Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.377
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.05.2008
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.163/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât TRIBUNALUL VRANCEA și intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.321/91 din 1.02.2008 la Tribunalul Vrancea reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea solicitând obligarea acestora la plata ajutorului bănesc egal cu un salariu de bază pentru nașterea unui copil.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Vrancea.
La data de 8.10.2007 s-a născut copilul și la această dată angajatorul Tribunalul Vrancea avea obligația ca în conformitate cu art.51 lit.c din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 să-i plătească un ajutor bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate pentru nașterea unui copil, a arătat reclamanta.
Această obligație a mai arătat reclamanta este imperativă, conform art.240 lit.d din muncii și art.3 al.1 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2007 pentru toate unitățile angajatoare din țară, prin termenul de unitate, înțelegându-se potrivit art.2 al.2 din CCM unic pe anul 2007 și instituțiile publice, asociațiile de orice fel și organele de stat.
acestor obligații, toate drepturile acordate prin acest contract colectiv unic sunt garantate tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară, conf.art.246 al.1 lit.c din muncii și art.3 al.1 lit.a din CCM pe anul 2007, indiferent dacă au raporturi tipice sau atipice de muncă fără distincție și fără nici o discriminare a arătat reclamanta.
Dispozițiile art.295 al.2 din muncii prevăd că " prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete", potrivit principiului unde legea specială nu prevede, se completează cu legea general valabilă.
În această situație se găsește și personalul încadrat în justiție, care deși are o lege de salarizare specială beneficiază totodată și de drepturile și de ajutoarele prevăzute pentru toți ceilalți salariați din țară fără nici o distincție și fără nici o discriminare.
Însăși prevederile CCM unic la nivel național pentru anul 2007 stipulează în art.2 al.3 ca la stabilirea drepturilor individuale, angajatorii vor asigura egalitatea de tratament pentru toți salariații fără discriminări directe sau indirecte "care au ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor decurgând din contractele colective de muncă ".
Discriminarea este sancționată atât pe plan intern cât și internațional a arătat reclamanta.
Principiul nediscriminării este tratat atât de Constituția României cât și de OG nr.nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare - art.1 al.2 și art.2 al.1, a mai arătat reclamanta.
Pe plan internațional, garantarea nediscriminării salariaților a fost asigurată de Convenția OIM nr.100/1951 asupra egalității de remunerare și în Convenția nr.111/1951 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei.
Tratamentul nediscriminatoriu pentru acordarea către toate persoanele aflate în situația prevăzută de art.51 lit.c din CCM unic este cu atât mai necesar, cu cât prestațiile salariale constând în ajutoarele formulate pentru nașterea copiilor constituie un obiectiv important al asistenței sociale acordate atât pe plan intern cât și comunitar a arătat reclamanta.
Prestațiile familiale și de maternitate și-au găsit reglementări speciale în Convenția OIM nr.102/1952 privind securitatea socială și în Regulamentul nr.883/2004 al Consiliului Europei care au în vedere asigurarea unui cadru protector copilului nou născut și familiei din care face parte.
Egalitatea tuturor celor care muncesc și implicit a drepturilor de care beneficiază fac obiectul atât a Convenției OIM nr.183/2000 privind protecția maternității în scopul de a proteja egalitatea tuturor femeilor care muncesc cât și a Cartei Europene Revizuită ( ratificată de România prin Legea nr.74/1999, care declară că" lucrătoarele în caz de maternitate au dreptul la o protecție specială" și toți lucrătorii și persoanele aflate în întreținerea acestora au dreptul la securitate socială, iar " familia" în calitate de celulă fundamentală a societății are dreptul la o protecție socială juridică și economică corespunzătoare în vederea asigurării deplinei sale dezvoltări ( pct.8, 12, 16,17 din Carte).
În acest sens sunt și actele normative interne: Legea nr.319/2006 a sănătății în muncă, Legea nr.47/2006 privind sistemul național de asistență socială, OUG nr.148/2005 pentru susținerea familiei în vederea creșterii copilului a mai arătat reclamanta.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile a reclamantei.
A arătat pârâtul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifice aplicabilă personalului din sistemul justiției, ori în măsura în care se regăsesc în legislația specifică.
Ori legislația specifică sistemului justiției nu reglementează dreptul afirmat de reclamantă a mai arătat pârâtul.
Prin sentința civilă nr.163 din 27.02.2008 s-a admis acțiunea civilă a reclamantei.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Vrancea să plătească reclamantei ajutorul bănesc egal cu un salariu mediu pe unitate acordat pentru nașterea copilului.
Instanța de fond a considerat că acțiunea civilă a reclamantei este fondată pentru următoarele considerente:
Reclamanta este angajată la Tribunalul Vrancea ca asistent judiciar. La data de 8 octombrie 2007 dat naștere minorei.
In baza art. 11 lit.d din legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, clauzele din contractul colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toate unitățile din țară.
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 prevede la art. 51 că salariații vor beneficia și de un salariu de bază plătit de unitate cu ocazia nașterii fiecărui copil.
Instanța de fond a reținut faptul că, potrivit art. 295 alin.2 din Codul Muncii, care prevede că "prezentul cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete", conform principiului - unde legea specială nu prevede, se completează cu legea general valabilă.
Instanța de fond a apreciat că în această situație se găsesc și asistenții judiciari, care deși au o lege de salarizare specială, beneficiază totodată și de drepturile și ajutoarele prevăzute pentru toți ceilalți salariați din țară, fără nici o discriminare.
Apărarea Ministerului Justiției, potrivit căreia, alte drepturi decât cele prevăzute de legea specială nu pot fi invocate de asistenți judiciari nu poate fi primită de instanță fără a se crea o situație de discriminare, în sensul prevăzut de art. 2 din OG nr. 137/2000 și fără a se încălca dispozițiile convenției OIM 183/2000 privind protecția maternității.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI Ambii considerând-o nelegală.
În motivarea recursului său pârâtul Ministerul Justiției a susținut că drepturile salariale sau de altă natură de care beneficiază personalul din sistemul autorității judecătorești sunt reglementate de legislația specifică acestor categorii profesionale acestea putând beneficia și de alte drepturi sub condiția prevederii exprese în beneficiul acestora.
A mai arătat că potrivit art.32 din OUG nr.27/2006 judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
A susținut pârâtul că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel național nu pot fi aplicate decât prin prisma legislației specifică aplicabilă personalului din sistemul justiției, ori în situația în care solicitările reclamantei nu se regăsesc în legislația specifică cererea acesteia a fost admisă în mod greșit de prima instanță neexistând un temei legal.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii civile formulate.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.4,7 și 9 pr.civ.
În motivarea recursului său pârâta Curtea de APEL GALAȚIa susținut că reclamanta are un statut special- asistent judiciar reglementat de Legea nr.303/2004 și nu poate încheia contracte colective de muncă și nici contracte individuale de muncă astfel că nu le sunt aplicabile prevederile contractelor colective la nivel național.
S-a mai arătat de recurenta pârâtă că salarizarea acestora se face prin lege specială în care sunt prevăzute drepturile ce li se cuvin și că orice alte drepturi pentru a beneficia de ele trebuie să fie prevăzute de lege sau să se facă trimitere la dispozițiile legale care ar prevedea aceste drepturi.
A arătat recurenta pârâtă că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea legii.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 pr.civ.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenți, cât și de art.304 și art.3041pr.civ.curtea constată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală astfel că recursul declarat de pârâți este fondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că în contractul colectiv de muncă unic la nivel național la art.51 lit.c - se prevede că" în afară de ajutoarele prevăzute de lege, la care au dreptul salariații pot beneficia și de următoarele ajutoare": un salariu mediu pe unitate plătit de acestea mamei, pentru nașterea fiecărui copil" dar această prevedere nu se aplică și reclamantei intimate așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Dispozițiile Codului muncii - art.241, art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă menționează întinderea efectelor contractelor colective de muncă încheiate de diferite niveluri: unitate, grup de angajatori, ramuri de activitate, nivel național, la fiecare nivel încheindu-se contracte colective de muncă.
Aceste contracte colective de muncă la diferite niveluri se referă la salariați.
Ori, reclamanta îndeplinind funcția de asistent judiciar activitatea sa este reglementată de o lege specială- Legea nr.303/2004- cu modificările ulterioare.
Încheierea contractelor colective de muncă la diferite niveluri presupune o negociere între angajat și angajator.
În cazul magistraților și a altor categorii asimilate acestora, negocierea acordării unor drepturi nu operează dat fiind specificul muncii lor.
Salarizarea acestora, acordarea unor drepturi, sunt stabilite prin acte normative și nu pe bază de negociere.
Referirea la art.295 din muncii nu poate fi primită pentru că nu se poate susține că reglementările speciale care privesc drepturile categoriei profesionale din care face parte reclamanta nu sunt complete.
De altfel chiar contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, invocat în cauză referindu-se la salariații instituțiilor publice, menționează că aceștia pot încheia contracte colective de muncă și că în aceste contracte nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Ori așa cum am mai arătat magistrații, cei asimilați acestora, asistenții judiciari nu pot încheia contracte colective de muncă și nici nu se pot negocia drepturile salariale, inclusiv celelalte drepturi, acestea fiind expres prevăzute în legislația care-i acordă aceste drepturi.
Cum legislația specială prin care sunt acordate drepturile salariale reclamantei, cât și dispozițiile legale care prevăd expres drepturile de care pot beneficia magistrații, asistenții judiciari nu prevede acordarea acestor drepturi nici instanța nu poate dispune altfel.
Nu poate fi reținută susținerea instanței de fond că în acest fel s-ar crea o discriminare.
Pentru toate aceste motive curtea apreciază că motivele invocate de recurenți sunt întemeiate și se încadrează în disp.art.304 pct.9 pr.civ.
În atare condiții conform art.312 al.1, 2 și 3 pr.civ. urmează a admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI împotriva sentinței civile nr.163/2008 a Tribunalului Vrancea.
Urmează a modifica sentința civilă și în rejudecare a respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI, împotriva sentinței civile nr.163/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.163 din 27.02.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR Pt.jud. aflat în CO
conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/11.07.2008
FOND: -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
