Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 363
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 436/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
În deliberarea recursurilor constată că prin sentința civilă nr. 436/16.11.2007 Tribunalul C - Saa dmis acțiunea formulată de către reclamanți, a obligat pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantumul de 50 % din salariul brut începând cu 01.03.2004, actualizat la zi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză dreptul solicitat de către reclamanți reprezintă un bun în înțelesul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acelui bun contrar dispozițiilor Convenției, deși nu era vorba despre o cauză de utilitate publică.
Invocând dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, s-a reținut că în raportul conflictual existent între legea internă - dispozițiile art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 și dispozițiile internaționale - art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, preponderență în aplicare îl are cel din urmă text legal care face admisibilă acțiunea.
Împotriva hotărârii au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, iar pe cale de consecință respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția inadmisibilități cererii de chemare în garanție potrivit art. 60 - 63 Cod procedură civilă raportat la art. 29 alin. 3 din Legea nr. 72/1996.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 a invocat excepția de necompetență materială a primei instanțe în judecarea unei astfel de acțiuni, arătând că instanța competentă să judece litigiul, potrivit obiectului, este Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, și față de succesiunea în timp a legilor care au stabilit competența funcțională de judecare a litigiului, având în vedere și dispozițiile art. II alin. 1 din OUG nr. 75/2008, precum și decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, Curtea va stabili competența de soluționare a recursurilor în favoarea sa ca instanță de recurs, și în consecință va aprecia fondate recursurile însă pentru alte motive și anume:
Cu ocazia judecării în fond a pricinii, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat în temeiul prevederilor art. 60 - 63 Cod procedură civilă, și a depus în scris o cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, solicitând în cazul în care se va admite acțiunea principală să se dispună prin aceeași hotărâre în sarcina chematului în garanție obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pentru anul 2007, care să includă și alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Cererea de chemare în garanție nu a fost soluționată de către prima instanță, aceasta reprezentând o cerere incidentală care trebuia judecată, ceea ce instanța de fond nu a realizat, nefiind comunicată cererea de chemare în garanție și nepronunțându-se asupra acesteia, pronunțând astfel o hotărâre nelegală, incident fiind motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, ceea ce impune admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea pentru rejudecare în fond a cauzei în integralitatea sa, aceleiași instanțe - Tribunalul C -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 436/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe - Tribunalul C -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 26.03.2009
Tehnored. /2 ex/ 26.03.2009
Prima instanță: Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
