Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3497/2009. Curtea de Apel Craiova
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3497
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*********************************
Pe rol, soluționarea recursului formulat de pârâta SC 9 SRL, împotriva sentinței nr.197 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta -, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata reclamanta -, reprezentată de avocat, lipsind recurenta pârâta SC 9 SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare,acorda cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamanta -, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că la data de 8.10.2008, reclamanta - a formulat cerere de chemare în judecată pârâtei SC " 9" SRL C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la eliberarea carnetului de muncă, plata drepturilor salariale pe perioada 27.06.2008-27.07.2008, precum și la zilele de concediu.
În motivare a arătat că la 27.06.2008 și-a depus demisia, respectând termenul de preaviz. Cu toate acestea pârâta a refuzat să-i restituie carnetul de muncă.
În toată perioada cât a fost angajată și-a respectat obligațiile conform fișei postului, însă reprezentanții pârâtei i-au imputat lucruri neadevărate urmare a faptului că a refuzat să semneze state de plată pentru sume mai mici sau anumite procese-verbale.
Pârâta, la 12.11.2008, a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
În întâmpinare s-a arătat că reclamantei, în calitate de gestionar, i s-au găsit anumite lipsuri în gestiune, astfel încât sumele i-au fost reținute din salariu.
, se solicită obligarea reclamantei pârâte reconvenționale la plata sumei de 3.543,38 lei.
Reclamanta a depus la 2.12.2008, întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia.
La 3.12.2008, reclamantei i-a fost înmânat carnetul de muncă.
În ședința publică din 21.01.2009, instanța în baza art. 165.pr.civ. a disjuns cererea reconvențională întrucât judecarea acesteia întârzie judecarea cererii principale.
În aceiași ședință s-a invocat excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la înmânarea carnetului de muncă. întrucât obligația a fost îndeplinită la 3.12.2008, motiv pentru care excepția a fost admisă și această cerere a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 197 din 21 ianuarie 2009, disjuns cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențional.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta SC " 9" SRL
A admis excepția rămânerii fără obiect cererii privitoare la eliberarea carnetului de muncă și în consecință a respins acest petit.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale pe perioada 27.06.2008 - 12.07.2008 și la plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate.
A fost obligată intimata la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În baza art. 165.pr.civ. s-a disjuns cererea reconvențională întrucât judecarea acesteia întârzie judecarea cererii principale.
Întrucât obligația înmânării carnetului de muncă a fost îndeplinită la data de 3.12.2008, a fost admisă excepția rămânerii fără obiect a acestei cereri și în consecință a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cât privește petitul referitor la plata drepturilor salariale s-au constatat următoarele:
Potrivit recunoașterilor pârâtei din cuprinsul întâmpinării, reclamantei i-au fost reținute sume de bani din salariu urmare a unor pretinse lipsuri în gestiune, filele 21-24, în baza unor decizii emise de angajator.
În conformitate cu art. 64 alin.2 CM, angajatorul nu poate efectua rețineri din salariu decât dacă datoria angajatului a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească.
În acest sens sunt considerentele deciziei nr. 24/2003 a Curții Constituționale, potrivit cărora, în condițiile statului de drept, valoare consacrată de art. 1 alin.3 din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele de judecată care potrivit art. 124 alin. 1 înfăptuiesc justiția în numele legii. Acest principiu constituțional mai impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil.
Prin urmare, reținerea drepturilor salariale fără o hotărâre judecătorească este nelegală și în consecință a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale pe perioada 27.06.2008 -12.07.2008. Instanța a acordat drepturile începând cu 27.06.2008, cum a solicitat reclamanta, dar până la data de 12.07.2008, întrucât la acea data au încetat raporturile de muncă (fila 15).
Instanța a admis și cererea privitoare la plata zilelor de concediu de odihnă potrivit art. 141 alin. 4 Codul Muncii, care prevăd expres compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării contractului individual de muncă.
Referitor la acest petit, cum pârâta nu și-a făcut nici un fel de apărare, instanța a admis cererea și a obligat pârâta și la plata zilelor de concediu de odihnă neefectuate.
Împotriva sentinței respective, la data de 16 februarie 2009, declarat recurs pârâta SC" 9" SRL C, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, pârâta susține că instanța nu a ținut cont de probele administrate în cauză și pronunțat hotărâre unilaterală, fără a intra în cercetarea fondului. Că societatea și- respectat obligațiile contractuale izvorâte din încheiat între petenta și societatea, în sensul că a plătit toate drepturile salariale cuvenite acesteia pentru munca prestată, stare de fapt dovedită cu statele de plată semnate de petentă.
Cu privire la sumele care i-au fost reținute cu titlu de despăgubire, susține că societatea a procedat în mod corect respectând întocmai prevederile legale precum și Codul Muncii, referitor la cercetarea, luarea unei decizii și chiar cu privire la recuperarea prejudiciului.
Cât privește zilele de concediu, precizează că acestea au fost compensate cu zile libere, zile care i-au fost plătite conform legii.
Recursul declarat se privește ca nefondat și se va respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, în mod întemeiat prima instanță admis cererea reclamantei -, dispunând obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale pe perioada 27.06. - 12.07.2008, precum și plata zilele de concediu de odihnă, neefectuat.
In privința primului motiv de recurs referitor la plata drepturilor salariale se constată că susținerile recurentei sunt, în primul rând, contradictorii, considerând, pe de o parte că i s-au plătit intimatei reclamante toate drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată, fapt dovedit cu statele de plată pe care aceasta le-a semnat, iar pe de altă parte, că sumele respective i-au fost reținute cu titlu de despăgubire datorită faptului că aceasta și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în calitate de gestionar.
Față de cele reținute de recurentă, raportatele la actele și lucrările dosarului, reiese în mod clar faptul că reclamantei nu i-au fost achitate drepturile salariale pe perioada respectivă, drepturi ce i-au fost reținute în contul așa zisului prejudiciu încercat de către recurentă ca urmare activității desfășurate în mod defectuos de către aceasta în calitate de gestionar, astfel încât nu poate subzista teza că intimatei i-au fost achitate toate drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată.
Fiind stabilit acest aspect, se constată că potrivit dispozițiilor actuale ale Codului Muncii, recurenta nu mai putea efectua rețineri din drepturile salariale cuvenite reclamantei prin emiterea unor decizii de imputații, acest lucru fiind posibil în prezent numai în baza unor hotărâri judecătorești prin care să se constate prejudiciul și vinovăția salariatului.
Față de cele arătate se constată că în mod întemeiat prima instanță a reținut că intimatei i-au fost efectuate rețineri din salariu în mod nelegal și că aceasta era îndreptățită la plata drepturilor salariale pe perioada 27.06.-12.07.2008, dată la care au încetat raporturile de muncă cu recurenta ca urmare demisiei și a expirării termenului de preaviz.
Cu privire la de-al doilea motiv de recurs, referitor la plata zilelor de concediu, se constată, de asemenea, că a fost soluționat în mod corect de către Tribunalul Dolj, dispozițiile art. 141 alin. 4 Codul Muncii stabilind în mod expres compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în cazul încetării contractului individual de muncă, nemaifiind posibilă situația în care zilele de concediu pot fi compensate cu zile libere.
Față de cele arătate, se va reține că hotărârea recurată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și se va respinge.
Fiind în culpă procesuală în temeiul art. 274 cod procedură civilă, va fi obligată pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta SC " 9" SRL C, împotriva sentinței nr.197 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta -.
Obligă recurenta pârâtă SC 9 SRL la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/23.06.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu