Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.278/CM
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în T,-,.4, Sc.A,.17, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2432/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, domiciliat în T,-, județul T, prin Și, cu domiciliul în T,-,.4, Sc.A,.17, județul T și intimații - pârâți: SC SRL, cu sediul în T,-, județul T și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, pentru intimata - pârâtă T, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.55/15.04.2008 - depusă la dosar, lipsind intimații - reclamanți: și și intimatul - pârât Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. prciv.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că sentința civile nr. 2432/20.12.2007 a fost comunicată recurentului la data de 27.02.2008 iar recurentul a declarat recurs la data de 11.03.2008.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Recurentul solicită respingerea excepției, apreciind că a declarat recursul în termenul prevăzut de lege.
Apărătorul intimatei pârâte T solicită admiterea excepției tardivității declarării recursului, întrucât din dovada de comunicare rezultă că sentința i-a fost comunicată recurentului, prin afișare, la data de 27.02.2008, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, reclamanții:, și, au chemat în judecată SRL T, solicitând obligarea pârâtei la plata tuturor sumelor restante, de care se face vinovată, refacerea integrală a vechimii în muncă, corespunzător perioadelor lucrate, pentru fiecare reclamant, cât și obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 RON daune morale și 1000 RON daune materiale către fiecare parte, retragerea autorizației de funcționare a acesteia, aplicarea sancțiunilor prevăzute de Codul penal, corespunzător infracțiunilor de care se face vinovată pârâta, cât și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința din data de 18 oct.2006, instanța, din oficiu a invocat excepția necompetenței sale materiale privind soluționarea cauzei, urmând ca, prin sentința civilă nr.2851/18 oct.2006, să admită această excepție, declinând competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Tulcea.
La Tribunalul Tulcea, s-a format dos.nr.4488/2006.
Prin sentința civilă nr.120/19 ian.2007 Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca nefondată, a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții SRL T și T, ca nefondate.
Totodată, instanța a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată, formulată de și i-a obligat pe reclamanții și la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâta SRL
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții și, solicitând casarea sentinței și rejudecarea pe fond a cauzei.
Prin decizia nr.215/CM din 26 iunie 2007, pronunțată în dos.nr- Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul formulat de recurenți, a casat sentința recurată și a trimis dosarul la Tribunalul Tulcea, spre rejudecare pentru soluționarea tuturor capetelor de cerere.
La Tribunalul Tulceas -a format dos.nr-.
La data de 05 oct.2007, reclamanții au depus în acest dosar cerere precizatoare, prin care și-au precizat obiectul cererii lor astfel:
- reclamantul a precizat că solicită:
. plata sumei de 1200 RON, reprezentând diferența dintre salariul încasat și salariul real corespunzător numărului de ore efectuate;
. daune materiale în cuantum de 1000 ROIN, motivat de faptul că, pe parcursul derulării procesului nu a putut să își achite obligațiile curente, fiind obligat să recurgă la împrumuturi.
. daune morale în cuantum de 1000 RON;
. plata concediului medical, în cuantum de 200 RON;
. rectificarea contravalorii concediului de odihnă;
. rectificarea vechimii reale în cartea de muncă și anularea celor 20 de absențe.
. daune morale de la pârâta T în cuantum de 200 RON.
Reclamantul a precizat că solicită:
Plata orelor reale efectuate pentru perioada 28.11.2005 - 6.06.2006, cât și a concediului de odihnă aferent în cuantum de 1500 RON.
morale în cuantum de 1000 RON.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei SRL T la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au depus la dosar și copie xerox după adresa societății pârâte către Curtea de APEL CONSTANȚA.
La data de 31 oct.2007, pârâtul Tad epus la dosar, întâmpinare, prin care a arătat că prin adresele nr.166/17.07.2006 și 4343/18.07.2006, i s-au comunicat reclamantului constatările în urma controlului efectuat la SRL.
De asemenea, pârâtul a arătat că, răspunsul înaintat nu a cauzat prejudicii, astfel încât reclamantul să fie îndreptățit să solicite daune morale, precizând totodată că respectivul răspuns dat la solicitările reclamantului, este fundamentat pe prevederi legale în vigoare.
În ședința de judecată din data de 15 nov.2007, reclamantul, având cuvântul, a arătat că, renunță la judecata cauzei în ceea ce îl privește.
La data de 29 nov.2007, pârâta SRL a depus la dosar copie xerox după foaia colectivă de prezență corespunzătoare lunii iunie 2006.
Prin sentința civilă nr.2432/20 decembrie 2007 Tribunalul Tulceaa admis excepția lipsei calității de reprezentant.
A anulat acțiunea reclamantului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele T, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu toate capetele de cerere, ca nefondată.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata cauzei.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata cauzei împotriva
Au fost obligați reclamanții și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâta
Pentru a soluționa astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Având în vedere că, în ședința din data de 20 dec.2007, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului, în ceea ce îl privește pe reclamantul și față de aceea că, la dosar, nu a fost pusă vreo procură care să facă dovada în acest sens și având în vedere că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de către reclamantul, instanța văzând și dispoz.art.1161 alin (1) Cod proc.civ. a admis excepția lipsei de reprezentant a reclamantului.
De asemenea, instanța a anulat acțiunea reclamantului, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.
Având în vedere că, reclamantul având cuvântul în ședința din 15 nov.2007, a precizat că renunță la judecata cauzei în ceea ce îl privește, instanța, a luat act de această renunțare.
Având în vedere că, reclamantul a precizat în ședința din data de 20 decembrie 2007, că înțelege să renunțe la judecată în ceea ce îl privește pe pârâtul T, instanța a luat act de această renunțare a reclamantului.
Cu privire la pretențiile reclamantului în ceea ce o privește pe pârâta SRL, instanța a reținut următoarele:
Așa după cum rezultă din copia contractului individual de muncă, încheiat între reclamant și pârâtă, durata muncii asupra căreia, au convenit ambele părți s-a stabilit a fi de 8 ore pe zi, respectiv 40 ore pe săptămână.
Ulterior, între cele două părți nu a mai fost încheiat vreun act adițional de contractul de muncă, prin care să se fi convenit asupra efectuării și plății de ore suplimentare.
Din probele administrate în cauză, respectiv copia contractului individual de muncă, foi colective de prezență și ștatele de plată corespunzătoare perioadei în care reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei, respectiv decembrie 2005 - iulie 2005, rezultă că acesta a efectuat activitate 8 ore pe zi, respectiv 40 ore pe săptămână, pentru care a și convenit prin contractul de muncă încheiat cu pârâta.
Față de susținerile reclamantului că ar fi efectuat ore suplimentare, care pot fi ușor determinate prin studiul unor procese-verbale de predare-primire a serviciului și despre care pârâta a precizat în scris că nu le mai deține, instanța a apreciat că nu poate fi reținută culpa societății pentru că nu a păstrat aceste procese-verbale, în condițiile în care ele nu sunt documente cu caracter special, a căror păstrare să fie obligatorie pentru o anumită perioadă de timp.
Reținând probele administrate în cauză și având în vedere că reclamantul a refuzat efectuarea a unei expertize contabile care să determine numărul de ore suplimentare efectuate la pârâtă de acesta; dacă acestea i-au fost plătite; dacă, funcție de aceste ore suplimentare, acesta ar fi îndreptățit la plata unei diferențe de indemnizație de concediu, funcție de numărul real de ore prestate la pârâtă; perioada în care acesta a beneficiat de concediu pentru incapacitate temporară de muncă și dacă i-a fost achitată de pârâtă c/val. îndemnizației corespunzătoare acestui concediu medical, cât și dacă reclamantul a înregistrat în mod real 20 absențe nemotivate, instanța a respins acțiunile în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1200 RON reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel real corespunzător numărului de ore efectuate, capătul de cerere privind plata concediului medical, capătul de cerere privind rectificarea contravalorii concediului de odihnă și capătul de cerere privind rectificarea vechimii în carnetul de muncă și anularea celor 20 de absențe.
În ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea vechimii reale în cartea de muncă, prin prisma perioadelor reale lucrate, instanța a reținut următoarele.
Deși reclamantul susține, prin cererea de chemare în judecată că și-a început activitatea la societatea pârâtă la data de 29 septembrie 2005 și nu la data de 1 decembrie 2005 cum s-a completat în carnetul de muncă și în contractul său individual de muncă, nu s-a dovedit acest aspect prin nici o probă administrată în cauză.
Așa fiind, instanța urmează a respinge și acest capăt de cerere ca nefondat.
Cu privire la capetele de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 1000 RON și de daune morale în cuantum de 1000 RON, având în vedere că, nu și-a putut achita obligațiile financiare cuvenite la timp, fiind nevoit să suporte astfel o serie de penalități, și că a compromis securitatea alimentară a copiilor săi, instanța a constatat că, în cauză nu s-a făcut vreo probă care să dovedească incontestabil că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, și, având în vedere aceste considerente, a respins și aceste capete de cerere, ca nefondate.
Având în vedere că, așa după cum rezultă din chitanța aflată la dosarul cauzei, pârâta a efectuat cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat și față de dispozițiile art.274 proc.civ. instanța a dispus obligarea reclamantului și a reclamantului la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, către pârâta SRL
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând să se constate nulitatea hotărârii recurate.
La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului din data de 15 aprilie 2008, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării recursului și a rămas în pronunțare asupra acestui aspect.
Verificând actele dosarului, instanța constată că excepția este fondată.
Având în vedere că dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către reclamantul poartă data de 27.02.2008 și față de data declarării recursului 11.03.2008, ultima zi de declarare a recursului fiind 10.03.2008, constată că recursul a fost declarat peste termenul legal.
Potrivit art. dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond" și, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința lui".
Cum în cauză recurentul pârât nu a respectat aceste dispoziții legale, a depus cererea de recurs cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, cu toate că hotărârea recurată i-a fost comunicată la adresa indicată în dosar, nu a formulat cerere de repunere în termenul de recurs și nu a produs probe prin care să dovedească faptul că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare recursul în termen, excepția va fi admisă și recursul va fi respins ca tardiv formulat.
În temeiul dispozițiilor art. 274.pr.civ. Curtea va obliga recurentul la plata către intimata SC SRL Tas umei de 750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat recursul civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în T,-,.4, Sc.A,.17, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2432/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, domiciliat în T,-, județul T, prin Și, cu domiciliul în T,-,.4, Sc.A,.17, județul T și intimații - pârâți: SC SRL, cu sediul în T,-, județul T și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, cu sediul în T,-, județul
Obligă recurentul la 750 lei cheltuieli de judecată către intimata SC SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
- gref. -
2 ex./05.05.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
