătoare pe săptămână, câte 4 ore/zi, că nu a lucrat în zilele de sâmbătă și duminică.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că între cele două părți au existat relații juridice de muncă în intervalul 15.02.2005 - 31.10.2005 cu un program de 4 ore pe zi, pentru acesta fiind îndreptățită la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat conform art.141(4) Codul muncii.
De asemenea, în mod corect s-a reținut, în lipsă de probe concludente că reclamanta nu a prestat ore suplimentare și nici nu a lucrat în zilele de repaus săptămânal, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.120(2) Codul muncii și ale art.132(3) Codul muncii.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.275 Cod procedură civilă dat fiind faptul că pretențiile reclamantei au fost admise doar în măsura recunoașterii făcute de pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței 1965 din 26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC "- " SRL P suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași.
-
-
14.2008.-
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
