Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 289/
Ședința publică din 02 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP, împotriva sentinței civile nr. 1293/3.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, a intimaților reclamanți, -, -, precum și a intimatului pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar prin serviciul registratură s-au depus copii de pe carnetele de muncă a intimaților reclamanți solicitate de instanță la termenul anterior.
Se constată că prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1293/3.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV, a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea petitului doi al acțiunii, privind acordarea sporului de confidențialitate.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2003 - 25.09.2004 invocată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, -, - și în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV să calculeze și achite fiecărui reclamant diferențele de drepturi de natură salarială echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară începând din data de 25.09.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, diferențe ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective și cu aplicarea dobânzii legale prevăzută de OG nr.9/ 2000.
A obligat pârâta Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențele de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate anterior.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la aceasta instanța sub nr. de dosar -, reclamanții:, -, - si au chemat în judecata pe parații: Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia sa fie obligați in solidar la plata sporului de risc și solicitare neuropsihica de 50% din indemnizația de baza bruta lunara începând din data de 01.01.2003 pana la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor; obligarea paraților sa calculeze si sa plătească drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din anul 2004 pana la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pentru viitor; actualizarea sumelor stabilite potrivit punctelor anterioare cu indicele de inflație și dobânda legala; efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de munca, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor sa aloce fondurile necesare plătii sumelor neîncasate.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Brașov.
Excepției prescripției dreptului la acțiune invocata de parații Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției, a fost admisa având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.
Cum acțiunea reclamanților a fost introdusa în data de 26.09.2007, instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2003 - 25.09.2004, sens în care a respins acțiunea ca fiind prescrisa, pentru perioada sus - menționata.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a paraților Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța, a apreciat ca este neîntemeiata, fiind respinsă pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de APEL BRAȘOV, instanța a constatat ca, la momentul solicitării drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, Curtea de APEL BRAȘOV are calitatea de ordonator de credite, astfel încât poate sta în judecata, în calitate de parata.
In consecința, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de APEL BRAȘOV, deoarece nu are relevanța faptul ca pe perioada 01.01.2003 - 25.09.2004, aceasta parata nu avea calitatea de ordonator secundar de credite.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța, a reținut ca potrivit dispozițiilor din art. 118 din Legea nr. 304/2004 - privind organizarea judiciara, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțata de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit Legii nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume, pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general, anual de execuție;
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat și elaborarea proiectelor de rectificare a acestui buget, astfel ca se justifica chemarea sa în judecata pentru asigurarea mijloacelor financiare achitării drepturilor solicitate de reclamanți.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca reclamanții sunt judecători în cadrul Judecătoriei Brașov, așa cum rezulta din mențiunile înscrise din carnetele de munca.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 (republicata) "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996, instanța a apreciat ca a fost încălcat dreptul reclamanților privind proprietatea unui bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica.
de aceste considerente de fapt si de drept, instanța a admis in parte acțiunea reclamanților, sens in care a obligat parații Ministerul Justiției, Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV sa calculeze si sa achite acestora diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 25.09.2004 si pana la data pronunțării prezentei sentințe.
Cat privește actualizarea creanței, instanța a constatat ca potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit sa pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorata, cat si beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reala despăgubire, se impune actualizarea creanței in raport de indicele de inflație si cu aplicarea dobânzii legale, conform art. 1084 Cod Civil.
Instanța a respins solicitarea reclamanților de a se acorda acest spor pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești si in continuare pentru viitor, întrucât, diferențele de drepturi de natura salariala sunt acordate cu titlu de despăgubiri si de aceea ele au un caracter limitat in timp.
In condițiile in care nu se intervine la nivel legislativ pentru acordarea acestui spor, reclamanții au dreptul la acțiune ulterioara in despăgubiri.
Totodată instanța a obligat parata Curtea de APEL BRAȘOV in temeiul art. 1 din Decretul nr.92/1976, sa efectueze cuvenitele modificări privind sporul de 50%, in carnetul de munca al fiecărui reclamant.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor B prin DGFP B și Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că nu a fost soluționată în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestei recurente pentru perioada în care Curtea de Apel nu avea calitate de ordonator de credite și implicit căderea de a solicita și aloca drepturi de natura celor ce fac obiectul pretențiilor reclamantei. Se mai arată că reclamanții nu sunt angajații Curții de APEL BRAȘOV, aceștia desfășurând-și activitatea în cadrul Judecătoriei Brașov, iar obligația de a plăti sumele de bani solicitate, revine acesteia.
O altă critică, vizează fondul cauzei, arătându-se că art. 47 din legea 50/2000 a fost abrogat expres prin art. 42 din OG 83/2000 și prin acest lucru nu s-a dorit diminuarea salariului magistraților ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești.
Acordându-se astfel drepturi salariale care nu sunt prevăzute de nici un act normativ, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare.
În speță nu sunt incidente nici disp. art. 1 ale Protocolului adițional 1 al CEDO, pentru că la alin.2 se stipulează că "prevederile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general".
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul TRIBUNALUL BRAȘOV, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost angajată răspunderea sa, întrucât nu se poate reține nici o formă de culpei sale pentru că nu avea obligația de a aproba și aloca fonduri de natura celor solicitate de reclamanți.
O altă critică vizează excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului, pentru perioadele în care reclamanta nu a avut calitatea de magistrați la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov.
O altă greșeală a instanței de fond este aceea că a admis acțiunea reclamanților și pentru pretențiile aferente perioadelor când reclamanții s-au aflat în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului, concediu de studii, contractul de muncă fiind suspendat.
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50% a fost abrogat expres. Cât privește plata sumelor solicitate cu aplicarea indicelui inflației, Tribunalul consideră că în speță nu se poate acorda decât dobânda legală, în condițiile art.1088 Cod civil. Este contestată implicit acordarea cumulată a dobânzii legale și a reactualizărilor pentru același debit
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că art 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică numai în privința bunurilor actuale ale reclamanților, care nu se pot plânge de o atingere de dreptul său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui. Acest protocol nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislația internă nu îl prevede. Acordând acest spor instanța și-a depășit atribuțiile. În recurs, la cererea instanței au fost depuse copii de pe cărțile de muncă ale reclamanților, -.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. aret. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă, chiar dacă pentru un anumit interval de timp, nu a avut calitate de ordonator de credite. Curtea de Apel este instanță cu personalitate juridică, în circumscripția căreia funcționează mai multe tribunale și un tribunal specializat, iar la rândul lor acestea au mai multe judecătorii, printre care și Judecătoria Brașov unde își desfășoară activitatea reclamanții ca judecători. În calitate de angajatori, toți pârâții, au legitimarea unor subiecți pasivi ai încălcării dreptului dedus judecății, și au implicit calitate procesual pasivă. Prim urmare critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a Curții de APEL BRAȘOV, pentru perioada în care nu a fost ordonator de credite, nu poate fi primită.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Tribunalului Brașov, motivată pe faptul că reclamanții nu au desfășurat activitate de magistrați la instanțele din raza de competență a Tribunalului Brașov anumite perioade de timp, trebuie subliniat faptul că recurenta avea obligația să precizeze și să dovedească în același timp, perioadele exacte, în care a avut sau nu, raporturi de muncă, reclamanții cu alte judecătorii din țară. Verificând sentința de fond se constată că prima instanță a avut în vedere doar perioada în care reclamanții au fost încadrați ca judecători la Judecătoria Brașov, pretențiile fiind corect admise.
Cu privire la respingerea pretențiilor reclamantelor pentru perioadele cât acestea s-au aflat în concediu de creșterea și îngrijirea copilului, instanța de recurs constată criticile recurentului TRIBUNALUL BRAȘOV fondate. Instanța de fond nu a analizat probatoriul administrat. Deși au fost depuse copii de pe carnetele de muncă ale reclamanților nu s-a verificat forța probantă a acestor înscrisuri care atestau perioadele în care o parte din reclamante au fost în concediu pentru îngrijirea copilului pe perioada pentru care au ridicat pretențiile deduse judecății. Curtea nu poate ignora acest motiv de recurs. Chiar dacă nu este individualizată perioada în care a operat o cauză de suspendare a contractului de muncă în baza art.51 lit.a Codul muncii, fiind sesizată instanța de control cu această critică, în baza art.3041Cod procedură civilă analizând mențiunile din cărțile de muncă ale reclamanților constată că este fondat în parte recursul Tribunalului Brașov drept pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va admite și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei. În temeiul art.48 Cod procedură civilă această critică de recurs profită și celorlalți pârâți conform normelor juridice ce reglementează coparticiparea procesuală, drept pentru care vor fi admite în parte și recursurile celorlalți recurenți pârâți aflați în raport juridic obligațional față de reclamantele pentru care a operat o suspendare a raportului de muncă.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.04.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, ținând cont și de momentul în care s-a pronunțat această decizie de recurs în interesul legii, respectiv în cursul soluționării recursului, înainte de încheierea dezbaterilor soluția ÎCCJ fiind obligatorie, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurentului Tribunalul cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept ( și - Teoria generală a obligațiilor).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile formulate de recurenții pârâți TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV, MEF prin DGFP, Ministerul Justiției împotriva sentinței civile 1293/2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge pretențiile privind plata sporului de 50%, acordarea actualizării cu indicele de inflație și plata dobânzii legale formulate de reclamantele: pentru perioada 1.08.2005-15.11.2005, pentru perioada 25.09.2004 - 1.10.2004, pentru perioada 1.10.2005-15.03.2006, când reclamantele s-au aflat în concediu îngrijire copil.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor de procedură, admiterea în parte a pretențiilor reclamanților cu excepția pretențiilor pentru perioadele susmenționate și respingerea pretențiilor reclamanților pentru perioada 1.01.2003 - 25.09.2004 ca prescrise.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/16.04.2008
Dact: MD/23.04.2008 - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
