Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 346
Ședința publică de la 07 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 104 din 20.01.2009 a Curții de APEL IAȘI (dosar nr-), intimați fiind, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 31 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 7 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr.264/39/01.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, solicitând obligarea acestora la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 01.11.2004 - 01.05.2006 și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare, prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada 01.11.2004 - 01.08.2005, invocând în acest sens dispozițiile art.1 alin.1, art.3 și art.7 din Decretul 167/1958, art.166 din Codul muncii.
Prin sentința nr.1/02.09.2008, Curtea de Apel Suceavaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL IAȘI.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr.837/45/30.09.2008, pronunțându-se sentința nr.6/09.01.2009, prin care s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava fiind obligați să plătească acesteia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01.11.2004 - 01.05.2006, actualizat în raport de rata inflației la momentul plății efective. S-a disjuns capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și s-a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată. Nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune în condițiile dreptului comun, atât timp cât dreptul subiectiv a fost abrogat prin OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001,ori exercitarea dreptului la acțiune în sens procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv. În cazul de față, titularii dreptului subiectiv au fost într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu poate fi incidentă în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv este privat de acesta ca urmare a abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv.
S-a mai reținut că abia de la declararea neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958 și Codul muncii.
În speță, s-a reținut că, prin Decizia 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a art.47 din Legea 50/1996 reținându-se că, prin depășirea limitelor legii speciale de abilitare, au fost încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin 1 din Constituția României.
Conform disp.art.329 Cod proc. civ. această decizie este obligatorie pentru toate instanțele de judecată. În raport de aceasta, s-a reținut că termenul de prescripție a fost respectat.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
Conform adeverinței nr.831/A/05.09.2001 emisă de Tribunalul Vaslui, reclamanta a avut în intervalul 01.11.2004 - 01.05.2006 calitatea judecător în cadrul instanței pârâte.
Reclamanta a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În speță, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevedeau că, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din indemnizația, respectiv salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
S-a reținut în motivarea deciziei că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000, însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 (art.108 alin.3 în forma revizuită) din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. prima instanță a constatat că reclamanta este îndreptățită la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.11.2000 (data abrogării art.47 din Legea 50/1996 prin OG83/2000) și până la data de 01.05.2006, cât a avut calitatea judecător în cadrul instanței pârâte, Tribunalul Vaslui.
Prin raportare la dispozițiile Decretului 92/1976 și la dispozițiile art.158 pr.civ, s-a disjuns capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă și s-a declinat competența de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Ministerul justiției și Libertăților, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de prima instanță este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că în mod greșit instanța de fond respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată pentru perioada 01.11.2004-01.08.2005, întrucât termenul de prescripție de 3 ani nu începe să curgă de la data pronunțării deciziei nr. 21/10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, ci de la data publicării în Monitorul Oficial a nr.OG83/2000.
Se mai invocă faptul că în cauză prima instanță trebuia să facă aplicația disp.art.12 din Decretul nr.167/1958.
Recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentant legal, este fondat pentru următoarele considerente:
Conform disp.art.295 alin.2 din Codul muncii, prevederile acestuia se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Potrivit disp.art.269 Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
Art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:.
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În speță, se reține că, în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.c) Codul muncii, în mod eronat instanța de fond respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se reține în acest sens că momentul nașterii dreptului reclamantei la acțiune îl constituie data când aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce i-a fost cauzat, respectiv data când aceasta, în urma adoptării nr.OG83/2000, a primit indemnizația cuvenită funcției îndeplinite fără acordarea sporului de 50%.
În speță nu se poate reține că dreptul reclamantei la acțiune s-ar fi născut la data pronunțării deciziei nr. 21/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și faptul că aceasta a formulat o acțiune având ca obiect plata sporului de 50%, anterior soluționării acestui recurs în interesul legii, în anul 2007, acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 3579/89.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Codul d e procedură civilă, se va admite recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul de a se admite excepția prescripției dreptului la acțiune și a se respinge acțiunea reclamantei pentru perioada 01.11.2004-31.07.2005, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.6/09.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință, respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava pentru perioada 01.11.2004-31.07.2005.
Menține dispozițiile referitoare la admiterea acțiunii pentru perioada 01.08.2005-01.08.2008, precum și disjungerea, declinarea cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red/Tehnored.:;
04.05.2009-2 ex.;
Jud. fond:-Curtea de APEL IAȘI:- -;
-.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu
