Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2606/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2090/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2606/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr.198/30.10.2008 pronunțate de Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 10.04.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat și având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 198/30.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Sociale a respins cererea de repunere în termenul de prescripție formulată de reclamanta.
A respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta solicită acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada decembrie 2000 - noiembrie 2004, perioadă în care a deținut funcția de judecător în cadrul Tribunalului București, funcție din care s-a pensionat la data de 21.12.2005. Curtea a constatat că cererea reclamantei a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2008, deci după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani față de noiembrie 2004.
Argumentarea reclamantei că a formulată această cerere în condițiile art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit căruia "Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție", nu este fondată atât timp cât capătul de cerere privind repunerea în termenul de prescripție a fost respins.
Curtea a reținut că potrivit art. 166 alin. 1 din Codul muncii prescripția dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale are loc în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Potrivit art. 283 alin. 1 Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate, conform lit. c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale și în raport de solicitarea reclamantei de i se acorda drepturile salariale pentru perioada decembrie 2000 - noiembrie 2004 pe de o parte, și data introducerii acțiunii la 08.07.2008, dreptul material la acțiune s-a prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal reclamanta, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 pr. civ.
Recurenta a arătat că nu a formulat acțiune în justiție în termenul legal de prescripție deoarece nu a avut cunoștință că acest drept nu a fost abrogat.
Recurenta dezvoltă un raționament prin care susține că în cauză a avut loc o întrerupere a cursului prescripției, pornind de la necunoașterea succesiunii în timp a abrogărilor actelor normative incidente cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Cauza temeinică de repunere în termenul de prescripție (pe care să își întemeiezeă motivarea recursului recurentei), pentru a fi astfel avută în vedere de instanță, trebuie să se producă înaintea împlinirii termenului de prescripție, iar pronunțarea deciziei în interesul legii nu poate constitui o asemenea cauză.
Nici împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a avut cunoștință de abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu privire la sporul solicitat nu constituie o cauză temeinică de împiedicare a exercitării acțiunii, pentru că nimeni nu poate invoca nerecunoașterea legii.
Față de data introducerii acțiunii - 08.07.2008 și a lipsei de temei a cererii de repunere în termenul de prescripție, pretențiile recurentei-reclamante aferente perioadei decembrie 2000 - noiembrie 2004 în mod corect au fost apreciate de prima instanță ca fiind prescrise.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr.198/30.10.2008 pronunțate de Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-12.05.2009
Jud. fond: /
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
