Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3325/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2269/209)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3325/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, recurenții-reclamanți, G, G, -, - C- împotriva sentinței civile nr.4511/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37915/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, C-, -, și intimații-pârâți DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenții-pârâți și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimații-pârâți MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției și Libertăților au formulat întâmpinări, înregistrate la dosar la data de 08.05.2009, respectiv 13.05.2009, după care,
Curtea pune în discuție excepția lipsei de interes a recurentului-reclamant și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Reprezentantul avocat al recurenților reclamanți solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, pe considerentul că are calitatea de chemat în garanție.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate privind actualizarea cu indicele de inflație. Solicită respingerea celorlalte recursuri, ca nefondate.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepții și pe fond.
CURTEA,
Prin recursurile înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.04.2009, recurenții-reclamanți, G, G, și recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Finanțelor Publice au criticat sentința civilă nr.4511/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37915/3/LM/2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a susținut că este nelegală acordarea de către instanța de fond a contravalorii dobânzii legale, între părți neexistând nici o convenție pentru a fi incidente dispozițiile OG nr.9/2000; aceleași susțineri de nelegalitate le-a expus în recursul său MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în privința acordării pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, apreciind că prin măsura dispusă instanța de fond ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Un ultim motiv de critică l-a reprezentat dispunerea înscrierii mențiunilor în cărțile de muncă, susținându-se că, față de dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, sporul nu reprezintă retribuția tarifară de încadrare.
La rândul său, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea regulilor de competență materială și prin aplicarea greșită a legii, omițând să observe că textul de lege în baza căruia au fost acordate pretențiile era abrogat.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința instanței de fond arătând că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, fără a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Justiției, excepție invocată prin întâmpinare față de pretențiile având ca obiect acordarea sporului și înscrierea mențiunilor în cărțile de muncă.
Recurenții-reclamanți, G, G, au criticat soluția instanței de fond în privința neacordării pretențiilor reprezentând actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație,întemeindu-și recursul pe dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat hotărârea Tribunalului București prin prisma menținerii de către această instanță a lipsei calității procesuale pasive, susținând că se impunea respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul-recurent MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca inadmisibilă sau,în subsidiar, ca neîntemeiată.
La data de 14.08.2008, recurentul-reclamant a formulat recurs, la judecarea căruia a renunțat prin cererea scrisă depusă la dosarul cauzei (fila 70), împrejurare pentru care Curtea urmează să facă aplicarea dispozițiilor art.246 Cod pr.civilă și să nu se mai pronunțe asupra excepției lipsei de interes, opțiunea renunțării la judecată având prioritate.
Analizând criticile aduse sentinței pronunțată de Tribunalul București în dosarul mr.37915/3/LM/2007 prin prisma dispozițiilor art.304 pct.3,4,7 și 9 Cod pr.civilă, cu referire la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților-recurenți la plata contravalorii sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizată cu indicele de inflație, acordarea dobânzii legale la suma rezultată și menținerea acordării pe viitor a acestui spor, precum și înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Soluționând pricina, Tribunalul Bucureștia respins excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul-recurent MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Justiției și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pe cererea principală a pârâtului-recurent Ministerul Economiei și Finanțelor, a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond, iar pe fond a admis în parte pretențiile reclamanților și intervenienților în interes propriu dispunând plata sporului de 50% pentru intervalul de timp cuprins între 01.10.2004-31.10.2007 și pentru viitor pentru aceia dintre reclamanții și intervenienții care nu s-au pensionat între timp.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a acordat dobânda legală pentru sumele reprezentând contravaloarea sporului, dar a respins ca neîntemeiată pretenția având ca obiect reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, obligând pârâții, fără a-i nominaliza expres, să efectueze modificările legale în carnetele de muncă.
Instanța de fond admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor obligându-l pe acesta să aloce pârâților fondurile bănești necesare plății drepturilor salariale.
Pentru acoperirea cheltuielilor de judecată,instanța de fond a stabilit suma de 1200 Ron, obligându-i la plată pe pârâți.
Soluția Tribunalului privitoare la stabilirea competenței materiale este pe deplin legală, nefiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.3 Cod pr.civilă. Dimpotrivă, dispozițiile legale invocate de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba fiind declarate neconstituționale ca efect al deciziei nr.818/2008 a Curții Constituționale, ele nu pot avea la data judecării recursului vreun ecou juridic. Instanța de fond a motivat temeinic respingerea excepției necompetenței materiale, motivare pe care Curtea și-o însușește pentru argumentele mai sus expuse.
Stabilirea de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin recursul în interesul legii (decizia nr.XXI/10.03.2008) a faptului că magistrații beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după apariția OG nr.83/2000, reprezintă o interpretare obligatorie dată unor dispoziții legale, interpretare care se impune instanțelor inferioare, prin raportare la dispozițiile art.329 pct.3 Cod pr.civilă.
Din această perspectivă, referirea recurentului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba la greșita aplicare a legii este neîntemeiată față de caracterul obligatoriu al interpretării acesteia.
În privința acordării pe viitor a acestui spor, Curtea reamintește recurenților-pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba, dispozițiile art.155 din Legea nr.53/2003, potrivit cărora sporul este partea variabilă a salariului reprezentând prin urmare un drept salarial care este datorat de angajator cât timp persoana sau, după caz, persoanele își păstrează calitatea de salariați iar împrejurările care au determinat legiferarea sporului de mențin neschimbate.
Acesta este motivul pentru care se impunea acordarea și pentru viitor a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, cât timp reclamanții și intervenienții își păstrează calitatea de magistrați.
Procedând în această manieră, instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci doar a statuat, aplicând dispozițiile legale care garantează pentru salariați plata salariilor, acest drept și pentru viitor, adică pentru perioada ulterioară judecății în care se mențin raporturile de muncă între reclamanți și intervenienții în interes propriu pe de o parte și angajatori, pe de altă parte.
Ar fi în egală măsură inechitabil și excesiv de împovărător să se pretindă salariatului sau persoanelor plătite din bugetul unor instituții publice să formuleze periodic acțiuni având același obiect, câtă vreme izvorul juridic al situațiilor analizate rămâne același, respectiv raportul juridic între angajator și angajat se menține neschimbat, iar plata salariului reprezintă o certitudine și o obligație legală prioritară în conformitate cu dispozițiile art.154 și art.155 din Legea nr.53/2003.
Lecturarea considerentelor hotărârii instanței de fond nu a condus la constatarea temeiniciei motivului de recurs întemeiat pe existența unor motive contradictorii în sentința recurată.
În privința criticii referitoare la acordarea dobânzii legale pentru sumele reprezentând contravaloarea sporului, Curtea apreciază că această dispoziție a instanței de fond este pe deplin întemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.161 alin.4 din legea nr.53/2003, în cazul în care drepturile salariale nu sunt plătite, această împrejurare poate determina angajatorul la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului.
În speță, este vorba despre neplata unor drepturi salariale timp de 3 ani de zile, situație suficient de gravă prin ea însăși pentru a justifica certitudinea prejudiciului produs salariatului. Magistrații, chiar dacă nu sunt salariați în înțelesul strict al dispozițiilor Legii nr.53/2003, sunt asimilați în privința drepturilor legate de indemnizația lunară salariaților. Spre deosebire de majoritatea acestora, magistrații fac parte dintr-o categorie socio-profesională căreia îi este interzisă prin Constituție orice altă activitate remunerată, cu excepții nesemnificative.
Din această perspectivă, fiind în imposibilitatea obiectivă și legală de a-și procura și alte surse de venit, pentru magistrați indemnizația reprezintă unica formă de venit, cuantumul indemnizației prezentând o importanță deosebită pentru aspectele vieții cotidiene ale acestora.
. privind cuantumul indemnizației primite,lipsa de coerență și de continuitate în acordarea unor drepturi de natură salarială, în condițiile în care au rămas prevăzute în legi, dar neaplicate în concret, oferă suficiente elemente Curții pentru a decela existența și certitudinea prejudiciului în patrimoniile magistraților reclamanți și intervenienți.
a, timp de 3 ani nu au putut folosi sumele de bani reprezentând contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
bani puteau fi cheltuiți sau economisiți,acordarea dobânzii legale însemnând, în cazul sumelor de bani, situație la care fac referire și dispozițiile art.1088 Cod civil, acoperirea prejudiciului adus ca urmare a întârzierii la plată a unor drepturi prevăzute de lege.
Nu este nevoie pentru acordarea dobânzii de existența unui contract între părți, pentru că speța soluționată de instanța de fond a arătat că angajatorul nu și-a îndeplinit la scadență obligația de plată a sporului și,prin urmare, față de dispozițiile art161 alin.4 din Legea nr.53/2003 datorează celor prejudiciați daune interese. Evaluarea acestora prin acordarea dobânzii legale reprezintă un criteriu cert și o abordare riguroasă din partea instanței de fond.
Nu aceeași rigoare poate reține Curtea în privința neacordării reactualizării sumelor reprezentând contravaloarea sporului. Instanța de fond și-a motivat respingerea capătului de cerere având ca obiect acordarea actualizării pe dispozițiile imperative ale art.1088 Cod civil,ignorând realitatea conform căreia inflația reprezintă un fenomen economic de scădere a puterii de cumpărare a banilor, fenomen puțin cunoscut la data redactării Codului civil. Reactualizarea nu se subsumează noțiunii de daune interese, pentru că prin aplicarea coeficientului de inflație asupra sumelor datorate angajatul nu câștigă nimic în plus, chiar dacă, dintr-o perspectivă strict nominativă, el va încasa o cantitate mai mare de monede și bancnote.
Acordarea reactualizării urmărește menținerea valorii economice a sumelor datorate. Salariul reprezintă, dincolo de valoarea nominală a banilor ce îl compun, o valoare economică, reflectând cantitatea de produse și servicii pe care o poate achiziționa salariatul ce are ca unică sursă de venit indemnizația lunară primită din partea angajatorului său. reprezintă o consecință a devalorizării monedei naționale în care sunt plătite salariile. Pentru a păstra valoarea economică a salariului, este necesar ca acesta să reflecte procesul inflaționist prin acoperirea diferențelor de valoare reală a salariului între data plății efective a acestuia și data la care a devenit exigibil. Prin această măsură drepturile salariale nu cresc, chiar dacă aparența nominativă a banilor încasați este mai mare, ei își mențin aceeași valoare economică.
Această soluție de reactualizare se impune și în cazul sumelor datorate cu titlu de sporuri, pentru că acestea alcătuiesc partea variabilă a salariului, reprezentând, prin urmare, drepturi salariale.
Împrejurarea că recurenții-pârâți nu au un capitol distinct al bugetului pentru acoperirea plății acestor sume (reprezentând contravaloarea reactualizării), nu este de natură să nege dreptul reclamanților și intervenienților din cererea principală de a-și primi drepturile salariale neîncasate ca efect al procesului inflaționist. Dacă ar fi plătit la termenele de exigibilitate sumele reprezentând contravaloarea sporului, recurenții-pârâți nu ar fi fost în situația de a suporta reactualizarea, fapt pentru care culpa le revine în exclusivitate.
Cât privește pretinsa lipsă de temei, Curtea subliniază adevărul incontestabil într-un stat de drept potrivit căruia o hotărâre judecătorească, intrată în puterea lucrului judecat, este un temei legal suficient și obligatoriu pentru acordarea sumelor datorate, indiferent de elementele capitolelor bugetului.
Potrivit dispozițiilor art.41 din Legea nr.53/2003, aplicabile și în cazul magistraților, angajatorul nu poate modifica cuantumul salariului datorat în lipsa unei prevederi legale contrare. Această problemă de drept, interpretată în privința sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin decizia nr.XXI/10.03.2008, obligatorie potrivit dispozițiilor 329 Cod pr.civilă pentru toate instanțele judecătorești, a fost rezolvată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, punându-se capăt oricărei practici neunitare.
Neacordarea reactualizării ar echivala cu plata unui drept salarial mai mic decât cel real datorat, în condițiile în care nu a existat, așa cum ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.XXI/10.03.2008, nici un temei legal pentru micșorarea dreptului salarial acordat.
Recurentul Ministerul Justiției a criticat sentința instanței de fond arătând că aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției invocate prin întâmpinare. Într-adevăr, din lucrările dosarului instanței de fond nu rezultă că aceasta s-a pronunțat explicit asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției. Dar,prin obligarea la plată a acestuia, instanța de fond în mod implicit a stabilit că acesta are calitatea procesuală pentru a răspunde pretențiilor formulate. Soluția instanței de fond este corectă pe fond, chiar dacă maniera pronunțării implicite asupra excepției nu este întru totul procedurală.
Ministerul Justiției reprezintă instituția publică ce se ocupă cu administrarea resurselor financiare care permit funcționarea instanțelor judecătorești și a parchetelor.
În această calitate, este dincolo de orice dubiu că Ministerul Justiției este instituția care alocă fondurile pentru salarizarea personalului, ceea ce îi atribuie calitatea de a răspunde în cazul în care drepturile salariale pentru care este ordonator principal de credite nu sunt plătite la termenele scadente.
Curtea reține ca întemeiată critica adusă sentinței de fond de recurentul-pârât Ministerul Justiției în privința obligării acestuia la efectuarea mențiunilor în cartea de muncă.
Această obligație revine direct angajatorului, respectiv parchetelor în cadrul cărora își desfășoară activitatea magistrații procurori și oricăror alte instituții în care aceștia pot fi detașați.
Ministerul Justiției nu este angajatorul direct al magistraților și,pe cale de consecință, nu poate fi obligat la efectuarea mențiunilor în cărțile de muncă ale acestora.
Curtea respinge critica formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție potrivit căreia, față de dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu se încadrează în retribuția tarifară de încadrare, neexistând temei legal pentru înscrierea sa în cărțile de muncă.
O asemenea interpretare a recurentului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ignoră cu desăvârșire realitatea juridică. Dispozițiile Decretului nr.92/1976 trebuie corelate cu prevederile legale din domeniul dreptului muncii, edictate după anul 1990. Astfel, cel puțin începând cu anul 2003, anul intrării în vigoare a Codului muncii (Legea nr.53/2003), a fost introdusă noțiunea de salariu în conformitate cu dispozițiile art.154 alin.1 din Legea nr.53/2003. Salariul, potrivit dispozițiilor art.155 din Legea nr.53/2003, cuprinde salariul de bază, similar ca noțiune retribuției tarifare de încadrare și sporurile, indemnizațiile precum și alte adaosuri. Prin urmare, sporul, fiind o parte componentă a salariului, alături de salariul de bază, trebuie evidențiat în cărțile de muncă, ce constituie documentele oficiale care reflectă valoarea pecuniară a activității profesionale desfășurate.
De altfel, chiar dispozițiile art.11 din Decretul nr.92/1976 fac referire la obligația angajatorului de a înscrie în carnetul de muncă, alături de alte mențiuni, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta. Coroborând dispozițiile art.11 din decretul nr.92/1976 cu prevederile art.155 din Legea nr.53/203, rezultă că sporul, reprezentând un drept salarial ce se adaugă la salariul de bază pentru a forma salariul, trebuie înscris în carnetele de muncă.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor referitor la greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive pe cererea de chemare în garanție este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor legale, respectiv HG nr.386/2007, în vigoare la data pronunțării hotărârii de către instanța de fond, Ministerul Economiei și Finanțelor avea printre atribuții și pe aceea de a elabora proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat (art.3 lit.A pct.2).
În acest context, devine evident că Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor, după dezlipirea și formarea unui alt Minister al Economiei) nu are prerogativa de a adopta bugetul pentru a hotărî destinația și repartiția sumelor ce compun bugetul de stat.
Această atribuție este recunoscută exclusiv în zona de competență a puterii legislative, respectiv a Parlamentului.
Pe cale de consecință, Ministerul Finanțelor nu poate fi obligat să aloce fonduri pentru că, legal, nu are această atribuție.
În privința obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, soluția instanței de fond este corectă față de dispozițiile art.274 Cod pr.civilă și de împrejurarea că pârâții au căzut în pretenții.
cazului plății sumelor reprezentând contravaloare dobândă legală și reactualizare, Curtea subliniază faptul că o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, este, într-un stat de drept, un temei legal obligatoriu de acordare a sumelor precizate în dispozitiv, indiferent de capitolele ce compun bugetul stabilit pentru instituția publică obligată la plată.
Reținând ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursurile formulate de recurenții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA ca neîntemeiate și va admite celelalte recursuri, modificând în parte, în temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului a recurentului .
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți, G, G, -, - C-, recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.4511/28.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37915/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, C-, -, și intimații-pârâți DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL IAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâții la plata către reclamanți a diferențelor rezultate din actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate potrivit respectivei hotărâri, de la scadență până la data plății efective.
Respinge cererile de chemare în garanție,ca neîntemeiate.
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondate, recursurile declarate împotriva aceleiași sentințe de recurenții-pârâți MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./12.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
