Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3027/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2240/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3027/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - prin reprezentant legal INSOLVENCY SPECIALISTS, împotriva sentinței civile nr.2945/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/2004, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 30.04.2009, după care,
Recurenta-pârâtă, prin avocat, depune la dosar dovada confirmării mandatului de avocat și decizia nr.2/31.03.2009 de menținere a contractelor de asistență juridică.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea cererii ca neîntemeiată. Arată, în susținerea motivelor de recurs, că expertul a refuzat să răspundă la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă. Expertul recunoaște totuși că s-a sesizat o majorare, ca răspuns la prima obiecțiune. La obiecțiunea a doua, formulată în sensul dacă s-a menținut suma, expertul nu a răspuns. Obiecțiunile la raportul de expertiză au fost respinse, ca neîntemeiate. Arată că instanța de fond a înțeles greșit apărările în sensul că primele de Paști și de C au fost incluse în salarii în anul 2003. Din această cauză, din anul 2004 nu s-au mai acordat prime, tocmai pentru că au fost incluse în salarii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 01.04.2009, recurenta - - a criticat sentința civilă nr.2945/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, invocând dispozițiile art.299, art.3011, art.303 alin.1 și art.3041Cod pr.civilă.
În esență, recurenta a arătat că primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al angajaților pentru intervalul cuprins între 2003-2007, împrejurare ce împiedică în mod obiectiv acordarea lor, încă o dată, prin hotărârea judecătorească criticată.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Intimații-reclamanți, și nu au formulat întâmpinare.
Asupra recursului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2945/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- s-a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paște și C,corespunzător perioadei lucrate efectiv de fiecare dintre intimații-reclamanți, fiind respinse ca prescrise pretențiile privind dreptul material la acțiune având ca obiect contravaloarea primelor de C și Paște pentru anul 2004.
În motivarea soluției, Tribunalul a arătat că în cauză au relevanță dispozițiile art.168 alin.2 din actele adiționale Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, interpretarea literală a acestei prevederi contractuale conducând la concluzia potrivit căreia voința părților a fost în sensul includerii în salariul de bază a primelor de Paște și C doar pentru anul 2003, nu și pentru anii următori.
Instanța de fond a mai arătat că interpretarea dată de Comisia paritară în anul 2007 înțelesului art.168 alin.2 din actele adiționale contractul colectiv de muncă semnat în anul 2003 reprezintă o modificare a menționatului articol, modificare care nu poate produce efecte întrucât a intervenit după expirarea termenului de aplicabilitate a contractului colectiv.
Tribunalul a reținut de asemenea că nu există impediment legal pentru a face aprecieri dacă, în fapt, concluzia Comisiei paritare are corespondent, aceste aprecieri neavând semnificația substituirii voinței părților contractante.
Argumentația și soluția instanței de fond sunt, în egală măsură, parțial eronate pentru că ignoră realitatea faptică și realizează o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Dacă în privința analizei incidenței prescripției dreptului material la acțiune concluziile instanței sunt corecte și legale față de dispozițiile art.203 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003, nu aceeași acuratețe se poate desprinde din argumentația soluției privind admiterea în parte a pretențiilor.
Astfel, Tribunalul realizează o interpretare a unor dispoziții contractuale care au fost deja interpretate de către părți, de comun acord, prin semnarea hotărârii Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această hotărâre conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare este obligatorie pentru părți, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității hotărârii Comisiei paritare sau dovada declarării irevocabile a unei astfel de nulități ca efect al unui demers procesual distinct. Deși Tribunalul afirmă că nu există impediment legal pentru imposibilitatea unor aprecieri ale instanței în privința hotărârii Comisiei Paritare, această susținere este infirmată de existența unui temei legal, și anume art.969 Cod civil, aplicabil și în raporturile de dreptul muncii, câtă vreme hotărârea Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar. De altminteri, aceste "aprecieri" ale instanței de fond sugerează invaliditatea sau nelegalitatea hotărârii Comisiei Paritare, deși astfel de termeni nu sunt în mod expres folosiți, tocmai pentru că Tribunalul cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că nu a fost sesizat cu judecarea validității hotărârii Comisiei Paritare, hotărâre care, atât timp cât nu a fost declarată nulă, își produce efectele juridice specifice ale interpretării clauzelor neclare, interpretare ce are aceeași forță obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă, interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima hotărârii Comisiei paritare un caracter retroactiv.
În privința susținerii instanței de fond potrivit căreia interpretarea dată de Comisia paritară prin hotărârea din 6.11.2007 ar fi în realitate o modificare a unor clauze contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că s-a produs după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la 04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la 02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007 a fost prelungită aplicarea contractului colectiv de muncă înregistrat la Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioada de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate. Hotărârea Comisiei Paritare a fost înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință,contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două acte adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a dat hotărârea de interpretare, ceea ce probează eroarea instanței de fond care susține că toate efectele contractului colectiv de muncă încetaseră astfel că eventuala sa modificare nu ar mai fi fost posibilă. Dimpotrivă, Curtea a argumentat că acest contract colectiv de muncă era în vigoare în anul 2007 și nimic nu putea împiedica părțile semnatare să convină asupra modificării sale. Prin urmare, chiar dacă s-ar interpreta că lămurirea dată clauzelor neclare a fost o modificare a acestora, nu exista nici un impediment legal - pentru a cita parțial raționamentul instanței de fond, pentru modificare câtă vreme o astfel de modificare a fost rezultatul acordului de voință al părților.
În realitate, din conținutul hotărârii Comisiei Paritare rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare a unui articol din contractul colectiv și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă.
Prin semnarea hotărârii Comisiei paritare, s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Concluzionând, indiferent dacă hotărârea Comisiei Paritare este considerată ca aducând o lămurire sau o modificare a contractului colectiv de muncă încheiat în anul 2003 și a actelor adiționale din 2006 și 2007, această hotărâre, cât timp nu a fost declarată nulă prin voința părților sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă, are forță obligatorie, impunându-se părților cu puterea unei legi în conformitate cu dispozițiile art.969 Cod civil.
Prin lămurirea sau modificarea conținutului clauzelor contractului colectiv, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paște și C, ci s-a precizat faptul că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004, fiind purtate anual negocieri privind cuantumul salariului de bază în care aceste prime, au fost incluse.
Reținând forța obligatorie a hotărârii Comisiei Paritare, care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu sunt utile, câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a hotărârii Comisiei Paritare.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii pretențiilor intimaților-reclamanți ca neîntemeiate, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - - prin reprezentant legal INSOLVENCY SPECIALISTS, împotriva sentinței civile nr.2945/08.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge pretențiile reclamanților ca neîntemeiate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./03.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
