Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 32/2008
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu
JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
Grefier - - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții TRIBUNALUL ALBA, și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1090/2007 pronunțată de TRIBUNALUL ALBA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, față de actele și lucrările dosarului instanța constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de către reclamanții:, -, -, -ia prin reprezentant legal împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL ALBA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând ca prin sentință civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună obligarea pârâților la plata în favoarea fiecărui reclamant (ă) a drepturilor bănești cuvenite, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % calculate la salarul de bază brut lunar începând cu luna mai 2004 până la data de 1.02.2007 și în continuare, sume care se solicită de către reclamanți a fi actualizate cu indicele de inflație. Se mai solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii civile se arată de către reclamanți faptul că fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, iar pârâții au obligația legală de a aloca fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Se apreciază ca fiind întemeiată acțiunea civilă formulată, aceasta și în condițiile în care legiuitorul a avut în vedere condițiile în care își desfășoară activitatea, acestea fiind apreciate ca fiind de risc și supra solicitare neuropsihică.
Pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea depusă la fila 5 dos. fond. Invocă în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că nu se află în culpă pentru a fi obligat la acordarea sporurilor solicitate de către reclamanți, neputându-se substitui legiuitorului în ceea ce privește acordarea de sporuri pentru angajații altor instanțe.
Ministerul Justiției la ( fila 8) depune întâmpinare, prin care solicită instanței de judecată a proceda la respingerea acțiunii civile ca fiind neîntemeiată, motivând faptul că textul de lege invocat de către reclamanți în susținerea pretențiilor formulate a fost abrogat expres.
Se mai susține faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului solicitat de către reclamanți reprezintă o problemă de legiferare, fiind o opțiune a legiuitorului.
Instanța de judecată reține faptul că ceilalți pârâți deși legal citați conform normelor procedurale incidente, nu au depus la dosarul cauzei întâmpinări, vizând cererile și susținerile reclamanților din acțiunea introductivă.
Prin sentința civilă nr.1090/17.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL ALBA în dosar nr- a fost admisă acțiunea în conflict de drepturi formulată în cauză de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ALBA, aceștia fiind obligați să plătească reclamanților, corespondent raportului de serviciu, sumele reprezentând drepturile salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada 11.06.2004-1.02.2007 și în continuare, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașteri dreptului material și până la data plății efective.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 1.05.2004-10.06.2004 cu consecința respingerii acțiunii față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL ALBA IULIA precum și față de primii doi pârâți pentru perioada 1.05.2004-10.06.2004.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că având în vedere importanța, complexitatea și solicitările de natură profesională avute și suferite de către reclamanți, acestea fiind date de natura și felul muncii prestate, pretențiile reclamanților sunt deplin justificate și întemeiate.
S-a mai reținut că, deși reclamanții fac parte din personalul angajat în unitățile din justiție, având raporturi de muncă guvernate inclusiv de prevederile Legii nr. 53/2003, aceștia nu beneficiază, datorită unei greșite interpretări a normelor legale, de plata sporului procentual solicitat și cuvenit acestora, iar prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate conform art. 50 din OUG nr. 177/2002.
Această dispoziție de abrogare a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006, care a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Abrogarea art. 42 din Legea nr. 50/1996 prin art. 42 din OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice întrucât acest ultim act normativ este de nivel inferior.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de el.
Instanța a reținut și prevederile decretului nr. 167/1958 pentru admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile care exced perioadei de 3 ani anterioară datei înregistrării acțiunii introductive.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 recurs pârâții TRIBUNALUL ALBA și Ministerul Justiției aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
TRIBUNALUL ALBA în motivele de recurs a menționat că art. 42 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin OG nr. 83/2000, iar potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
În consecință se consideră că în mod greșit prima instanță a apreciat că textul de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea mai este în vigoare și își produce efectele.
În recursul declarat de către pârâtul Ministerul Justiției se menționează că hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL ALBA este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Se are în vedere faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG nr. 83/2000.
Totodată art. 115 din Constituție dispune că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice, iar prin Legea nr. 125/2000 s-a prevăzut că . Guvernul este abilitat .să emită ordonanțe în următoarele domenii:. Salarizarea: 1. Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Se consideră că instanța de fond a reținut în mod nelegal și netemeinic că prin abrogarea OUG nr. 177/2002 prin OUG nr. 27/2006 dispozițiile Legii nr. 50/1996 cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică au reintrat în vigoare.
Nu se poate reține repunerea în vigoare a dispozițiilor menționate ca urmare a abrogării OUG nr. 177/2002 față de prevederile Legii nr. 24/2000 care la art. 62 alin. 3 dispune că "Abrogarea uni dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este permis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Mai mult, Legea nr. 50/1996 nu face parte din categoria actelor organice, iar Legea nr. 125/2000 face referire expresă la aceasta. Trebuie reținut și că Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogată total prin OG nr. 83/2000, doar anumite articole au fost modificate și abrogate, iar la art. 62 alin. 5 din Legea nr. 24/2000 se prevede că " parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative".
Este invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 cod procedură civilă având în vedere că instanța de fond apreciază că modificarea Legii nr. 50/1996 prin ordonanță simplă este legală doar atunci când modificările sunt de natură a aduce noi drepturi pentru magistrați și personal auxiliar și respectiv nelegală atunci când respectivele prevederi sunt abrogate.
motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 cod procedură civilă, având în vedere că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești procedând practic la legiferarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Recunoașterea acestui spor este rezultatul realizării unei construcții juridice profund netemeinice și abuzive prin care Tribunalul a repus în vigoare un text legal abrogat încă din anul 2000. Mai mult, TRIBUNALUL ALBA acordă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru perioada ulterioară emiterii OG nr. 8/2007, atunci când aplicabilitatea Legii nr. 50/1996 nu ar mai fi putut fi justificată prin nici un fel de construcție juridică.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală. CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art.3041Cod procedură civilă, constată următoarele:
Recursurile sunt fondate.
Pentru ca titularul unui drept subiectiv să beneficieze de protecția oferită de lege în recunoașterea acelui drept se impune ca respectivul drept să-și aibă reglementarea într-o normă legală.
În speță, dreptul pretins de reclamanți fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată potrivit căruia "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Această prevedere a fost abrogată expres prin art.1 punct 42 din nr.OG 83/2000 potrivit căruia " Legea nr. 50/1996 se modică și se completează după cum urmează: pct. 42: Articolul 47 se abrogă."
Potrivit principiului activității legii, legea civilă se aplică în timp de la data intrării în vigoare până la data abrogării exprese sau implicite. În speță, actul normativ în discuție și-a produs efectele în ce privește sporul de risc și suprasolicitare în perioada 24.06.1996-01.10.2000, când a fost abrogată expres, așa încât formularea unor atari pretenții întemeiate pe această prevedere, vizând perioada 01.04.2004-01.02.2007, deci după abrogarea textului legal, face ca acțiunea având acest obiect să fie lipsită de temei legal.
Acordarea unui spor salarial este o opțiune exclusivă a legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor și adaosurilor la indemnizație și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri și adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați. Așa cum a statuat și Curtea Constituțională " diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este o opțiune liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bazăpe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă".
Nu poate fi reținută susținerea primei instanțe vizând abrogarea legii printr-un act normativ de inferior, deoarece dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită stabilesc competența delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice. În acest sens, Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dispune că: "În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția României, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sa emită ordonanțe în următoarele domenii Salarizare: 1 Modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată."
Ordonanța menționată a fost așadar adoptată în temeiul art. 108 alin. (1) și (3) din Constituția României, republicată, precum și a <LLNK 12000 125 10 202 1 43> art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Totodată, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 56/1997 care a completat nr.OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, acte normative de același nivel cu nr.OG 83/2000. A admite că o ordonanță simplă, precum cele menționate, nu ar putea modifica o lege ordinară ar da naștere unei succesiuni de excepții de neconstituționalitate vădit neîntemeiate.
În fine, nr.OG 83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000 privind aprobarea nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, de către Parlament, același organism care a abilitat Guvernul să emită ordonanțe.
Față de cele ce preced, Curtea constată că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, motivele invocate de recurenți încadrându-se în cazurile de modificare a hotărârii prevăzute de legiuitor în conținutul art. 304 punct. 7 și 9 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art.82 din Legea nr.168/1999 se vor admite ca fondate recursurile de față, modificându-se în parte sentința atacată în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile formulate de reclamanții, -, -, -ia, împotriva pârâților Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ALBA și menținerea sentinței atacate în ce privește respingerea acțiunii civile formulate de către reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, reprezentat de DGFP A și Curții de APEL ALBA IULIA.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admis recursurile declarat de pârâții TRIBUNALUL ALBA, și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 1090/2007 pronunțată de TRIBUNALUL ALBA în dosarul nr-.
Modificat în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulate de reclamanți, -, -, -ia, împotriva pârâților Ministerul Justiției B și TRIBUNALUL ALBA.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 13.02.2008
Jud. fond.,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
