Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2425/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2425
Ședința publică din data de 14 august 2008
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâtul-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, împotriva sentinței civile nr. 410/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul-intimat G și pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 4 august 2008 pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus note de ședință, iar la data de 14 august 2008 pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 410/17.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâtul Curtea de Apel Timișoara; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în consecință: a obligat pârâții să-i plătească reclamantului suma de 4.250 lei reprezentând diferență indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificatul medical pe perioada 01.12.2007 - 15.01.2008.
Totodată a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul își exercită funcția de procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, iar în perioada 01.12.2007 - 15.01.2008 a fost în incapacitate temporară de muncă, beneficiind de indemnizația de concediu medical pentru 28 de zile lucrătoare în sumă de 4.555 lei, având ca bază de clacul 12 salarii minime brute pe țară lunar din ultimele 12 luni (iunie - noiembrie 2007) potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului 158/2005 modificată de G nr. 91/2006.
Față de probele administrate în cauză, instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. 2 din G nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit cărora indemnizația de încadrare brută lunară se ia în calcul atât la stabilirea pensiilor cât și a altor drepturi de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/14.04.2006 reclamantul a achitat o contribuție lunară sub forma unei cote de 6,5% din venitul său brut lunar.
Dispozițiile art. 1 alin. 1 din G nr. 158/2005 prevăd baza de calcul la indemnizația pentru concediu medical aplicabilă persoanelor din cadrul autorității legislative executive și judecătorești, obligația de plată a cotei de 6,5% lunar fiind aplicabilă venitului brut realizat, care nu poate depăși plafonul a 12 salarii minime brute pe țară.
De asemenea, art. 10 alin. 1 din G nr. 158/2005 prevede că baza de calcul pentru indemnizațiile prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Față de dispozițiile legale analizate prima instanță a apreciat întemeiată în fond acțiunea și în consecință a admis-o, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoaraa respins-o, cu motivarea că pârâtul are calitate procesuală pasivă dată fiind calitatea sa de ordonator secundar de credite.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termenul legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 4, 9 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă, casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivele de casare se arată că hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea competenței altei instanțe în sensul că în mod greșit s-a apreciat că obiectul cererii îl reprezintă drepturi salariale neacordate în înțelesul art. 155 Codul muncii ori, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 1, 2 din G nr. 27/2006 competența de soluționare a litigiilor privind drepturile salariale ale magistraților este Curtea de Apel București.
Astfel, Tribunalul Arad - Secția civilă trebuia să constate că nu este instanța competentă material să judece cauza și pe cale de consecință să decline competența în favoarea Curții de Apel București.
Un al doilea motiv de recurs care vizează nelegalitatea hotărârii, se referă la obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația pentru concediul de boală, depășindu-se astfel atribuțiile puterii judecătorești.
Recurentul arată că instanța de fond a aplicat greșit incidența în speță a dispozițiilor art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 întrucât dreptul la concedii medicale și indemnizații îl au asigurații, acest drept fiind reglementat de dispozițiile art. G nr. 158/2005, iar în temeiul acestor dispozițiile legale contribuția la fondul de asigurări sociale de sănătate se datorează și se achită de către angajator și este de 0,85% aplicat la fondul de salarii și nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe țară.
Prin urmare, angajatorul achită contribuția pentru concedii și indemnizații prin aplicarea unei cote la fondul de salarii realizat lunar și se achită cota de 6,5% destinată altor tipuri de asigurări.
În consecință, se arată că efectuarea calculului drepturilor salariale acordate de instanța de fond în modalitatea solicitată de reclamant ar fi similar aplicării unui spor la un alt spor ceea ce este lipsit de temei legal.
În al treilea rând se arată că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în situația în care a admis acțiunea reclamantului, cu motivarea nelegală cum că dispozițiile art. 60 - 63 Cod procedură civilă, nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Or, dispozițiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, obligația de garanție putând izvorî fie din convenție, fie dintr-o dispoziție legală, fiind reglementată de dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004.
Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin concluziile scrise a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond netemeinicia cererii și în consecință nelegalitatea hotărârii primei instanțe.
Astfel se arată că reclamantul și instanța de fond fac o confuzie gravă între drepturile salariale și indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă prevăzute în acte normative diferite și cu reglementări specifice.
Indemnizația de boală nu are regimul unui drept de asigurare socială,care se calculează pe baza veniturilor salariale, această indemnizație nu se plătește din fondurile constituite de asigurat, respectiv suma de 6,5% plătită din salariu, ci din fondul constituit de angajator de 0,85%, fiindu-i aplicabil regimul diferit respectiv G nr. 158/2005.
Examinând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 3, 4 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu sunt aplicabile în cauză neexistând motivul de casare a hotărârii pentru încălcarea competenței altei instanțe, instanța competentă material în judecarea pricinii în fond fiind Tribunalul Arad Secția civilă - complet specializat de asigurări sociale raportat la obiectul cererii dedus judecății care este stabilirea indemnizației de boală prevăzută de G nr. 158/2005 și nu acordarea unor drepturi salariale cum greșit invocă recurentul. Prima instanță nu și-a depășit atribuția puterii judecătorești prin soluționarea pricinii întrucât a aplicat dispozițiile legale corect sau eronat, urmând a se analiza în continuare în motivele de recurs și prin aceasta prin soluția pronunțată nu a adăugat la lege așa cum greșit susține recurentul.
Față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat instanței de judecată, contestând cuantumul indemnizației de boală acordat de către angajator pe perioada 01.12.2007 - 15.01.2008 când s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, respectiv în concediu de boală, așa cum rezultă din actul medical.
În motivare a arătat că a fost calculată eronat indemnizația în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. 1 din G nr. 158/17.11.2005, diminuându-i-se substanțial indemnizația când în fapt trebuia să beneficieze de un alt cuantum prin aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 din G nr. 27/2006 și art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006, care stabilesc cota de contribuție de 6,5% a persoanei asigurate care se aplică asupra veniturilor din salariile care se supun impozitului pe venit, respectiv asupra venitului brut lunar.
Prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 6 alin. 2 din G nr. 27/2006 cu referire la indemnizația de încadrare brută lunară care se ia în calcul la stabilirea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale, precum și dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006 privind cota de contribuție de 6,5% care se aplică venitului brut lunar, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 10 din G nr. 158/2005 care reglementează modalitatea de stabilire a indemnizației de boală și anume - media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni în care se constituie stagiul de cotizare pentru asigurat până la limita a 12 salarii brute pe țară.
Instanța de fond confundă regimul indemnizației de boală care are un regim special prevăzut în sensul celor ante menționate, diferit de orice alt drept de asigurare socială care se calculează pe baza veniturilor salariale.
În consecință, angajatorul are obligația de a efectua calculele în conformitate cu dispozițiile legale pentru stabilirea indemnizației de boală în raport cu contribuția de 0,85% pe care o datorează pentru fondul de salarii cu titlu de contribuție de asigurări sociale.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmează a se admite recursul, a se modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, împotriva sentinței civile nr. 410/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul-intimat G și pârâții-intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că resăinge acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /30.09.2008
Tehnored.: M/ 2 ex./30.09. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Vasilica Sandovici, Aurelia Schnepf
