Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 320/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr.340 din 29.02.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța constată că în cauză s-au declarat două cereri de recurs, ambele formulate în termen și motivate. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 7549/99/04.10.2007, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata unei despăgubiri echivalente cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar pentru perioada 01.11.2004 - 01.08.2005, actualizată cu indicele de inflație.
De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat. Reclamanta a mai arătat că în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede în mod expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996, ceea ce conduce la concluzia că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare de la data apariției actului normativ și până la data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007, respectiv 01.02.2007.
S-a mai susținut că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat decât printr-un act normativ de aceeași forță juridică, precum și faptul că, la data apariției Legii nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere tocmai condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, aceasta însemnând un risc permanent dar și o suprasolicitare nervoasă.
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe art. 47 din Legea nr. 50/1996, articol ce a fost abrogat în luna august 2000, prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000.
De asemenea, pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestuia, în cazul în care se va admite cererea reclamantei, la restituirea sumelor solicitate și la asigurarea fondurilor necesare privind cheltuielile de personal.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului.
Prin sentința civilă nr.340/29.02.2008, Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis acțiunea formulată de reclamanta -, pârâta Curtea de Conturi a României fiind obligată să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.11.2004 - 01.08.2005, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre, s-a admite cererea de chemare în garanție formulată în cauză, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care pârâta Curtea de Conturi a României a fost obligată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, prima instanța a constat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 2 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, prima instanță reținut următoarele:
Reclamanta - a ocupat funcția de procuror financiar în cadrul Camerei de Conturi I în perioada 27.02.1995 - 02.08.2005. Prin acțiunea introductivă, aceasta a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata unei despăgubiri egală cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar pentru perioada 01.11.2004 - 01.08.2005.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă-Constituția-potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și disp. Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor disp. ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din disp. art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții le acesteia.
S-a mai reținut că, acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997 ".
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 01.11.2004 - 01.08.2005.
Reținând ca întemeiată acțiunea principală și având în vedere disp. art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, instanța a constat că este întemeiată și cererea de chemare în garanție formulată de Curtea de Conturi a României.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor,prin reprezentanți legali,ambii considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Curtea de Conturi a României, prin reprezentant legal, invocă următoarele motive de recurs:
Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, modificare permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Se mai arată că nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea nr.334/2000.
În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal, critică sentința pronunțată de prima instanță, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.29 alin.3 din Legea 72/1996, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Motivează, de asemenea, recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv ce aparține angajatorului.
În plus, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român, ca subiect de drepturi și obligații, în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ (HG nr.386/2007).
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul formulat de Curtea de Conturi a României, prin reprezentant legal, este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că nu este incident motivul de casare prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor se reține că și acesta este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art.49 din Legea 500/2002 (ce abrogă prin art.80 Legea 72/1996), creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Reclamantul nu a solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă și art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din nr.OUG22/2002.
Pentru aceste considerente, se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Conturi a României în cauză, menținând ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.340/29.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 10.07.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Cristina Mănăstireanu
