Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 26
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Bîrsescu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, ambii cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 994 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și reclamanții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a introducerii recursului de către pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, având în vedere că sentința a fost comunicată acestuia la 11 octombrie 2007, iar recursul a fost declarat la 1 noiembrie 2007, a rămas în pronunțare cu privire la excepția invocată precum și cu privire la recursul declarat de pârâtul - recurent Ministerul Justiției.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 994 din 3 octombrie 2007, admis acțiunea formulată de reclamantele și, promovată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Botoșani.
Pe cale de consecință, a obligat Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Justiției la plata sporului de vechime pentru perioada 1 aprilie 2006 - 12 martie 2007, reactualizat în funcție de indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 9/2000, începând de la 13 iulie 2007 și până la data plății efective.
Totodată, a obligat Tribunalul Botoșani la efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă privind acordarea sporului de vechime conform acestei sentințe.
În fine, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
În esență, prima instanță a reținut că ambele reclamante au calitatea de judecători la ribunalul Botoșani. Potrivit art. 33 (1) din Legea nr. 50/1996, pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25%, calculat la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au adus modificări și completări la această lege, prin care, la art. 1 pct. 32 s-a prevăzut că << La art. 33, după alin. 2 se introduce alin. 3 cu următorul cuprins: "Prevederile alin. 1 și 2 nu sunt aplicabile magistraților" >>.
Drept urmare, reclamantele nu au mai beneficiat de sporul de vechime în muncă.
Totodată, la 1 ianuarie 2003 a intrat în vigoare nr.OUG 177/2002, care nu a mai reglementat sporul de vechime în muncă și la art. 50 a prevăzut abrogarea dispozițiilor privind salarizarea din Legea nr. 50/1996.
Or, potrivit Legii nr. 24/2000, normele legale ordinare - în speță, ordonanța - nu pot modifica ori abroga dispozițiile unui act normativ de nivel superior, anume o lege, așa încât, în continuare, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, ar fi trebuit aplicat art. 33(1) din Legea nr. 50/1996.
Pe de altă parte, în preambulul nr.OG 83/2000 se arată că actul normativ a fost emis în baza prevederilor art. 1 lit. g pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Potrivit acestui text de lege Guvernul României a fost abilitat să modifice ori să completeze Legea nr. 50/1996, iar nu să abroge explicit ori implicit articole din acest act normativ. În măsura în care legiuitorul a dorit ca executivul să poată abroga anumite texte, a prevăzut acest lucru în mod expres (pct. 93 din Legea nr. 125/2000).
, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 admis recursul în interesul legii și a stabilit că <<dispozițiile art. 33 (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 și nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6(1) din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege >>.
Actualizarea sumelor și a dobânzii legale are ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligației principale de plată a drepturilor salariale. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, stabilindu-se, totodată, coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala putere de cumpărare, astfel încât aplicarea indicelui de inflație nu are rol juridic sancționator.
Dobânzile legale reprezintă daunele - interese pentru neexecutarea obligației de plată a drepturilor sociale integrale, semnificând câștigul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamantele din investirea banilor dacă plata ar fi fost efectuată la termen (art. 161 alin. 4 din Codul muncii ).
În fine, efectuarea modificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă are la bază prevederile art. 1 (2) și 3 din Decretul nr. 92/1976.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor precum și Ministerul Justiției.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este de subliniat că sentința atacată i-a fost comunicată pe data de 11 octombrie 2007 (fila 21 dosar fond), iar recursul a fost declarat pe data de 1 noiembrie 2007 (data depunerii acestuia la poștă - fila 5 dosar recurs).
În ceea ce privește recursul Ministerului Justiției, criticile sale vizează o pretinsă aplicare greșită a legii cu referire la acordarea daunelor interese.
Recurentul susține că instanța de fond a acordat deja daune - interese prin obligarea pârâților la plata creanței cu reactualizări și, deci, devin incidente prevederile art. 1082 din Codul civil, în sensul că dreptul salarial dedus judecății nu a fost reglementat și, ca atare, nu există culpa angajatorului prin neîndeplinirea unei obligații legale față de salariați.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Economiei și Finanțelor este tardiv introdus, iar recursul Ministerului Justiției care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Așa cum s-a menționat anterior, recursul Ministerului Economiei și Finanțelor a fost depus pe data de 1 noiembrie 2007. Cum comunicarea hotărârii atacate s-a efectuat pe data de 11 octombrie 2007, urmează a se reține excepția tardivității recursului, care face de prisos examinarea, pe fond, a criticilor formulate, întrucât, potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Or, el s-a împlinit pe data de 23 octombrie 2007.
În ceea ce privește criticile din recursul Ministerului Justiției, ele sunt nejustificate.
Așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, potrivit art. 161 alin. final (4) din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului respectiv.
Ele (daunele - interese) reprezintă câștigul de care au fost lipsite reclamantele prin neefectuarea plății la termen, în condițiile în care anterior Ministerul Justiției fusese obligat, în mod irevocabil, să le plătească drepturile salariale pentru perioada 21 noiembrie 2003 - 1aprilie 2006, cu o causa petendi identică, deci culpa recurentului se află în afara oricărei ambivalențe.
, decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost pronunțată anterior promovării acțiunii (29 iunie 2007).
Prin urmare dobânda legală se cuvine reclamantelor și, deci, sunt nejustificate criticile pârâtului-recurent.
Văzând și dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, constatând nefondat recursul Ministerului Justiției, din considerentele expuse, în temeiul art. 312 din același cod, el va fi respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
D EC IDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 994 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge ca tardiv introdus recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/21.01.2008
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Bîrsescu Nicolae, Gheorghiu Neculai
