Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.297/
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.1545/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII și intimații-reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 21.04.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.04.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 6693/121 din 19.10.2007 la Tribunalul Galați reclamantele, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminări, solicitând obligarea primilor 3 (trei) pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada ultimilor 3 (trei) ani anterior introducerii acțiunii civile și până la data achitării drepturilor actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective precum și în continuare până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
Au mai solicitat obligarea pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile a acestor sume datorate.
În motivarea acțiunii civile reclamantele au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Tg.
Au mai susținut că art. 6 alin. 2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, au precizat că OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv OG nr. 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Astfel, au considerat reclamantele că față de grefierii menționați mai sus, sunt tratate inegal din punct de vedere al salarizării, discriminate fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, au promovat prezenta acțiune.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat disp. Legii nr. 50/1996 potrivit căreia, de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
A mai precizat pârâtul că restul personalului auxiliar, nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității, nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, a susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamante, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară o activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut că atribuțiile personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute în regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și cuprinse în fișa posturilor, repartizarea acestui personal pe secții și compartimente de activitate, făcându-se de către președintele instanței prin ordin de serviciu.
Astfel, acest personal beneficiază de indemnizația de 10% în condițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, numai în condițiile în care în fișa postului are prevăzute atribuțiile menționate în dispoziția legală sus-citată. Or, având în vedere că nu tot personalul auxiliar de specialitate al unei instanțe participă la realizarea acestor activități ci, numai cel desemnat în acel scop, nu se poate susține că toți depun o muncă egală și că au aceleași responsabilități.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, întrucât potrivit disp. art. 16-20 din OG nr. 137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege, să aplice dispozițiile în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
La termenul din 19.10.2007, instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 1545 din 23.10.2007 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți.
A obligat pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantelor indemnizația lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 3.10.2004 până la încetarea stării de discriminare,sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins acțiunea față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților să includă în bugetul de stat sumele solicitate de reclamante prin acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut următoarele:
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, este o instituție creată pentru a constata faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deci putem spune că acest organism funcționează în calitate de expert care constată faptele de discriminare săvârșite pe teritoriul României.
Ca atare nu poate fi citată în calitate de pârâtă și obligată la plata drepturilor salariale, ci poate fi introdusă în cauză, numai în calitate de expert, având în vedere că acest organism, a fost înființat numai pentru a constata și sancționa fapte de discriminare.
Față de aceste considerente și având în vedere disp. OG nr. 137/2000, instanța de fond a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este fondată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța de fond a considerat-o ca fondată dat fiind faptul că reclamantele - își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Tg. B și sunt salarizate pentru munca prestată de către Tribunalului Galați, în calitate de angajator.
Astfel, existența raportului juridic dintre reclamante și pârâtul Tribunalul Galați, nu poate da naștere la obligația Ministerului Finanțelor Publice de a plăti drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Mai mult, disp. art. 282 din Codul muncii, stabilesc în mod expres părțile într-un conflict de muncă - respectiv salariat, angajator, sindicate, patronate, Ministerul Finanțelor publice neavând nicio calitate din cele menționate.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
Art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, prevede că, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
În prezenta cauză, deși reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Tg. B, nu primesc sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminate și prejudiciate în sensul dispozițiilor invocate.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat pârâtul a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât plata indemnizației lunare de 10% a fost stabilită de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar de specialitate prevăzut în mod expres în art. 191 alin. 3 și numai în raport cu timpul efectiv lucrat.
Instituirea acestui spor, a arătat recurentul reprezintă o problemă de legiferare.
Ori în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției la plata acestor drepturi salariale reprezentând indemnizația de 10% reprezintă o adăugare la lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești, a arătat recurentul pârât.
Instanța de fond, a arătat recurentul pârât a reținut greșit că modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră întrucât nu a ținut cont de dispozițiile art. 38 (2), art. 42 (2) și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii în care se dispune că: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției, de către președintele secției", că,atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor", că "președintele instanței stabilește prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
Ori, personalul auxiliar care nu participă la activitățile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu poate beneficia de procentul în discuție, a arătat recurentul pârât.
Referitor la obligarea plății acestui spor și pentru viitor până la înlăturarea discriminării, aceasta este inadmisibilă pentru că se referă la un drept viitor care nu s-a născut încă.
Pe de altă parte, în Justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege, ori acest drept nu este prevăzut în legislația în vigoare.
A mai susținut recurentul pârât că disp. art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 care prevede acordarea acestei indemnizații de 10% anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii.
Dispoziția legală are în vedere pe grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie și a celor care sunt secretarii comisiei pentru cercetarea averii, a arătat recurentul pârât.
Ulterior, a arătat recurentul pârât prin art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor s-a prevăzut acordarea acestei indemnizații în aceleași condiții.
Ori, între Legea nr. 50/1996, nr.OG 8/2007 și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte nu există contradicții și nu a fost încălcat art. 14 din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
De asemenea, a arătat recurenta pârâtă nu au fost încălcate nici disp. art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Deci, în mod greșit instanța de fond reținut că instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat deoarece unul din principiile de bază a sistemului de salarizare este reprezentat de principiul diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, funcția îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii, condițiile de muncă, iar în cadrul fiecărei funcții sau meserii, salarizarea se diferențiază în raport de treapta profesională sau gradul profesional, de gradația, respectiv clasa de salarizare.
A mai arătat recurentul pârât că nu poate fi considerată o discriminare distincția făcută în ceea ce privește salarizarea întrucât nu aveau de a face cu situații comparabile, cu persoane aflate în situații comparabile.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile a reclamantelor ca nefondată.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Reclamanții nu au depus întâmpinare în cauză.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de criticile formulate de recurentul pârât de dispozițiile legale incidente în cauză cât și de disp. art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală astfel că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 indemnizația de 10% se calcula în raport de salariul brut.
Potrivit art. 3 alin. 8 din OG nr. 8/2007 publicată în Of. nr. 72/31.01.2007 indemnizația de 10% se calculează în raport de salariul de bază.
Deci instanța de fond la acordarea acestui drept reclamantelor trebuia să aibă în vedere dispozițiile din actele normative mai sus menționate.
Pe de altă parte, potrivit art. din Legea nr. 97/14.04.2004 publicată în Of. nr. 294/15.04.2007, art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 a fost abrogat.
Or, instanța de recurs, la acordarea acestor drepturi trebuie să aibă în vedere acest act normativ având în vedere faptul că instanța de fond a dispus ca acordarea acestor drepturi bănești să se facă până la data încetării stării de discriminare care a intervenit odată cu aplicarea Legii nr. 97/2008.
Instanța de fond a dispus acordarea acestor drepturi tuturor reclamantelor începând cu data de 3.10.2007 până la încetarea stării de discriminare.
Din adresa nr- din 12.03.2008 a Judecătoriei Tg. rezultă că nu toate reclamantele puteau beneficia de acest drept pe toată perioada acordată de instanță, astfel reclamanta a beneficiat de indemnizație pe perioada cât a fost delegată la biroul executări penale, respectiv anul 2006, reclamanta a beneficiat de indemnizație în perioada 03.10.2004 - 31.12.2004 cât a fost la executări penale, iar în perioada 01.06.2005-1.11.2006 a fost în concediu pentru creșterea copilului, situație în care ea primea indemnizație pentru creșterea copilului din fondurile de asigurări de sănătate și nu salariu.
Deci, și sub aceste aspecte având în vedere actele noi depuse în recurs hotărârea instanței de fond este netemeinică.
Celelalte motive de recurs invocate de recurentul pârât cu privire la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și cu privire la faptul că aplicarea disp. art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 se face numai anumitor categorii de grefieri, susținerile recurentului pârât nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Nu poate exista o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești atât timp cât se analizează legalitatea aplicării unor dispoziții legale prin prisma normelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, nr.OUG 137/2000.
În ceea ce privește faptul, respectiv dacă există o stare de discriminare în cadrul personalului auxiliar, apreciem corectă soluția instanței de fond.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la art. 14 din Convenție, a arătat că, diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Pentru ca o asemenea încălcare să aibă loc, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu își găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
S-a mai statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Potrivit disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
De asemenea, art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000 instituie principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării care sunt garantate prin exercitarea dreptului la muncă, la condiții de muncă echitabile, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
În speța de față, constatăm că, este vorba de un tratament diferențiat ce se aplică personalului auxiliar, respectiv se realizează o deosebire între grefierii care participă la efectuarea anumitor acte de procedură din anumite compartimente, ce beneficiază de o indemnizație de 10% și ceilalți grefieri, care nu primesc această indemnizație, încălcându-se dispozițiile legale mai sus menționate.
Această diferențiere salarială de 10% o apreciem nejustificată, contrar susținerilor invocate de recurentă, iar aplicarea criteriului complexității și a responsabilității muncii nu își găsește nici o justificare rezonabilă.
Fiecare compartiment din cadrul instanțelor implică desfășurarea unei activități complexe din partea personalului, neputându-se stabili criterii concrete de dificultate.
Nu considerăm că activitatea desfășurată de grefierii din cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, precum și grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura insolvenței desfășoară o muncă cu grad ridicat de dificultate sau responsabilitate, comparativ cu orice alt grefier (ca de exemplu, un grefier de ședință, grefierul-arhivar sau registrator care au de asemenea, atribuțiile prevăzute de același Regulament de ordine interioară, a căror muncă este, la fel de complexă).
De asemenea, și dacă privim din alt punct de vedere, respectiv prin prisma faptului că, potrivit Secțiunii a V-a din Regulament, în cadrul compartimentelor de executări penale sau civile, sunt desemnați judecători cu atribuții privind activitatea acestor compartimente sau sunt judecători cu atribuții de judecători sindici care au aceleași drepturi salariale la fel ca și ceilalți judecători, apare cu atât mai evidentă discriminarea din cadrul personalului auxiliar și ne întărește convingerea că, nu există nici o justificare rezonabilă și obiectivă pentru a menține această diferențiere de tratament.
În consecință, împărtășim punctul de vedere exprimat de prima instanță în sensul că modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezentând prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră iar reclamanții care îndeplinesc funcții de grefieri în sensul legii (art. 3 al. 1 din Legea nr. 567/2004) au dreptul la o retribuție egală pentru muncă egală.
De altfel, că această normă era discriminatorie, este confirmată și de faptul că, prin Legea nr. 97/2008 s-a abrogat aplicarea dispoziției privind acordarea acestei indemnizații numai unei anumite categorii de grefieri și s-au majorat coeficienții de multiplicare cu 10% pentru tot personalul auxiliar de specialitate.
Având în vedere cele menționate mai sus cât și disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1545/2007.
Urmează a modifica sentința civilă nr. 1545/2007 în parte în sensul că va obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantelor, indemnizația lunară de 10% calculată pe perioada 03.10.2004 - 31.01.2007 din salariul brut iar începând cu data de 01.02.2007 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Urmează a obliga aceeași pârâți să plătească reclamantei indemnizația lunară de 10% calculată pe perioadele 03.10.2004 - 31.12.2005 și 01.01.2007 - 31.01.2007 din salariul brut iar începând cu data de 01.02.2007 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea urmează a obliga pe aceeași pârâți să plătească reclamantei indemnizația lunară de 10% calculată pe perioadele 01.01.2005 -31.05.2005 și 02.11.2006 - 31.01.2007 din salariul brut iar începând cu data de 01.02.2007 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 1545/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, B împotriva sentinței civile nr. 1545/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1545/23.10.2007 a Tribunalului Galați în sensul că:
Obligă pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantelor, și indemnizația lunară de 10% calculată pe perioada 03.10.2004 -31.01.2007 din salariul brut, iar începând cu data de 01.02.2007 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe aceeași pârâți să plătească reclamantei indemnizația lunară de 10% calculată pe perioadele 03.10.2004 - 31.12.2005 și 01.01.2007 -31.01.2007 din salariul brut iar începând cu data de 01.02.2007 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pe aceeași pârâți să plătească reclamantei indemnizația lunară de 10% calculată pe perioadele 01.01.2005 - 31.05.2005 și 02.11.2006 - 31.01.2007 din salariul brut iar începând cu data de 01.02.2007 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 97/2008 din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Aprilie 2008.
Președinte, pt. Judecător, Judecător,
Pt. jud., ,
aflat în, cf. art. 261 al.2, aflat în, cf. art. 261 al.2,
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Dr. Dr.
Pt. grefier,
aflat în, cf. art. 261 al.2,
Grefier șef secție,
-
dec.jud./10.07.2008
: /2 ex./15.07.2008
Fond: -
Asistenți judiciari: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
