Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2291/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 2291
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, ( ), G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr. 3, județul D, și, ambele cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D, și, ambele cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, și -, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești,-, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr. 3, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești, cu sediul în G,-, județul D și intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie 2009, dând următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 108/13.03.2009 pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, -, ( ), G, - și pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr-.
Prin cererea formulată, reclamanții în calitatea de grefieri-arhivari la instanțele pârâte au solicitat obligarea acestora să le remunereze munca cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de ședință, grefierilor documentariști și grefierilor statisticieni, să fie obligați pârâții să le plătească diferențele de drepturi salariale începând cu 01.01.2005 până în prezent și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de grefieri-arhivari în cadrul Judecătoriilor Târgoviște, P, R, M, G și în cadrul Tribunalului Dâmbovița, iar în baza deciziei Curții de APEL PLOIEȘTI nr.36/28.02.2005 s-a dispus transformarea posturilor de arhivar-registrator, pe care le dețineau anterior, în posturi de grefier registrator/arhivar, începând cu 01.01.2005, conform Legii nr. 567/2004. Cu aceasta ocazie, reclamanții au arătat că au dreptul să beneficieze de drepturile salariale corespunzătoare posturilor de grefier arhivar și grefier registrator, iar nu de cele de arhivar-registrator, de care beneficiază în prezent. Au mai arătat reclamanții că în acest fel sunt discriminați față de colegii lor, fiindcă actele normative care reglementează drepturile salariale nu fac aceasta distincție.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât este un terț față de raporturile juridice născute între reclamanți, ce sunt salariați ai pârâților, neavând atribuții legate de angajarea și salarizarea acestora.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât dispozițiile OG nr. 137/2000 sunt declarate neconstituționale și nu mai pot constitui temei al acțiunii reclamanților, diferențierea existentă între salarizare nu este arbitrară, ci are la bază atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar, complexitatea sarcinilor de serviciu este motivul pentru care legiuitorul nu recunoaște grefierilor arhivari și registratori beneficiul unui adaos salarial în situația în care aceștia au studii superioare.
Și pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât prin decizia nr.36/28.02.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI începând cu 01.01.2005 s-a dispus transformarea posturilor de arhivar-registrator în grefieri registratori/arhivari, iar atribuțiile de serviciu ale acestora presupun o răspundere și o complexitate similare cu cele ale celorlalți grefieri cu studii medii sau superioare.
În ședința publică din data de 30.04.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, ce a fost admisă având în vedere că acesta este un terț față de raporturile juridice născute între reclamanți, ce sunt salariați ai pârâților, neavând atribuții legate de angajarea și salarizarea acestora.
Prin sentința civilă nr.1025 din 30.04.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fond, a admis acțiunea și a obligat pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Justiției și Libertăților, în solidar, să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferențele de drepturi salariale neacordate, dintre drepturile salariale cuvenite calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni, grefieri arhivari, grefieri documentariști cu studii medii și respectiv, drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, diferențe calculate începând cu data de 05.12.2005 la zi și în continuare, reactualizate cu coeficientul de inflație.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții fac parte din cadrul Judecătoriilor Târgoviște, P, R, M, G și Tribunalului Dâmbovița, îndeplinind inițial funcții de arhivar-registrator, iar în baza deciziei nr. 36/28.02.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a dispus ca începând cu 01.01.2005 încadrarea arhivarilor-registratori de la instanțele judecătorești din raza de competență a Curții de APEL PLOIEȘTI, în funcția de grefier, având treapta și coeficientul de multiplicare prevăzute, cu menținerea salariilor de încadrare avute, motivându-se că a intervenit transformarea corespunzătoare a posturilor de arhivar-registrator în grefieri.
Funcțiile de arhivari și registratori au fost reglementate prin Legea nr. 50/1996 și până la data adoptării Legii nr. 17/2006 în afara corpului profesional al grefierilor, ceea ce însemna că persoanele care exercitau funcția de arhivar sau registrator nu erau grefieri și nu puteau beneficia de salarizarea prevăzută pentru această categorie socio-profesională, fiind stabiliți prin Anexa 2 Legii nr. 50/1996, coeficienți de multiplicare diferiți pentru arhivari-registratori, față de coeficienții stabiliți pentru grefieri.
Ulterior, prin modificările intervenite în statutul arhivarilor-registratori, ca afect al art.3 al.1 și 2 din Legea nr. 567/2004, arhivarii și registratorii au fost integrați în corpul profesional al grefierilor, făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii, statutul acestui personal fiind identic cu al tuturor celorlalți grefieri sub aspectul numirii în funcție, al derogării, detașării, transferului, al drepturilor și îndatoririlor profesionale și al răspunderii profesionale, ceea ce înseamnă că din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică și nu doar comparabilă cu restul grefierilor cu studii medii, rezultă că ei nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu, față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzător profesiei, cu atât mai mult cu cât nu exista nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării coeficientului salarial, este unul și același: apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Astfel, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reclamanții sunt discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică ca și grefierii cu studii.
Existența discriminării reclamanților, rezultă și din disp. art.7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.7 din pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul 212/1974, art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din dispozițiile Legii nr. 53/2003, art.16, 53 și 41 din Constituție.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, ținând seama și de dispozițiile art. 283 alin. 1 pct. c din codul muncii, privitor la termenul de prescripție, a admis acțiunea și a obligat pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Justiției și Libertăților, în solidar, să plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferențele de drepturi salariale neacordate, dintre drepturile salariale cuvenite calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni, grefieri arhivari, grefieri documentariști cu studii medii și respectiv, drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, diferențe calculate începând cu data de 05.12.2005 la zi și în continuare, reactualizate cu coeficientul de inflație.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, au exercitat recursuri pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PLOIEȘTI (filele 4-5 și 7,8) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. recurentul-pârât Ministerul Justiției a susținut că sentința a fost dată cu greșita aplicare a legii fiindcă în raport de data înregistrării cererii-26 noiembrie 2008-acțiunea este prescrisă pentru drepturile mai vechi de 3 ani de această dată, conform art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 din codul muncii.
Sub un alt aspect, recurentul-pârât a susținut în privința fondului dreptului dedus judecății că diferențierea de salarizare prin neacordarea unui coeficient unic de ierarhizare nu este arbitrară ci are la bază criterii obiective constând în pregătirea profesională diferită și specializată și în atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar de specialitate.
Evocarea și aplicarea art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la pretinsa discriminare între funcțiile de grefier, grefier arhivar sau grefier informatician de către prima instanță este eronată în condițiile în care aceste funcții nu sunt identice iar pentru a exista discriminare este necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal și recunoașterea folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori consacrate de lege.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTIa invocat același caz de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod pr.civ, susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiindcă reclamanții-intimați care ocupă funcția de grefieri arhivari la instanțele din județul D au invocat discriminarea lor față de grefierii de ședință, documentariști și statisticieni în raport de care sunt remunerați diferențiat fără ca instanța de fond să rețină că la baza salarizării lor stau criterii obiective diferite iar nu identice, fiind opțiunea legiuitorului de a salariza diferențiat în funcție de atribuții și responsabilități, personalul auxiliar de specialitate din sistemul judiciar.
Recurenta-pârâtă a cerut admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare (filele 89-93) prin care au invocat în principal excepția nulității celor două cereri de recurs pentru lipsa semnăturii persoanelor îndreptățite să exercite calea de atac, după cum urmează:
- pentru recurentul Ministerul Justiției, cererea de recurs a fost semnată pentru ministru de secretarul de stat, fără a fi atașată împuternicirea care îi conferă acest drept, deoarece prin art.46 alin.2 din Legea nr.90/2001 pentru organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice sau fizice din țară și străinătate, precum și în justiție.
- pentru recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI cererea de recurs a fost semnată de avocat, fără a avea un mandat special pentru exercitarea căii de atac și fără ca la judecata în fond a cauzei să fie depusă împuternicirea avocațială, art. 69 cod pr.civ.
S-a cerut amânarea judecății pentru a da posibilitatea celor doi recurenți să complinească lipsa existentă la momentul declarării recursurilor, prin depunerea împuternicirilor speciale care nu se regăsesc în dosar, sub sancțiunea anulării cererilor de recurs.
Sub aspectul fondului, în subsidiar, intimații-reclamanți au susținut că sentința tribunalului este legală și temeinică, constatându-se discriminarea întemeiată pe dispozițiile art. 7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și respectiv art. 16, 41 și 53 din Constituția României.
Instanța de fond a constatat existența unei discriminări indirecte în sensul art.5 alin.4 din codul muncii potrivit căruia actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele ale art.2,dar care produc efectele unei discriminări directe constituie discriminare indirectă, în condițiile în care reclamanții desfășoară activități care sunt comparabile cu cele ale celorlalți grefieri din instanțele judecătorești.
Recurenții au solicitat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața ambelor instanțe, conform art.274 cod pr. civ. și care reprezintă onorariul apărătorului ales.
Curtea a dispus la termenul de judecată din 3 noiembrie 2009 ca întâmpinarea conținând excepția nulității cererilor de recurs să fie comunicată celor 2 recurenți pentru a da posibilitatea acestora să facă dovada legalei împuterniciri a persoanelor care au semnat declarațiile de recurs și a amânat judecata la data de 24 noiembrie, fără ca la dosar să fie depuse acte din care să rezulte mandatarea specială din partea recurenților pentru persoanele care au semnat cererile de recurs.
În aceste condiții, Curtea examinând cu prioritate excepția invocată de intimații-reclamanți, conform art.137 cod pr. civ. constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă, pentru considerentele care succed:
În conformitate cu art.3021lit. d cod pr. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității între alte mențiuni obligatorii și semnătura iar când cererea este făcută prin mandatar se va alătura procura în original sau în copie legalizată, ceea ce semnifică împrejurarea că semnarea cererii de către avocat sau de o altă persoană decât titularul dreptului, în lipsa împuternicirii date de acesta din urmă atrage anularea ei.
În cauză, pentru cei 2 recurenți cererile de recurs au fost semnate de alte persoane decât conducătorii instituțiilor pârâte chemate în judecată adică Ministrul de Justiție și Președintele Curții de Apel care au atribuția de reprezentare legală a acestora, astfel cum în mod corect au susținut intimații-reclamanți.
Totuși, în măsura în care au fost mandatate printr-un act valabil emis la momentul declarării și înregistrării recursurilor respectiv la 26 iunie 2009 și 1 iulie 2009, secretarul de stat pentru ministru și avocatul care a reprezentat și în primă instanță curtea de apel fără a depune la dosar împuternicirea avocațială, aveau îndreptățirea de a exercita în numele și pentru cei doi pârâți, calea de atac a recursului, însă deși li s-a acordat posibilitatea complinirii lipsei cerinței semnăturii, la dosar nu s-au depus nici un fel de dovezi în acest sens.
Drept consecință, în lipsa elementului menționat în textul legal al dispoziției legale sus-citate, Curtea va constata că cererile de recurs au fost semnate de persoane care nu au fost legal împuternicite să reprezinte pe recurenții Ministerul Justiției și Curtea de Apel,așa încât acestea vor fi anulate fără a se intra în cercetarea criticilor aduse sentinței.
Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimații-reclamanți fiindcă la dosar nu există dovada acestora nici pentru judecata la primă instanță nici în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite excepțiile invocate de intimații-reclamanți și în consecință.
Anulează ambele cereri de recurs formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, ( ), G, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr. 3, județul D, și, ambele cu domiciliul ales la Judecătoria Răcari, cu sediul în R,-, județul D, și, ambele cu domiciliul ales la Judecătoria Moreni, cu sediul în M,-, județul D, și -, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești,-, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Târgoviște, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Pucioasa, cu sediul în P,-, județul D, cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B nr. 3, județul D, cu domiciliul ales la Judecătoria Găești, cu sediul în G,-, județul D și intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, sector 5,- și Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
Respinge cererea formulată de intimații-reclamanți, prin apărător, privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
11 ex./18 dec. 2009
Trib. D nr-
/
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu