Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 229/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET B, cu sediul în B,- bis, - 54, parter, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 82/04.02.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr. 2015/113R/2007, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul reclamant, personal, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citat cu copia motivelor de recurs intimatul reclamant a depus întâmpinare, după care:
Curtea a legitimat intimatul reclamant în baza BI seria - nr. - eliberat de Municipiului B la 14.10.1981 cu CNP -.
Intimatul reclamant învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, nemaifiind cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele descrise în întâmpinarea depusă la dosar. Apreciind legală și temeinică soluția primei instanțe solicită prin respingerea recursului menținerea hotărârii recurate.
La întrebarea instanței adresată reclamantului dacă apreciază că instanța de fond în mod corect i-a acordat acestuia daune interese pentru plata cu întârziere a orelor suplimentare, acestea fiind constituite în despăgubiri pe care le-a solicitat instanței de fond, întrebare adresată față de motivele de recurs invocate de pârâtă în sensul că instanța nu a avut bază legală la acordarea acestora, intimatul reclamant susține că aceste despăgubiri i-au fost corect achitate.
Consideră că, așa cum a reținut și instanța de fond prin motivare, au existat dovezi fără putință de tăgadă că a efectuat aceste ore suplimentare și că instituția recurentă în mod nejustificat a refuzat acordarea plății acestor ore. Faptul că recurenta a invocat dispozițiile art. 161 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 modificată făcând analiza sintactică a unei fraze în sensul că, citat: "instanța poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului" și că aceasta nu este o normă imperativă nu conduce la ideea că instanța de fond a procedat nelegal la acordarea daunelor interese motivat de faptul că recurenta nu a făcut niciodată dovada neputinței plății justificate a acestor sume.
Pentru motivele descrise pe larg în întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând deplasările efectuate pe ruta B - G și retur. Precizează însă că la acest moment nu este în posesia biletelor de călătorie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.82/4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admis capătul de cerere privind plata daunelor - interese formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Tineret B și, în consecință;
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului daune - interese sub forma dobânzii legale pentru drepturile salariale cuvenite pentru orele suplimentare prestate pe lunile: iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2005, începând cu expirarea perioadei de 30 de zile după efectuarea acestora, raportate la fiecare lună și până la data plății efective a drepturilor salariale cuvenite pentru acestea.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 549/113/09.02.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană pentru Tineret B, pentru a fi obligată la plata compensațiilor bănești pentru orele suplimentare efectuate în perioada iunie - octombrie 2005, potrivit Legii nr. 53/2003, în sumă de 7600 lei RON, iar pentru plata de daune-interese egale cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, prin Decizia civilă nr. 328/17.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului ore suplimentare efectuate peste program și în zilele de repaus, conform foilor colective de prezență pentru lunile iunie - octombrie 2005.
Din foile colective de prezență rezultă 340 ore efectuate în cursul săptămânii și 438 ore efectuate în zilele de repaus săptămânal.
Având în vedere salariul de încadrare și sporul de vechime consideră că este îndreptățit să primească aceste drepturi bănești.
Potrivit calculului prezentat de reclamant în acțiune, suma totală cuvenită pentru orele suplimentare este de 7600 lei RON brut.
Din această sumă, unitatea i-a virat în cont 2731 lei RON net, rezultând o diferență de 3729 lei pe care este îndreptățit să o primească.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3729 lei diferență pentru orele suplimentare și daune - interese egale cu dobânda legală pentru întârzierea plății sumei cuvenite.
În drept, a invocat dispozițiile art. 161 alin. 4 și art. 287 din Legea nr. 53/2003.
Pentru dovedirea motivelor invocate în acțiune a solicitat proba cu acte, respectiv foile colective de prezență și statele de plată a salariilor pe perioada în litigiu.
Pârâta Direcția Județeană pentru Tineret B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe excepție, a invocat autoritatea de lucru judecat, deoarece prin decizia civilă nr. 328/17.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a orelor suplimentare efectuate peste program și în zilele de repaus conform foilor colective de prezență pentru lunile iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2005.
Pe fond, a susținut că nu datorează nici o sumă reclamantului deoarece drepturile salariale solicitate au fost achitate prin Ordinul de plată nr. 2014/2005, în baza deciziei civile nr. 328/2006.
Cu privire la daunele - interese, a considerat că numai în cazul întârzierii nejustificate a plății drepturilor bănești pot fi datorate.
În sarcina pârâtului nu se poate reține nici o culpă cu privire la plata cu întârziere a acestor sume de bani deoarece ordonatorul de credite - Autoritatea Națională pentru Tineret Bad ispus într-un timp relativ scurt virarea în contul reclamantului a sumei datorate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 Cod de procedură civilă.
Pentru susținerea excepției și apărărilor de fond formulate a solicitat proba cu acte, depunând la dosar adresa nr. 7981/2006; ordinul de plată și adresa nr. 225/2007 precum și statul de plată a orelor suplimentare pe anul 2005.
Prin sentința civilă nr. 264 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în cauza ce formează obiectul dosarului nr-, a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Județeană pentru Tineret B, în cauză existând autoritate de lucru judecat și a obligat pe reclamant să plătească pârâtului 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Prin Decizia civilă nr. 590/R din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, a admis recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 264 din 19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr-, a casat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța cu privire la capătul de cerere vizând plata cu întârziere a drepturilor salariale și a înlăturat obligarea recurentului de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către pârât.
A menținut dispozițiile sentinței privind respingerea pentru autoritate de lucru judecat a capătului de cerere vizând plata orelor suplimentare.
Fiind reinvestit prin decizia de casare numai cu privire la judecarea capătului de cerere vizând plata cu întârziere a drepturilor salariale, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 328/R din 17 mai 2006, irevocabilă, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Județeană pentru Tineret B și a obligat pârâta să plătească reclamantului orele suplimentare efectuate peste program și în zilele de repaus conform foilor colective de prezență pentru lunile: iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2005.
Potrivit art. 119 din Codul Muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Potrivit art. 120 Codul Muncii, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul Muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Potrivit art. 269 Codul Muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În fapt, reclamantul a efectuat ore suplimentare pe lunile: iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2005.
Potrivit art. 119 din Codul Muncii, acesta era îndreptățit la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare, în următoarele 30 de zile după efectuarea acestora.
Angajatorul nu s-a conformat dispozițiilor legale menționate astfel că se află în culpă și datorează daune - interese, calculate sub forma dobânzii legale, pentru sumele datorate, astfel cum au fost stabilite prin decizia civilă nr. 328/R/2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
Daunele - interese sub forma dobânzii legale se datorează după expirarea perioadei de 30 de zile față de luna în care s-a efectuat munca suplimentară și până la data plății efective a sumei datorate, respectiv, prin Ordinul de plată nr. 2014 din 07.10.2006.
Instanța a înlăturat ca neîntemeiată apărarea formulată de pârât în întâmpinare cu privire la lipsa culpei în plata cu întârziere a drepturilor salariale, deoarece culpa acestuia nu se analizează în raport de data punerii în executare a deciziei civile nr. 328/R/2006 prin care a fost obligat la plata acestor drepturi ci de la data când drepturile salariale erau exigibile, potrivit Codului Muncii și până la data plății efective a acestora.
Pentru această perioadă pârâtul nu are nici o justificare, stabilindu-se nu numai o culpă legală, prin neconformarea dispozițiilor legale ci și o culpă procesuală prin căderea în pretenții în procesul intentat de reclamant.
Acesta nu a efectuat o plată voluntară în temeiul obligațiilor contractuale ci o plată în baza unei hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit culpa acestuia pentru neplata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru munca suplimentară prestată pe perioada în litigiu.
Sumele cuvenite cu titlu de daune -interese sub formă de dobânzi pe perioada în litigiu vor fi determinate la punerea în executare a sentinței, în conformitate cu dispozițiile art. 3712alin. 2 Cod de procedură civilă.
În acest sens a fost exprimată prin vot consultativ opinia asistenților judiciari membri în completul de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Direcția Județeană pentru Tineret B considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
Plata diferenței de drepturi salariale este nefondată ținând seama de faptul că acestea sunt pretinse pentru prejudiciul produs pentru plata drepturilor bănești pentru care există autoritate de lucru judecat.
A mai arătat că plata drepturilor salariale conform deciziei nr. 328/17.05.2006 a Curții de APEL GALAȚI nu s-a efectuat cu întârziere nejustificată, întrucât a fost necesară rectificarea bugetului instituției în sensul includerii acestor sume, suma fiind virată de B după aprobarea ordonatorului principal de credite.
A mai invocat caracterul facultativ al prevederilor art. 161 al. 3 Codul Muncii, potrivit textului de lege instanța "poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
În plus, nici un text de lege nu prevede modalitatea de plată a daunelor interese sub forma dobânzii legale.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind plata daunelor interese formulat de reclamantul, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare recurentul - reclamant a considerat neplata orelor suplimentare ca fiind un refuz nejustificat din partea unității, întârzierea produsă cauzându-i prejudiciu în cuantumul prevăzut.
A solicitat respingerea recursului obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 161 al. 4 Codul Muncii și care reprezintă temeiul de drept al prezentei cauze, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În speță, punerea în aplicare a deciziei nr. 328/R/17.05.2006 a Curții de APEL GALAȚI prin care recurenta - pârâtă a fost obligată la plata orelor suplimentare efectuate peste program și în zilele de repaus de către intimatul - reclamant pe perioada lunilor iunie, iulie, august, septembrie și octombrie 2005, s-a realizat la data de 07.10.2006 prin Ordinul de plată nr.2014/2006 în sumă de 5.052 lei.
Rezultă întârzierea în executarea unor hotărâri judecătorești, în condițiile în care creanța devenise exigibilă la data rămânerii irevocabile a acesteia, respectiv 17.05.2006, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 161 al.4 Cod procedură civilă.
Motivul întârzierii, acela al modalității de includere a sumelor necesare în bugetul instituției nu este unul justificat, statului revenindu-i obligația generală de a asigura punerea în executare a unor hotărâri judecătorești la timp și în condițiile legii, ca o garanție a exercitării depline a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În jurisprudența s-a prevăzut că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de ce instanță ar fi pronunțată, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces în sensul art.6 din Convenție (cauza Slowsby împotriva Greciei din 19 martie 1997).
Calea naturală de aducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești o reprezintă executarea sa de bunăvoie iar rectificarea cu întârziere a bugetului dă dreptul la acoperirea prejudiciului produs salariatului.
Dispozițiile art. 161 al. 4 Codul Muncii nu pot fi considerate ca având caracter facultativ, caracterul nejustificat al întârzierii plății salariului conducând la reparație corespunzătoare a prejudiciului astfel produs.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs potrivit căruia legea nu ar prevedea modalitatea de plată a daunelor interese sub forma dobânzii legale.
Dispozițiile în materie se completează cu cele generale, reglementate de dispozițiile art. 1088 al.1 cod civil potrivit cărora la obligațiile care au o sumă de bani daunele interese pentru neexecutare cuprind dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET B împotriva sentinței civile nr. 82/04.02.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr. 2015/113R/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET B, cu sediul în B,- bis, - 54, parter, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 82/04.02.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr. 2015/113R/2007.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: /27.05.2007
: 2 ex.//05 iunie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
tehnoredactare 18.06.2008
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
