Pretentii civile. Speta. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 369
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta - CONS SRL împotriva sentinței civile nr. 3263/PI/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că reclamanta recurentă a depus la dosar, prin registratură, la data de 23.02.2009, practică judiciară - soluții pronunțate în cauze similare în fond și în recurs, împuternicire avocațială, apoi nemaifiind alte cereri instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
În deliberarea recursului constată că prin sentința civilă nr. 3263/PI/09.10.2008 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta - CONS SRL împotriva pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prevederile art.1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 referitoare la alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, nu pot fi interpretate ca pretenții care reprezintă cheltuieli de formare profesională, cu atât mai puțin nici cheltuielile reprezentând cazarea în cazul angajaților trimiși în delegație sau detașare temporară.
Invocând dispozițiile art. 189 din Legea nr. 53/2003, care cuprind formele de formare profesională a salariaților, s-a apreciat că, cheltuielile efectuate și beneficiile asigurate de către reclamantă pârâtului nu se încadrează dispozițiilor legale antemenționate.
În cazul în care pârâtul nu utiliza toate tichetele de masă în luna în care le primea, conform art. 9 din Legea nr. 142/1998, era obligat să le restituie reclamantei, ori reclamanta nu a făcut dovada că aceste tichete nu ar fi fost folosite, lunar, de către pârât, după cum nu a făcut dovada nici că suma pretinsă ar fi fost folosită cu formarea profesională a pârâtului, respectiv cursuri, stagii, sau alte forme de pregătire profesională și faptul că aceste cursuri au fost suportate integral de către angajator.
În concluzie, instanța a considerat că reclamanta nu a dovedit producerea prejudiciului pentru angajarea răspunderii patrimoniale în sensul art. 270 Codul muncii.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4, 7, 8 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În motivele de recurs, hotărârea este criticată sub aspectul nelegalității pentru următoarele:
Instanța de fond a încălcat art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând motive străine de natura pricinii, întrucât temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 270 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 969 - 970 Cod civil, răspunderea patrimonială a salariatului fiind antrenată pentru nerespectarea clauzei de fidelitate și nicidecum nu se bazează pe bonusurile sau favorurile oferite de către angajator salariaților.
De asemenea, în speță, nu era vorba de un angajat plecat în delegație sau detașat temporar ci o obligație de fidelitate care trebuia respectată conform contractul colectiv de muncă, iar cuantumul prejudiciului a fost stabilit întocmai ca o clauză penală într-un contract comercial, fiind o sumă fixată de către părți.
Prevederile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, au fost încălcate întrucât instanța a modificat înțelesul și clauzele prevăzute în contractul colectiv de muncă, inserând în hotărâre dispozițiile Legii nr. 142/1998, prevederi care sunt străine de actul juridic dedus judecății.
Hotărârea dată se bazează pe aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că obiectul acțiunii nu are legătură cu tichetele de masă, cheltuite sau nu în luna respectivă de către salariat, după cum formarea profesională a salariatului nu a fost legată de aceste tichete de masă, astfel că dispozițiile Legii nr. 142/1998 nu sunt incidente.
În concluzie, se arată că motivarea instanței de fond este identică cu o altă cauză, cea care a făcut obiectul dosarului nr- în care instanța de recurs a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat, însă pentru un alt motiv - cel prevăzut de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, dând eficiență astfel subsidiarului formulat de către recurentă și anume:
Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă plata sumei de 11.900,36 RON plus veniturile aferente lunii februarie 2008, reprezentând prejudiciul cauzat de către pârât - angajat reclamantei - angajator ca urmare a nerespectării contractului colectiv de muncă și a actelor adiționale a acestuia.
Temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 270 Codul muncii - răspunderea patrimonială angajată în sarcina salariatului pentru repararea prejudiciului material cauzat angajatorului, răspundere care se antrenează pentru nerespectarea unei obligații rezultată din contractul colectiv de muncă respectiv obligația de fidelitate, prevăzută, de asemenea, și de art. 39 alin. 2 lit. d Codul muncii.
Așa fiind, se constată că prima instanță a soluționat cauza, pronunțând o hotărâre nelegală, a cărei considerente se bazează pe o stare de fapt reținută greșit și în consecință o motivare în fapt și în drept care este străină de obiectul pricinii.
În speță, nu este vorba despre antrenarea răspunderii și dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 270 Codul muncii, din perspectiva drepturilor și formelor de formare profesională a salariaților, întemeiate pe dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 189 din Legea nr. 53/2003, cum greșit a hotărât prima instanță.
Pronunțând hotărârea, în sensul celor arătate mai sus, instanța a soluționat pricina fără a intra în cercetarea fondului întrucât considerentele hotărârii sunt total străine de obiectul cauzei, incident fiind motivul de casare și trimitere spre rejudecare prevăzut de dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, în rejudecare instanța fiind supusă în analiză, obiectului acțiunii astfel cum a fost formulat, pentru respectarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va casa hotărârea, va trimite cauza pentru rejudecare în fond aceleiași instanțe - Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - CONS SRL împotriva sentinței civile nr. 3263/PI/09.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare, în fond, aceleiași instanțe - Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 27.03.2009
Tehnored. /2 ex/ 27.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
