Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 2617/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(82/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2617/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC SRL G, împotriva sentinței civile nr.818 LM din 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant G, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.13281/2009 atașată la fila 9 dosar, lipsind recurenta pârâtă SC SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă SC SRL G, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 818/LM/03.10.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă, s-a admis cererea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SC SRL
S-a constatat că reclamantul a lucrat în calitate de șofer la unitatea pârâtă în perioada mai 2006-martie 2008, inclusiv.
S-a dispus obligarea pârâtei să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului perioada anterior menționată.
Totodată, pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale restante, respectiv salariul minim brut pe economie aplicabil pentru fiecare lună din perioada efectiv lucrată, precum și drepturile bănești aferente concediilor de odihnă pentru aceeași perioadă.
În final, pârâta a fost obligată să achite către stat toate contribuțiile legal datorate pentru drepturile salariale cuvenite reclamantului.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- reclamantul nu a lucrat ca șofer pe toată perioada 2006-martie 2008 la firma SRL G, întrucât la un moment dat acesta și-a depus demisia și nimeni nu poate trece cu vederea ruperea raporturilor de muncă după denunțarea unilaterală a contractului de muncă;
- după depunerea demisiei, intimatul nu a mai avut obligații legale față de pârâtă și nici nu mai avea cum să le îndeplinească, pentru a beneficia de prevederile Codului Muncii;
- în perioada cât a avut contract de muncă, reclamantul a fost salarizat, a primit remunerația convenită cu firma și a beneficiat de concediul legal de odihnă;
- este paradoxal ca după desfacerea contractului de muncă la inițiativa salariatului, să se mai plătească și contribuții legale la bugetul de asigurări sociale în favoarea acestuia;
- reclamantul nu a adus probe cu care să-și dovedească pretențiile sale exorbitante în privința vechimii în muncă și a unor drepturi cu caracter salarial;
- dacă sentința rămâne sub autoritatea lucrului judecat, reclamantul ar beneficia de o gratificare nemeritată.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, Tribunalul procedând corect atunci când a admis pretențiile ce i-au fost deduse judecății prin acțiunea formulată de intimatul-reclamant.
Susținerile recurentei-pârâte în sensul că reclamantul nu a lucrat ca șofer pe toată perioada 2006-martie 2008 la firma SRL G, întrucât la un moment dat acesta și-a depus demisia, urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, fiind contrazise prin depozițiile martorilor și, audiați în cauză la propunerea autorului acțiunii, depoziții din care rezultă că intimatul-reclamant a prestat activitate în calitate de conducător auto și în beneficiul recurentei în intervalul mai 2006-martie 2008.
Oricum, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii, dată fiind calitatea sa de angajator al intimatului-persoană fizică, recurenta nu a administrat nici o dovadă în apărarea sa, neînțelegând nici măcar să formuleze întâmpinare pe parcursul judecății în fond, deși a fost legal citată.
Toate cele ce preced justifică neluarea în considerare a tuturor celorlalte aspecte prezentate în motivarea recursului, câtă vreme intimatul-reclamant a administrat probe suficiente în dovedirea pretențiilor sale (înscrisuri, martori), iar recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația esențială prevăzută de art. 287 din Codul Muncii, de a depune toate dovezile de care înțelege să se folosească în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL G, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, împotriva sentinței civile nr. 818/LM/03.10.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./08.05.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
