Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 330
Ședința publică din 20 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta - - ROMÂN împotriva sentinței civile nr. 3697 pronunțată la 18 noiembrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului ei la dezbateri.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 19 iunie 2008 sub nr. 5205/30, reclamanta - - Român a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 4902,84 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea minusului în gestiune, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că pârâta a fost angajată reclamantei în perioada 31 august 2007 - 27 decembrie 2007 în baza contractului individual de muncă nr. -/19 septembrie 2007, în funcția de agent comercial.
In exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtei îi revenea obligația de a gestiona și răspunde de marfa luată în primire, de a răspunde patrimonial pentru valorile facturilor emise către clienți de a căror neîncasare este vinovată, de a răspunde de încasarea integrală a facturilor emise către clienți, de a raporta săptămânal stocul de marfă aflat în gestiunea sa etc.
Mai arată că la efectuarea stocului conform pct. 16 din fișa postului (la încetarea raporturilor de muncă) s-a constatat un minus în gestiunea sa de 4902,84 lei și că pârâta deși a fost convocată în vederea clarificării situației, nu s-a prezentat.
In drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 270, 281-291 Codul Muncii, art. 112 și următoarele cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 3697 pronunțată la 18 noiembrie 2008, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că susținerile reclamantei privind cauzarea de către pârâtă a unui prejudiciu societății nu au fost dovedite, reclamanta nedepunând la dosar înscrisuri din care să rezulte că a constatat un prejudiciu în patrimoniul său și că acesta s-ar dovedi unei fapte comise de pârât.
Instanța nu a valorificat înscrisul depus de reclamantă în probațiune deoarece menționează că tranzacțiile consemnate în cuprinsul său au ca dată de început 30 iulie 2007, în timp ce pârâta a devenit salariat al societății la 31 august 2007.
Proba cu expertiza contabilă a fost apreciată ca fiind neconcludentă, expertul fiind chemat să lămurească chestiuni de fapt care necesită cunoștințe de specialitate, or pentru stabilirea existenței unui prejudiciu trebuie depuse înscrisuri doveditoare, nefiind necesară opinia unor specialiști.
A mai reținut că în condițiile în care sarcina probei revine angajatorului, omisiunea de a se prezenta la interogator nu reprezintă o recunoaștere a pretențiilor din acțiune în măsura în care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.
A concluzionat că reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu în patrimoniul ei, motiv pentru care în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 270 alin. 1 Codul Muncii, art. 998 și următoarele Cod civil.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamanta - - Român, recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 5205/C/2008.
Solicită modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 cod procedură civilă.
Arata ca hotărârea a fost pronunțată fără ca instanța să se pronunțe asupra tuturor mijloacelor de apărare care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; că a trimis prin fax toate documentele solicitate de instanță, înscrisuri din care rezultă un prejudiciu cauzat de pârâtă, actele de lichidare întocmite cu ocazia predării gestiunii.
Mai arată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu este concludentă proba cu expertiza contabilă, deoarece este o probă neutră care poate să evidențieze situația reală din contabilitatea societății; că reclamanta nu a fost citată niciodată cu mențiunea la interogator; că în mod greșit s-a reținut că pârâta a fost angajată la punctul de lucru S M in loc de B; că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Pârâta intimată, deși legal citată, nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere față de motivele de recurs.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
In mod corect a apreciat prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 Codul Muncii pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, respectiv fapta pârâtei constând în încălcarea atribuțiilor de serviciu, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
Singurul înscris depus de reclamantă prin care înțelege să facă dovada prejudiciului este un înscris în care se menționează tranzacțiile derulate începând cu 30 iulie 2007, deși din contractul individual de muncă nr. - din 19 septembrie 2007 rezultă că pârâta a avut raporturi de muncă cu reclamanta doar din 31 august 2007.
Deși îi revenea sarcina probei, reclamanta nu a făcut dovada înregistrării în contabilitatea societății a prejudiciului imputat pârâtei și nici neîndeplinirea culpabilă a atribuțiilor de serviciu de natură a cauza un prejudiciu în patrimoniul societății.
In mod corect prima instanță a respins cererea de probatiune cu expertiza contabilă, expertiza fiind o probă științifică admisibilă în ipoteza în care pentru lămurirea unor împrejurări de fapt sunt necesare cunoștințe de specialitate, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente speței și analizarea înscrisurilor depuse de reclamanta în probațiune, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 304 pct. 10 cod procedură civilă sunt abrogate, însă instanța de recurs în baza art. 3041cod procedură civilă a procedat la rejudecarea cauzei sub toate aspectele.
In baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, urmează a respinge recursul reclamantei ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanta - - ROMÂN împotriva sentinței civile nr. 3697 pronunțată la 18 noiembrie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 20 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
10.04.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Maria Ana Biberea, Maria
