Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 322/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția litigii de muncă și asigurări sociale
Decizia nr. 322/R/ Dosar nr-
Ședința publică de la 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
*********
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, și i de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, împotriva sentinței civile nr. 1298 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților reclamanți, -, și G, a recurenților pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov, precum și a intimaților reclamanți (.), -, -, C, -, și .
Procedura îndeplinită.
Se constată că la dosar au fost depuse note de ședință formulate de intimații reclamanți, prin care au invocat motive de ordine publică împotriva sentinței civile nr. 1298/2007 a Tribunalului Brașov.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 1298/M/2007, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Tribunalul Brașov, invocata de acesta prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentanta legala a Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Curtea de Apel Brașov, invocata de acesta prin întâmpinare.
A admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune privind pretențiile aferente perioadei 1.01.2003-1.10.2004, excepție invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, -, C, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească fiecărui reclamant menționat mai sus diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 1.10.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins pretențiile aferente perioadei 1.01.2003-11.10.2004 ca fiind prescrise.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților mai sus menționați ca fiind neîntemeiate.
A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință:
A obligat pe pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească fiecărui reclamant menționat mai sus diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara după cum urmează: pentru perioada 1.04.2004-1.08.2006, - pentru perioada 1.04.2004 -5.05.2007, - pentru perioada 1.04.2004 - 1.08.2006, - pentru perioada 1.04.2004 - 24.11.2006, - - pentru perioada 1.01.2005 -3.12.2007, - pentru perioada 1.04.2004-1.07.2007, - pentru perioada 1.04.2004-1.05.2005, - pentru perioada 1.06.2006-3.12.2007, - pentru perioada 15.06.2005-1.03.2007, - pentru perioada 1.04.2005-31.12.2006, - pentru perioada 6.11.2006 - 3.12.2007, - pentru perioada 2.07.2007-3.12.2007, - pentru perioada 1.04.2004-1.04.2005, - pentru perioada 15.06.2005 - 3.12.2007, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A respins pretențiile aferente perioadei 1.01.2003-11.10.2004 ca fiind prescrise.
A respins celelalte pretenții ale reclamanților mai sus menționați ca fiind neîntemeiate.
A respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții, -, G în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut în esență că:
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, constituie un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" (pensie, părți sociale, acțiuni), potrivit practicii CEDO.
Pretențiile reclamanților se bazează pe un serviciu deja prestat ele constituind "un bun" în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă și din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamanți se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun, în sensul art.1 din Protocol.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamanților de a nu fi lipsiți de el în mod nejustificat, din perspectiva art. 44 din Constituția României, coroborat cu art.1 din Protocolul 1 al CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară" într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art.20 alin.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, instanța apreciază că a fost încălcat dreptul reclamantului privind proprietatea unui bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, și care au fost caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, în condiții de calitate și eficiență sporite.
Instanța a respins solicitarea reclamanților de a se acorda acest spor și pentru viitor întrucât, diferențele de drepturi de natură salarială sunt acordate cu titlu de despăgubiri și de aceea ele au un caracter limitat în timp.
In condițiile în care nu se intervine la nivel legislativ pentru acordarea acestui spor, reclamanții au dreptul la acțiune ulterioară în despăgubiri.
Cât privește pe reclamanții, -, G, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă aceștia au calitatea de agent procedural, aprod și respectiv șofer, nefăcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, potrivit art.3 din legea 567/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov precum și reclamanții, -, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanții își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8,9 Cod pr. civilă și susțin că desfășoară activități similare cu cele ale grefierilor arhivari, ceea ce-i îndreptățește la aplicarea art. 3 din Legea nr. 567/2004, a art. 64-67 din același act normativ.
Dacă legiuitorul nu ar fi vrut ca personalul conex să beneficieze de anumite drepturi prevăzute atât în Legea nr. 567/2004 precum și în nr.OG 8/2007, ar fi prevăzut expres aceste mențiuni în textul de lege, ca în cazul art. 682din Legea nr. 567/2004 republicată.
Pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor critică hotărârea și pentru respingerea excepțiilor invocate în fața primei instanțe, dar și pentru fondul cauzei, solicitând spre acest final, respingerea petiției.
Ministerul Justiției critică hotărârea întrucât - neexistând nici un impediment în a accepta și a recunoaște că OG nr. 83/2000 și-a produc pe deplin efectele -, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate cu respectarea tuturor dispozițiilor constituționale, legale, astfel că pretențiile intimaților reclamanți sun neîntemeiate, iar soluția Tribunalului Brașov, materializată în sentința civilă nr. 1298/2007 este vădit nelegală.
La dosar au fost depuse de către personalul auxiliar de specialitate și personalul conex, motive de recurs de ordine publică, invocându-se - față de dispozițiile obligatorii ale deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție necesitatea aplicării pentru viitor a sporului acordat.
Recursurile nu sunt fondate.
Excepțiile de procedură și de fond invocate în fața primei instanțe au fost corect soluționate în temeiul art. 137 cod pr. civilă și în acest sens urmează a fi păstrate întocmai considerentele sentinței recurate.
În privința fondului cauzei, având în vedere că prin Decizia nr. 21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii, iar dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie, în temeiul art. 329 pct. 3 Cod pr. civilă urmează a face aplicarea unitară a textului art. 47 din Legea nr. 50/1996, potrivit cu care judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Față de cele mai sus expuse, motivele de critică purtând asupra nelegalității acordării sporului menționat vor fi respinse.
personalului conex, potrivit Legii nr. 567/2004 modificată prin Legea nr. 17/2006 a fost corect respinsă întrucât acesta nu face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, căruia i se aplică OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 în interpretarea deciziei nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Motivele de recurs de ordine publică formulate de personalul conex vor deci respinse.
Motivele de recurs de ordine publică formulate de personalul auxiliar de specialitate vor fi respinse, instanța nefiind sesizată cu o cale de atac, iar pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție neconstituind un motiv care să poată fi invocat conform art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă. Măsura respingerii nu este de natură a provoca un prejudiciu, părțile putând, în măsura în care nu va interveni legislativul să formuleze nouă acțiune.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod pr. civilă, recursurile vor fi respinse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, -, G, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin B -, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov împotriva sentinței civile nr. 1298/M/2007 a Tribunalului Brașov.
Respinge motivele de recurs de ordine publică formulate de intimații reclamanți și de recurenții reclamanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
--- - - - -
Grefier,
Red. - 15.04.08
Dact. - 16.04.08
2 ex.
Red. fond -
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia
