Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 2290/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
DOSAR NR- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2290
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NOI, cu sediul în comuna Noi, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII,cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII CĂRBUNESTI, cu sediul în comuna Cărbunești, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL CĂRBUNESTI și PRIMARUL COMUNEI CĂRBUNESTI, ambii cu sediul în comuna Cărbunești, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3045 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ȘCOALA, cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL NOI și PRIMARUL COMUNEI NOI, cu sediul în comuna Noi, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 26 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul Școala, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate acțiunii, chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Noi, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I- VIII, Școala cu clasele I-VIII Școala cu clasele I-VIII Cărbunești, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local, județ P, Primarul comunei, Consiliul Local Noi, județ P, Primarul Comunei Noi, județ P, Consiliul local, județ P, comunei, județ P, Consiliul Local, județ P, Primarul comunei, județ P, Consiliul Local Cărbunești, județ P, Primarul comunei Cărbunești, județ P, Consiliul Local, județ P și Primarul comunei, județ P, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale pe ultimii 3 ani anterior introducerii acțiunii, diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime, actualizate în raport de rata inflației, în favoarea membrilor de sindicat care susțin acțiunea.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art.50 alin.l din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar tranșele suplimentare nu au fost acordate deși aceste prevederi legale nu au fost abrogate și ca atare, sunt în vigoare și la această dată.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților chemați în judecată, s-a arătat că în privința consiliilor locale, această calitate rezultă din prev.art.XIII din OUG nr.32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, iar primarul are, conform art.68 alin.l lit.f din Legea nr.215/2001 și art.20 alin.l și 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale, funcția de ordonator de credite, unitățile de învățământ fiind chemate în judecată în calitate de pârâte întrucât sunt angajatorii personalului didactic, acestea fiind ordonatori terțiari de credite.
În drept, au fost invocate disp.art.50 alin.l și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003.
Deși legal citați cu această mențiune, pârâții nu au formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.3045 din 02.12.2008, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților membri de sindicat din Sindicatul Școala tranșele de vechime conform art.50 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 28.10.2005, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art.50 alin.l din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, alin.2 al acestui text de lege prevăzând că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
S-a mai reținut că din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că este evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta, astfel că alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar, numit tranșă suplimentară, ce are ca efect o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, în favoarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, acest drept nefiind abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legală ulterioară, expres sau tacit, iar în cauză, pârâții nu au făcut dovada acordării acestuia.
În raport de aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții Consiliul local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești, Consiliul local al comunei și Primarul comunei și Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Noi, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Cărbunești și Școala cu clasele I-VIII.
În recursul lor, pârâții Consiliul local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești au criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, susținând că obligația privind stabilirea și plata drepturilor salariale constituie atributul exclusiv al angajatorului, respectiv unitățile de învățământ reprezentate de directori, iar conform art.39 din CCM unic la nivel de ramură învățământ, reclamantul avea obligația să încheie cu recurenții protocoale în care să se prevadă sursele de finanțare pentru acordarea acestor drepturi, obligație ce nu a fost respectată.
De asemenea, pentru a fi acordate aceste drepturi, ele trebuiau incluse în bugetul de venituri și cheltuieli la capitolul cheltuieli de personal, în baza unui proiect de buget elaborat de conducătorul unității de învățământ, conform art.8 lit.e din HG nr.2192/2004.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Pârâții Consiliul local al comunei și Primarul comunei au criticat la rândul lor hotărârea instanței de fond ca nelegală, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susțin recurenții că tribunalul nu a ținut seama de faptul că potrivit Legii nr.84/1995, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar, pentru deplasări, precum și pentru cheltuieli de dotări cu obiecte de inventar și cărți sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
În plus, Consiliul local nu are calitatea de angajator al personalului didactic din învățământul preuniversitar, nu are atribuția de a calcula salariile acestora, nu le întocmește statele de plată și nu deține carnetele de muncă, obligații ce revin școlilor unde este angajat personalul didactic, iar instanța de fond a avut în vedere în mod eronat disp.OUG nr.32/2001, obligând pe recurenții-pârâți să plătească drepturile salariale, câtă vreme, conform legii învățământului, din bugetele locale se suportă cheltuielile de capital, de funcționare, de întreținere și reparare, precum și a bazei didactico-materiale a unităților din învățământul preuniversitar, iar nu și plata drepturilor salariale care se acordă de Ministerul Educației și Cercetării din bugetul de stat.
S-a solicitat, pentru motivele mai sus arătate, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Pârâtele-unități școlare au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.9 și art.3041 Cod pr.civilă.
Arată aceste recurente că în mod greșit a fost admisă acțiunea, prezentându-se de către acestea modul de calcul a tranșelor de vechime, conform art.50 alin.l și 2 din Legea nr.128/1997, susținându-se că raportat la coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, conform anexei 2 din OUG nr.68/2004, majorarea prevăzută de textul de lege este peste cea care rezultă strict din aplicarea textului legal, respectiv art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Se mai învederează că pentru a elimina orice îndoială cu privire la acordarea corectă a coeficientului de multiplicare pentru tranșele suplimentare, prin art.5 alin.2 din OG nr. 15/2008 s-a precizat în mod clar că: "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prev. de art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Se arată în continuare că este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili valoarea coeficientului de multiplicare pentru tranșele suplimentare, iar drepturile salariale corespunzătoare tranșelor de vechime ale reclamanților au fost calculate și plătite conform încadrării fiecăruia, în același mod procedând toate unitățile de învățământ.
De asemenea, se arată că în baza rolului activ, instanța trebuia să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize normare-salarizare care să calculeze drepturile salariale și să determine dacă există diferențe între salariul încasat și cel cuvenit prin aplicarea art.50 din Legea nr. 128/1997, cu atât mai mult cu cât membrii de sindicat au depus la dosar adeverințe emanate de la pârâții din cauză din care rezultă că aceștia au fost încadrați pe tranșa suplimentară de vechime corespunzătoare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, în situația în care se apreciază că sunt suficiente probatorii, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri, în copie.
La termenul din 19 mai 2009, în ședință publică, intimatul-reclamant Sindicatul Școala Pai nvocat excepția tardivității declarării recursului de către pârâții Consiliul Local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești, precum și excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al Inspectoratului Școlar Județean P pentru unitățile școlare recurente, excepții ce au fost puse în discuție la termenul din 24 noiembrie 2009.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.l Cod pr.civilă, excepțiile invocate, Curtea constată că excepția tardivității declarării recursului de către pârâții Consiliul Local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești este întemeiată, iar cea de-a doua excepție este neîntemeiată.
Referitor la excepția tardivității declarării recursului de către pârâții sus-menționați, se reține că potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările și completările ulterioare, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurenților Consiliul local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești le-a fost comunicată sentința primei instanțe la data de 18.03.2009, astfel cum rezultă din dovezile de primire și procesele-verbale de predare de la filele 83 și 84 din dosarul de fond, legal îndeplinite, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 29.03.2009, ce a căzut într-o zi nelucrătoare a săptămânii, termenul prelungindu-se astfel, conform art.101 alin.ultim Cod pr.civilă, până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care a fost data de 30.03.2009.
Recursul a fost declarat însă la data de 2 aprilie 2009, conform rezoluției de primire de pe cererea de recurs aflată la dosar, astfel încât acesta apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus arătat.
În consecință, Curtea va admite excepția tardivității recursului declarat de Consiliul Local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești invocată de intimatul-reclamant Sindicatul Școala, iar în baza art.312 alin.l Cod pr.civilă, va respinge recursul acestor pârâți ca tardiv declarat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs ale acestora, de vreme ce recursul a fost soluționat pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Referitor la ce-a de-a doua excepție, respectiv a lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic al Inspectoratului Școlar Județean P, pentru unitățile școlare recurente, Curtea o privește ca neîntemeiată și o va respinge, ținând cont de faptul că, de principiu, raportat la atribuțiile pe care consilierul juridic al inspectoratului școlar județean le are, acesta are calitatea de a reprezenta și susține interesele unităților școlare în fața instanței, fiind delegat în acest sens și în cauza de față, de către Inspectoratul Școlar Județean P, reprezentat de inspector general și, în plus, potrivit cererilor depuse la dosar în recurs, unitățile școlare-recurente, prin reprezentantul legal al acestora, și-au însușit practic recursul declarat în cauză, împuternicind pe consilierul juridic al Inspectoratul Școlar Județean P să le reprezinte interesele în instanța de recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursurile declarate de pârâții Consiliul local al comunei, Primarul comunei și de unitățile școlare pârâte în cauză, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește recursul pârâților Consiliul local și Primarul comunei, se constată că deși în finalul motivelor de recurs s-a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, prin motivele de recurs s-a invocat, practic, excepția lipsei calității procesuale pasive a celor doi recurenți, critică ce este neîntemeiată.
Astfel, chiar dacă într-adevăr, Consiliul local nu are calitatea de
angajator al personalului didactic din învățământul preuniversitar, calitate pe care
are școala în care este angajat personalul didactic și nu are atribuția de a calcula salariile acestora, neîntocmind statele de plată și nedeținând carnetele de muncă, potrivit art.XIII alin.l din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unității administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, cu anumite excepții, ce nu se regăsesc în cauză.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază, ce cuprinde, conform art.167 alin.5 lit.a din lege, și cheltuielile de personal, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Totodată, potrivit art.68 alin.l lit.f din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, primarul localității îndeplinește funcția de ordonator principal de credite.
Toate dispozițiile legale sus-menționate justifică chemarea în judecată în
prezenta cauză, în calitate de pârâți, și a recurenților Consiliul local și Primarul
comunei, considerente față de care Curtea privește recursul acestora ca
nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.l Cod pr.civilă să-1 respingă, în cauză
nefiind incident motivul de modificare a sentinței prev. de art.304 pct.9 Cod pr.civilă
invocat de acești recurenți în motivarea recursului.
În privința recursului unităților școlare-pârâte, se reține că în conformitate cu disp.art.50 alin.l din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
În continuare, alin.2 al art.50 din Legea nr. 128/1997 statuează că pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Interpretând corect disp.art.50 alin.l și 2 din Legea nr. 128/1997, prima instanță a concluzionat în mod justificat că pe lângă majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit pentru cei cu activitate în învățământ de 30, 35 și peste 40 de ani, un drept suplimentar, numit tranșă suplimentară și care constă într-o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Deși legal citate la prima instanță cu mențiunea de a depune întâmpinare, recurentele-pârâte unități școlare nu au depus întâmpinare, neformulând nicio apărare cu privire la acțiunea promovată în cauză.
În recurs, acestea au pretins că tranșele de vechime au fost calculate și plătite membrilor de sindicat ai reclamantului, semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, conform încadrării fiecăruia, fiind încadrați pe tranșa de vechime suplimentară corespunzătoare, însă înscrisurile noi depuse la dosar în recurs din partea unor unități școlare-recurente - proba cu înscrisuri noi fiind admisibilă în recurs, conform art.305 Cod pr.civilă - nu fac dovada acordării membrilor de sindicat îndreptățiți și a tranșei suplimentare expres prevăzută de art.50 alin.l și 2 din Legea nr. 128/1997.
Chiar și modul de calcul prezentat, spre exemplificare, în recurs, prin care s-a arătat cum au fost aplicate dispozițiile legale, conduce la concluzia că membrilor de sindicat ai reclamantului, semnatari ai tabelelor anexate acțiunii, nu li s-au aplicat corect dispozițiile legale privitoare la acordarea tranșelor suplimentare de vechime, conform art.50 alin.l și 2 din Legea nr. 128/1997, mergându-se pe ideea că în coeficienții de multiplicare expres prevăzuți în anexa 2 a OUG nr.68/2004 sunt incluse practic și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prev. de art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997.
Or, disp.art.50 alin.l și 2 din Legea nr. 128/1997 sunt clare și nu pot fi interpretate în sensul arătat de recurentele-unități școlare, interpretarea corectă a acestora fiind cea reținută de prima instanță prin sentința atacată.
Recurentele-unități școlare au invocat drept argument în dovedirea acordării corecte a tranșelor suplimentare de vechime pe perioada în discuție în cauză și disp.art.5 alin.2 din OG nr. 15/2008, cu aplicabilitate de la 1.01.2008, în care s-a stipulat că în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2, prevăzuți la ultimele tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prev. de art.50 alin.2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Aceste prevederi legale nu pot fi însă avute în vedere, câtă vreme prin decizia Curții Constituționale nr.983/30.06.2009, publicată în Monitorul Oficial nr.531/31.07.2009, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul învățământului Preuniversitar Muntenia din Pitești, în mai multe dosare aflate pe rolul Tribunalului Argeș și al Curții de Apel Pitești și s-a constatat că disp.art.2, art.3 și art.5 din OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
S-a reținut, printre altele, în considerentele deciziei Curții Constituționale, că disp.art.5 alin.2 din OG nr. 15/2008 au modificat structura drepturilor salariale, respectiv au reașezat principiile de salarizare în domeniul personalului din învățământ, în sensul includerii unor sporuri și tranșe suplimentare de vechime în coeficientul de multiplicare, iar guvernul nu avea abilitatea legală de a modifica structura de calcul a salariului, depășind astfel limitele abilitării acordate prin Legea nr.373/2007.
Decizia Curții Constituționale nr.983/30.06.2009 este general obligatorie, potrivit art.147 alin.4 din Constituție, astfel încât prevederile art.5 alin.2 din OG nr. 15/2008 declarate neconstituționale, invocate în apărare de recurentele-unități școlare, nu pot fi luate în considerație.
Nu se poate reține nici lipsa rolului activ al instanței de fond prin aceea că nu a pus în discuția părților efectuarea unei expertize normare/salarizare în sensul arătat de unitățile școlare-recurente, câtă vreme, raportat la considerentele mai sus arătate, o asemenea probă nu era concludentă în cauză, interpretarea dispozițiilor legale invocate în susținerea acțiunii căzând în sarcina instanței de judecată și nu a expertului, iar probatoriile cu înscrisuri administrate în cauză conducând la concluzia temeiniciei acțiunii formulate, nejustificându-se, în consecință, solicitarea recurentelor-pârâte, de casare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării unei expertize.
Concluzionând, față de cele de preced, Curtea privește și recursul unităților școlare-pârâte ca nefondat, motiv pentru care în baza art.312 alin.l Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului declarat de pârâții Consiliul Local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești invocată de intimatul-reclamant Sindicatul Școala.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâții Consiliul Local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești, cu sediul în comuna Cărbunești, județ P, împotriva sentinței civile nr.3045 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant pentru unitățile școlare-recurente invocată de intimatul-reclamant ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondate celelalte recursuri declarate de pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NOI, cu sediul în comuna Noi, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII,cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII CĂRBUNEȘTI, cu sediul în comuna Cărbunești, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, cu sediul în comuna, județul P și CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3045 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ȘCOALA, cu sediul în P,-, județul P, intimații-pârâții CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL NOI și PRIMARUL COMUNEI NOI, cu sediul în comuna Noi, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna, județul P și recurenții-pârâți Consiliul local al comunei Cărbunești și Primarul comunei Cărbunești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
22.12.2009
24 ex.
Trib.P nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
