Obligație de a face. Decizia 2616/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(571/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2616/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1502 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1580/C/2008), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, personal, intimata pârâtă SC SRL, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/22.04.2009 atașată la fila 35 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurentul reclamant, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimatei pârâte SC SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1502/22.10.2008 pronunțată în dosarul nr- (1580/C/2008), Tribunalul Călărași - Secția Civilă admis în parte acțiunea; a constatat că raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au început la data de 29.06.2005 și a obligat pârâta să însereze în carnetul de muncă al reclamantului perioada lucrată de acesta în cadrul pârâtei începând cu data de 29.06.2005; a obligat pârâta să vireze la bugetele centralizate ale statului contribuțiile reținute din salariul reclamantului; a respins capetele de cerere privind sumele de 10.000 lei ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamantul a arătat că a început raporturile de muncă cu pârâta la data de 29.06.2005, așa cum rezultă din adeverința eliberată de pârâtă, în baza căreia el a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate și pe car ea depus-o la dosar.
S-a constatat de către tribunal că din această adeverință rezultă clar că petentul a început raporturile de muncă la 29.06.2005 și deși pârâta a negat acest lucru, nu a făcut nici o dovadă contrară adeverinței în litigiu, deși sarcina probei îi incumbă.
Mai mult, pârâta nu a făcut nici o referire și nici nu s-a apărat cu privire la plata către bugetele speciale a sumelor reținute cu titlu de asigurări.
În ceea ce privește suma de 10.000 lei pe care reclamantul a solicitat-o de două ori, instanța de fond a respins-o, întrucât nu a precizat natura pagubei pricinuită lui de către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă se constată că recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a legii în ceea ce privește capetele de cerere privind daunele materiale în cuantum de 10.000 lei și a daunelor morale în același cuantum.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că daunele morale solicitate se justifică prin aceea ce neînregistrarea contractului său de muncă i-a produs un șoc emoțional, lipsă de concentrare periodică, stare de nervozitate, agitație.
Pe de altă parte, daunele materiale în sumă de 10.000 lei, de asemenea se justifică, nelegal fiind respinsă cererea în condițiile în care investirea instanței a necesitat cheltuieli de copiere a înscrisurilor și deplasării la Tribunalul Călărași, lipsa asigurării de sănătate în condițiile neînregistrării contractului de muncă a necesitat consultații medicale, internări în spital suportate de asemenea din bugetul propriu al reclamantului, totodată și pentru modul de completare a carnetului de muncă la pozițiile 74-77, prin emiterea a două copii conform "cu originalul".
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la plata daunelor morale, legal a respins-o prima instanță ca neîntemeiată, deoarece în speța dedusă judecății nu s-a realizat dovada prejudiciului moral suferit. Prima condiție de acordare a oricărui fel de daune este dovedirea acestora prin orice mijloc de probă, simpla solicitare de acordare a acestor daune neținând loc de dovadă. Instanța poate să presupună că reclamantul a fost supus unei forme de- contractului de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă, care i-a produs o suferință psihică dar acest fapt trebuie dovedit. Sub acest aspect, trebuie avute în vedere dispozițiile art.269 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale, respectiv existența contractului, a faptei ilicite a angajatorului, prejudiciul, legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptă, culpa.
Cu privire la acordarea daunelor morale solicitate, Curtea apreciază că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă pretențiile sale, prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate dintre presupusul prejudiciu și măsura neînregistrării contractului de muncă la ITM de către unitate, constatând astfel că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art.269 Codul muncii, corect respingând prima instanță aceste pretenții deduse judecății, respectiv cererea de acordare a daunelor morale.
Nici cererea de acordare a daunelor materiale în sumă de 10.000 lei nu a fost dovedită prin documente justificative, neanexându-se la dosar dovada cheltuielilor efectuate cu consultațiile medicale, internări în unități spitalicești, pentru lipsa de asigurare medicală ca efect al neînregistrării contractului de muncă. Eventualele cheltuieli legate de inițierea procesului, cheltuieli de deplasare la Tribunalul Călărași puteau fi solicitate în baza art.274 Cod pr.civilă, ca și cheltuieli de judecată, însă,nu au fost de asemenea probate prin înscrisuri justificative. Nu s-a realizat nici dovada prejudiciului moral sau material creat prin emiterea unor copii conforme cu originalul la pozițiile 74-77 din carnetul de muncă, semnate și ștampilate de inspectorul de resurse umane, nefăcându-se dovada că mențiunile completate nu ar fi reale și că în acest mod ar fi într-un anumit mod prejudiciat.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente și a probatoriilor administrate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1502 din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1580/C/2008), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./18.05.2009
Jud.fond:; Tr.
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
