Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 279
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Busuioc
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Doru
Grefier
***********************************
La ordine a venit spre pronunțare recursul promovat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.968 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din data respectivă, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 968/C din 23.11.2007 a Tribunalului Neamț pronunțată în dosarul nr- s-a dispus:
- admiterea acțiunii formulate de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice;
- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prime de vacanță aferente anilor 2005-2006, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă;
- obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să vireze în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate;
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a fi obligați să achite drepturile salariale reprezentând prima de vacanță egală cu îndemnizația brută lunară anterioară plecării în concediu pentru anii 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pe fondul cauzei s-au constatat următoarele:
Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Neamț, fiind salarizați potrivit Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Potrivit art.41 indice 1 alin.1 din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000, magistrațiiși celelalte categorii de personal salarizat potrivit acestei legiau dreptul, pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu.
Prin OUG nr.177/2002, care a intrat în vigoare la 01.01.2003, a fost abrogat dreptul la prima de concediu cuvenit magistraților și personalului de specialitate juridică salarizat potrivit ordonanței respective. Însă, dispozițiile privind plata primei de concediu cuvenitpersonalului auxiliarau rămas în vigoare,această categorie continuând să fie salarizată potrivit Legii nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare. Acordarea primei a fost însă suspendată prin legile bugetului de stat pe anii 2003,2004,2005 până la 31 decembrie 2006.
Or, potrivit art.64 din Legea nr.24/2000, republicată privind normele de tehnică legislativă, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior. La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Cum Legea bugetului de stat nr.486/2006 nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor referitoare la acordarea primei de concediu, de la data de 01 ianuarie 2007 început să curgă și dreptul reclamanților la acțiune pentru acordarea primei de concediu.
În consecință, față de considerentele expuse anterior, având în vedere și faptul că prin încheierea adoptată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 mai 2007 s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare strecurată în decizia XXIII din 12.12.2005 pronunțată în dosarul nr.31/2005 al ÎCCJ, în sensul înlăturării mențiunii " și personalul auxiliar de specialitate" din considerente, instanța a admis acțiunea formulată, și obligat pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006 egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu.
În considerarea principiilor răspunderii civile contractuale aplicabile în materie, potrivit art. 269 alin 1 Codul Muncii, urmărind dezdăunarea integrală pentru prejudiciul suferit, instanța apreciază că aceasta poate fi realizată doar în condițiile actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație, de la data scadenței la data efectuării plății.
Având în vedere dispozițiile art.1 din OUG22/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, precum și atribuțiile conferite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, instanța obligat această instituție la virarea în bugetul Ministerului Justiției a fondurilor bugetare corespunzătoare plății drepturilor bănești astfel stabilite.
Împotriva sentinței, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru și motivat, a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin N, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
În motivarea recursului se arată, în esență, că:
- prima instanță a soluționat cauza fără a ține seama că se solicitase strămutarea cauzei ( cererea de strămutare fiind comunicată instanței prin fax la 14.11.2007 ).
- nu s-a analizat lipsa calității sale procesual pasive raportat la dispozițiile Legii 500/2002, Legii 216/2001, Legii 743/2001, Legii 631/2002, Legii 507/2003, Legii 511/2004 coroborate cu cele ale HG386/2007, OG22/2002.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs formulate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304, 3041, 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor analiza.
1. Promovarea de către recurentă a unei cereri de strămutare ( a cărei dovadă de înregistrare nu s-a produs însă nici măcar în fața instanței de recurs - deși sarcina probei îi revenea conf. art. 1169 Cod civil), nu împiedică soluționarea cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, atât timp cât nu a dispus suspendarea conform dispozițiilor art. 40 alin.2 Cod procedură civilă; această interpretare rezită din dispozițiile art. 40 alin.5 teza a II-a Cod procedură civilă.
De altfel, recurenta nu a adresat nici o cerere instanței de fond raportat la cererea de strămutare " pretins a fi fost formulată", ci doar a înaintat-o prin fax la dosarul cauzei; ori instanța era ținută de principiul disponibilității procesuale, și prin urmare nu a analizat-o din oficiu neconstituind nici motiv de ordine publică.
Prin urmare, motivul invocat ( implicând și culpa procesuală a recurentei așa cum s-a reținut ) nu poate constitui temei de nelegalitate și netemeinicie a soluției recurate.
2. Sub aspectul calității sale procesual pasive în litigiul dedus judecății, se reține că în mod legal a procedat prima instanță, obligând-o să aloce și să vireze în bugetul Ministrului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate prin hotărâre ( iar ulterior pronunțării sentinței, recunoscute și prin OUG146/2007 ); legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modificată - conform cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ) și cu expunerea de motive a OUG146/2007.
Față de cele reținute, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.968 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./
Red.M.26.03.2008
Tehn.2 ex. 26.03.2008
Președinte:Anamaria BusuiocJudecători:Anamaria Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei, Doru
