Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3124/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3124
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare a deciziei nr. 242/30.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru repetarea procedurii de citare, iar prin serviciul registratură intimata a depus note de ședință și o cerere prin care solicită amânarea judecății pentru a-și angaja apărător.
Contestatoarea, față de cererea de amânare a judecății pentru angajare avocat formulată de intimată, lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței. Interpelată fiind, aceasta arată că cererea de acordare a unui nou termen este neîntemeiată, deoarece notele scrise depuse de intimată sunt un răspuns la contestația în anulare și sunt formulate de aceiași avocați ce au asigurat asistența juridică a intimatei pe parcursul întregului proces.
Curtea, în deliberare apreciază neîntemeiată cererea de amânare a judecății pentru angajare apărător formulată de intimata SC SA și, ca urmare, în temeiul art. 156 alin. 1 Cod proc. civ. respinge cererea. După care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatoarea solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată și motivată, anularea deciziei din recurs și rejudecarea acestuia, întrucât instanța a confundat cele două cauze pe care le are pe rol, respectiv nr- și -, dând și o greșită interpretare probelor administrate.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința nr.403/15.03.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția autorității de lucru judecat în ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata indemnizației de participare la profitul întreprinderii pentru anul 2005.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Instanța a reținut că reclamanta este angajată a societății pârâte începând cu data de 21.06.2002, iar în perioada 21.06.2002-31.10.2004, a ocupat funcția de inginer.
La data de 01.11.2004, în baza deciziei nr.5130/10.11.2004, reclamanta a fost numită în funcția de șef proiect costuri L 90, pentru o perioadă de probă de 3 luni, în cadrul Direcției Executive Financiare - Direcția de Revenire.
Decizia nr.5130/10.11.2004 a avut la bază nota nr. I 40001/989/29.10.2004, notă semnată de reclamantă la rubrica "consimțământ salariat" și care constituie act adițional la contractul individual de muncă, astfel cum rezultă din însuși cuprinsul acesteia.
Conform acestui act adițional și deciziei emise în baza acestuia, salariul reclamantei a rămas neschimbat.
Ulterior, tot cu acordul reclamantei, începând cu data de 01.03.2005 funcția ocupată a fost modificată, conform dispozițiilor menționate în nota nr.1403/01. 04.2005, care de asemenea cuprinde în conținutul său mențiunea că reprezintă act adițional la contractele individuale de muncă ale salariaților. Întocmirea acestor acte adiționale a fost justificată de angajator pe ideea poziționării meseriilor/funcțiilor salariaților în ocupația practică conform în România.
Astfel, în cazul reclamantei, începând cu data de 01.03.2005, ocupația a fost stabilită, cu acordul acesteia, ca fiind aceea de analist preț de revenire, fără modificări salariale.
A reținut instanța că, potrivit înscrisurilor sus menționate, reclamanta a acceptat modificările aduse contractului individual de muncă, semnând "notele" care constituie acte adiționale la acestea, de aceea, a înlăturat susținerile reclamantei în sensul că a fost numită la 01.11.2004 ca Proiect L,R,F, 90, întrucât potrivit notei nr. I 40001/989/29.10.2004 funcția pe care a fost numită a fost aceea de Proiect Costuri L 90, iar salariul a rămas același.
Instanța a apreciat, în raport de înscrisurile sus menționate, că, este nefondată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de salariu dintre funcția de Proiect L, R, F 90 și cea de analist.
Reținând consimțământul deplin al salariatei în ceea ce privește nota nr.1403/01.04.2005, exprimat prin semnarea acesteia fără condiții sau observații, instanța a apreciat ca neîntemeiată susținerea acesteia în sensul că a fost retrogradată abuziv, și, în consecință a respins cererea privind anularea notei nr. 1403/2005.
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii definitivare pe postul de șef de proiect direcție și operarea în carnetul de muncă, instanța a reținut că la nr. crt. 19 din carnet a fost operată mențiunea privind încadrarea ca Proiect începând cu dada de 01.01.2005, astfel că cererea reclamantei a fost considerată nefondată.
Deși în contradicție cu cererea inițială în care reclamanta susținea că a ocupat funcția de șef proiect pe care trebuia să fie definitivată, reclamana a mai solicitat obligarea pârâtei la emiterea notei/deciziei de numire pe postul de șef serviciu, începând cu 01.02.2005.
Cererea reclamantei s-a considerat a fi nefondată, fiind motivată pe ideea că între directorul și Centrala Franța s-a purtat corespondență din care rezultă că, la stagiul de pregătire desfășurat de reclamantă în Franța aceasta a fost formată pentru postul de de, echivalentului postului de serviciu în.
În ce privește cererea de anulare a notei nr. 16/01.03.2006, instanța a apreciat că aceasta reprezintă doar o comunicare adresată reclamantei, fără consecințe juridice prin ea însăși în ce privește raportul de muncă. De altfel, între părți s-a încheiat un nou act adițional la contractul individual de muncă, respectiv nota nr.07//03.04.2006, semnată de salariată la data de 06.04.2006, prin care părțile au negociat modificarea felului muncii, începând cu data de 01.04.2006, noua ocupație fiind aceea de Proiect în cadrul Direcției Mecanice, Proiect.
De aceea a fost considerată neîntemeiată cererea reclamantei formulată la data de 15.02.2007 și precizată la data de 01.03.2007 privind obligarea pârâtei de aor eintegra pe postul de șef departament - logistică.
În ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata a 108 ore suplimentare pe care reclamanta susține că le-ar fi lucrat în intervalul 01.11.2004 - 01.11.2005, instanța a reținut că, în luna februarie 2005, reclamanta a efectuat 16 ore suplimentare, care i-au fost plătite în luna aprilie 2005, fapt recunoscut de aceasta.
Raportul de accese în sistemul de securitate nu reprezintă prin el însuși o dovadă că reclamanta a prestat ore suplimentare și, nu a fost coroborat cu alte probe care să ateste prestarea de muncă peste programul normal, neexistând note de chemare, întocmite conform contractului colectiv de muncă.
Cât privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizației de participare la profilul întreprinderii pe anii 2004 și 2005 s-a reținut că, din bilanțul, întocmit pe anul 2004 rezultă că aceasta nu a înregistrat profit, astfel că prevederile din contractul colectiv de muncă au rămas fără aplicabilitate.
Cererea privind indemnizația de participare la profitul întreprinderii pentru anul 2005 fost soluționată prin sentința nr. 32/16.01.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-.
În recursul formulat împotriva sentinței reclamanta a susținut că în mod greșit s-a dat valoare probantă notei de transfer nr.- fără număr și fără dată, în condițiile în care a probat că nu a semnat-o, aceasta fiind modificată ulterior datei la care a semnat-o, respectiv începutul lunii octombrie 2004.
Nu s-a pus în vedere unității angajatoare să facă dovada existenței postului pe care a fost transferată, deși procedura de transfer a fost una ilegală, deoarece Direcția Resurse Umane a avizat încadrarea sa pe un post inexistent în și care nu a fost comunicat la Bursa internă a locurilor de muncă.
Nu s-a reținut că la sfârșitul perioadei de probă, rezultatele sale au corespuns exigențelor postului și a fost promovată în funcția de șef serviciu, în baza căreia ar fi trebuit să fie plătită cu salariul de 600 euro net, pe care trebuia să-l primească începând cu data 01.11.2004.
Ca urmare a perfecționării în Franța din februarie 2005 pentru postul de 90 (corespondent șef serviciu) a avut loc o nouă promovare în funcție, aceasta fiind dovedită și prin cărțile de vizită, nefiind însă plătită corespunzător, beneficiind de o clasă de salarizare inferioară - 40.
Greșit s-a reținut că nu se impunea obligarea pârâtei la emiterea deciziei de definitivare pe postul de șef de proiect, la sfârșitul perioadei de probă corespunzătoare lunii ianuarie 2005, deoarece instanța nu se poate suplini acordului angajatorului.
Nota nr. 1403/01.04.2005 nu a fost semnată în 01.04.2005 și nici ulterior, ci în data de 10.03.2005, când a semnat un tabel cu salariații din privind noile ocupații din, iar potrivit CCM ocupația de șef proiect nu a încetat nici o clipă să existe.
În mod greșit s-a respins capătul de cerere referitor la plata indemnizației de participare la rezultatul întreprinderii din anul 2004, precum și din 2005 pe motiv că în 2004 societatea pârâtă nu a înregistrat profit, neexistând un certificat eliberat de către Administrația Financiară, în acest sens.
Că, prin probele depuse la dosar a făcut dovada efectuării orelor suplimentare, fiind ignorat raportul de acces în sistemul de securitate pe motiv că acesta nu reprezintă o dovadă a prestării unor ore suplimentare.
Nota 16/01.03.2006 a fost emisă cu respectarea și reprezintă o suprimare abuzivă a postului pe care l-a ocupat la nivel de Direcție.
În mod greșit s-a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la crearea posibilității efective de a desfășura muncă, deoarece după venirea din Franța a fost obligată să predea toate lucrările aflându-se în inactivitate forțată, timp de un an, deși dreptul la muncă este garantat prin Constituție.
Curtea De Apel Craiova - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 242/31.01.2008, pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.403/15.03.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC Pitești.
Curtea a reținut că, potrivit carnetului de muncă reclamanta a ocupat funcția de șef proiect costuri L 90 în cadru Direcției preț revenire, în perioada 01.11.2004 - 01.03.2005.
Conform Notei nr.14o3/01.04.2005, începând cu 01.03.2005 s-a repoziționat funcția reclamantei, aceea de analist preț de revenire, fără a avea loc modificări salariale.
Că, potrivit ui privind ocupațiile utilizate și care reprezintă Anexa 3 la CCM/2005 nu există nici o diferență de salariu, cele două ocupații atât șef proiect cât și analist preț revenire se află în intervalul de salariu - Familie profesională 7XX personal.
Așa fiind critica privind plata diferenței de salariu dintre funcția de șef proiect 90 și aceea de analist serie X 41, în perioada 01.11.2004 - 01.11.2005 este nefondată.
Instanța a apreciat ca nefondată și susținerea reclamantei în sensul că specializarea în Franța a fost pentru a fi numită șef care este echivalentul șefului de serviciu în, deoarece nu a existat consimțământul angajatorului în acest sens.
Cu referire la prestarea de ore suplimentare, în mod legal instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile CCM 2005, în sensul că prestarea de ore suplimentare poate avea loc doar pe baza unei note de chemare întocmite de șeful direct, aprobate de directorul executiv al activității și consimțământul salariatului.
Raportul de acces pe poarta societății și trimiterea unui e-mail la ora 5 dimineața nu poate constitui timp de muncă suplimentar, deoarece nu există nota de chemare pentru ore suplimentare.
Emiterea deciziilor din nov. și dec. 2005 și ian. și feb. 2006 s-au făcut numai cu acordul reclamantei.
Contractul colectiv de muncă reglementează acordarea indemnizației de participare la rezultatul întreprinderii precizând că se distribuie o masă salarială, echivalentă a 2,8% din rezultatul net al anului anterior, iar potrivit bilanțului societății la 31 dec.2004, înregistrat la DGFPS A, în anul 2004 societatea nu a înregistrat profit, astfel că pentru acest an nu s-a plătit o astfel de indemnizație.
Nu poate fi primită nici critica privind anularea Notei nr.16/01.03.2006, deoarece atât prin decizia nr.5130/10.11.2004 cât și prin decizia nr.755/17.04.2006 reclamanta a fost numită 3 luni șef de proiect Direcția Revenire perioada de probă, iar definitivarea pe post dacă rezultatele obținute corespund, salariul rămânând neschimbat, instanța neputându-se substitui angajatorului.
Nota nr.16/2006 este o notă premergătoare deciziei din 01.04.2006 constituind un act preparatoriu.
De asemenea nu poate fi primită critica că recurentei i-a fost încălcat dreptul la muncă, garantat prin Constituție și nici acordarea de daune morale, nefiind dovedit prejudiciul moral.
Prin contestația formulată la data de 11.03.2008, contestatoarea a cerut anularea deciziei pronunțate în recurs, reiterând, în principal, motivele invocate în cererea de recurs în sensul că nu a fost soluționată corect cauza deși a depus acte în dovedirea tuturor capetelor de cerere
Că, soluția pronunțată în cauză reprezintă materializarea unei rețineri incomplete și eronate a probatoriului administrat, instanța încălcând prevederile legale ce reglementează rolul său activ, limitându-se doar la interpretarea înscrisurilor depuse în cauză de către reclamantă.
Contestatoarea, în dezvoltarea motivelor contestației în anulare, a reluat prezentarea cererilor pe care le-a formulat și a criticat ca și în motivarea recursului soluția dată în cauză, făcând trimitere la probele administrate pe care susține că instanța nu le-a apreciat în mod corespunzător.
A invocat în drept dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Calea extraordinară de atac a contestației în anulare se poate exercita, numai în condițiile limitativ prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea pronunțată în recurs poate fi anulată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale.
Pentru a putea fi admisă contestația în anulare, este necesar ca eroarea materială gravă, să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reapreciere a probelor.
De aici rezultă că nu pot fi repuse în discuție, pe această cale, motivele de recurs care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, așa cum de fapt solicită contestatoarea prin cererea formulată în cauză.
Prin contestația în anulare formulată în cauză, contestatoarea solicită retractarea deciziei pronunțate în recurs, arătând că nu au fost apreciate în mod corect probele administrate, instanța limitându-se doar la interpretarea acestora.
Contestatoarea nu face trimitere la nici un act de procedură, care nu ar fi fost observat de instanța de recurs și cu privire la care nu s-a făcut nici-o judecată de natură să afecteze legalitatea hotărârii a cărei anulare se solicită.
Cum în soluționarea căi extraordinare de atac a contestației în anulare nu pot fi reanalizate probele administrate, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, care au fost analizate de instanța de recurs urmează a se respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei nr. 242/30.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă - - |
Grefier, - |
Red.-
Tehn.2 ex
20.05.2008
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitrancă
