Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 366/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 366
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 2330/14.12.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind:-, MINISTERUL JUSTIȚIEI, (FOSTĂ, R, CURTEA DE APEL I, TRIBUNALUL I, CURTEA DE APEL G, CURTEA DE APEL SUCEAVA, CURTEA DE APEL BACĂU, CURTEA DE APEL P, TRIBUNALUL G, TRIBUNALUL B, TRIBUNALUL SUCEAVA, TRIBUNALUL NEAMT, TRIBUNALUL PRAHOVA, TRIBUNALUL VASLUI, PARCHETUL DE PE LINGA TRIBUNALUL I, PARCHETUL DE PE LINGA CURTEA DE APEL I, MINISTERUL PUBLIC, PARCHETUL DE PE LINGA INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, GUVERNUL ROMÂNIEI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța, verificînd actele și lucrările dosarului, văzînd că recurentul prin cererea de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2330/14.12.2007 Tribunalul Iași admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenienta și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții -, -, R, -, -, și, cu domiciliul ales la Judecătoria Iași, în contradictor cu intimații Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Galați, Curtea de APEL SUCEAVA, Curtea de APEL BACĂU, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Galați, Tribunalul Botoșani, TRIBUNALUL SUCEAVA, Tribunalul Neamț, TRIBUNALUL PRAHOVA, TRIBUNALUL VASLUI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția autorității de lucru judecat.
Admite în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și Tribunalul Iași să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând drepturi salariale de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, reactualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective, pentru perioada 15.08.2005 - 01.02.2006.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor reprezentând drepturi salariale la plata cărora au fost obligați primii trei pârâți în cauză.
Respinge cererea intervenientei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Astfel prin sentința 624 din 16 aprilie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL SUCEAVA în dosarul - a fost soluționară acțiunea acelorași reclamanți formulată în contradictoriu cu aceiași pârâți privind plata drepturilor salariale de 30% respectiv 40% începând cu data de 01.01.2003 și până la data de 01.02.2006, actualizate în raport de rata inflației și apoi includerea sumelor în bugetul pe anul 2006 sau 2007 necesare plății acestor drepturi salariale, cu cheltuieli de judecată ( 149-153 dosar).
Prin decizia 443/26.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA au fost admise recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției B, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, TRIBUNALUL PRAHOVA și Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului S, împotriva sentinței nr. 624 din 16 aprilie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL SUCEAVA (dosar nr-).
A fost modificată în parte sentința atacată, în sensul că, constată prescris dreptul la acțiune pentru perioada 01.01.2003 - 23.11.2003.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin urmare cauza a fost soluționată de către TRIBUNALUL SUCEAVA și Curtea de APEL SUCEAVA în mod irevocabil.
Întrucât în prezenta speță părțile sunt aceleași, ele judecându-se pentru același obiect și din aceeași cauză instanța reține că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel încât este întemeiată excepția autorității de lucru judecat în ceea ce-i privește pe reclamanți, și în consecință acțiunea acestora a fost respinsă pe excepție.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de în contradictor cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor instanța reține că este întemeiată și a fost admisă pentru următoarele motive:
Prin dispozițiile art. 28 alin. 4 din OUG 43/2002 s-a stabilit că personalul din cadrul Parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție potrivit art. 29 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară.
Ulterior, prin OUG nr. 24/2004, textul art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 a fost modificat, în sensul că procurorii din cadrul PNA și judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, beneficiază de o majorare de 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
La rândul ei, OUG nr. 24/2004 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 601/2004, aplicarea art. 28 alin. 4 devenit alin. 5 fiind extinsă și la toți judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, la toți procurorii Parchetului de pe lângă această C, precum și la toți procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, fără a se face vreo distincție între cei care participă la soluționarea cauzelor de corupție și cei cu alte atribuții, ca în cazul celorlalți procurori și judecători.
Aceste texte introduc o discriminare ce nu are un criteriu obiectiv și rațional între judecătorii ce compun completele specializate cu soluționarea cauzelor de corupție șic ceilalți judecători, fiind în contradicție cu principiul egalității în fața legii, aducând atingere și independenței judecătorilor.
De altfel, prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că prevederile legale citate au caracter discriminatoriu potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
În cauză au fost încălcate dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenție.
Astfel, art. 14 din Convenție se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin Convenție ori protocoalele adiționale.
Cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 din protocolul nr. 1 și cum, dispozițiile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 cu modificările ulterioare acordă drepturi salariale mai mari unora dintre magistrați fără vreun criteriu obiectiv bazat pe munca depusă, pe o specializare anume ori pe un grad de complexitate mai mare a cauzelor, instanța a constatat că acestea sunt în contradicție cu dispozițiile art. 14 din CEDO raportat la art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenție.
Față de această situație, instanța a aplicat cu prioritate dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și a dispus a fi reparat prejudiciul rezultat prin acordarea discriminatorie a sporurilor de 30% pentru perioada 01.01.2003 - 31.03.2004, în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002, și a sporului de 40% în perioada 01.05.2004 - 01.04.2006 numai unora dintre magistrați.
Referitor la cererile formulate împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reține instanța că acestea sunt întemeiate câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005, Ministerul Finanțelor Publice este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Finanțelor Publice să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal, critică sentința pronunțată de prima instanță, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Are răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat, însă numai în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Justiției, aceasta necorespunzând cu răspunderea plății sumelor reclamate în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.47 al.4 din Legea 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
Motivează, de asemenea, recurentul că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau a unor stimulente constituie atributul exclusiv ce aparține angajatorului.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9, 304 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art.49 din Legea 500/2002 (ce abrogă art.80 Legea 72/1996), creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Nu s-a solicitat obligarea directă a Ministerului Economiei și Finanțelor la plata drepturilor bănești ce fac obiectul acțiunii, pentru a se analiza raporturile de dreptul muncii dintre cele două părți. Obligația stabilită în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor s-a făcut prin raportare la dispozițiile art.60 din Codul d e procedură civilă și art.49 din Legea 500/2002 și art.1 din nr.OUG22/2002.
Pentru aceste considerente, se reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor menținând ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.2330/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
12.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
