Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 3925/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1397/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3925R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3626 din data de 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41079/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-drepturi bănești spor de 30%-40% și spor de vechime.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, personal, lipsind recurentul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3626 din data de 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41079/3/LM/2007, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a fost respins, ca prescris, dreptul la acțiune pentru perioada 01.01.2001-21.11.2004, în ceea ce privește sporul de vechime, și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 73160 lei, reprezentând despăgubiri echivalente cu sporul de anticorupție, pentru perioada 01.04.2002-31.03.2006, și sporul de vechime, pentru perioada 22.11.2004-12.03.2007, actualizate cu rata inflației, la care se adaugă 15349 lei, reprezentând dobânda legală calculată până la data efectuării expertizei - 08.04.2008, și la plata dobânzii legale calculate în continuare, până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art.21 din legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare".
Potrivit art.2 alin.2 din OG nr.137/2000, sunt discriminatorii potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de la alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Prin dispozițiile art.28 din OUG nr.43/2002, deși s-a urmărit un scop legitim (lupta anticorupție și rezistența la corupție a judecătorului), metoda nu a fost adecvată.
Instanța a ținut cont și de faptul că, prin adoptarea OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, Guvernul României a recunoscut discriminarea creată prin salarizarea inegală a judecătorilor. Astfel, în preambulul acestui act normativ se rețin următoarele: "având în vedere că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007, măsură care avea ca termen de finalizare luna decembrie 2005 și ținând seama de Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40% și cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând Ministerului Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării acestei inegalități".
Ca urmare a acestui demers legislativ, a fost înlăturat tratamentul salarial discriminatoriu pentru viitor, prin acest act normativ nemaifiind reglementate sporuri și diferențieri la indemnizațiile magistraților în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, ci numai pentru delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite.
Totodată, instanța a avut în vedere și caracterul obligatoriu al deciziei nr. VI pronunțată la data de 15.01.2007, în dosar nr.26/2006, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit, în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art.11 al.1 din OUG nr.177/2002, precum și a dispozițiilor art.28 al.4 din OUG nr.43/2002 - faptul că drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Cu privire la pretențiile privind sporul de vechime, instanța va respinge ca prescris dreptul la acțiune, pentru perioada 01.01.2001-21.11.2004, având în vedere că, la termenul in 29.02.2008, a fost admisă în parte excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sporul de vechime pentru perioada ianuarie 2001-noiembrie 2004.
Pe fond, Tribunalul a reținut că, prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art. 329 pr.civ. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat următoarele; dispozițiile art.33 alin.1 din /1996, în raport de prevederile art.1 pct.32 din OG 83/2000, art.50 din OUG 177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Sumele sunt actualizate cu rata inflației la care se adaugă 15349 reprezentând dobânda legală calculată până la data efectuării expertizei-08.04.2008 și la plata dobânzii legale calculate în continuare până la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 pr.civ. pârâtul a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, prima instanță a dispus acordarea sporurilor solicitate cu titlu de despăgubiri, prin deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că acestea sunt drepturi salariale.
A mai arătat recurentul-pârât că, potrivit art.1088 Cod civil, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Sub același aspect, recurentul a invocat și dispozițiile art.1082 din Codul civil, arătând că Ministerul Justiției nu s-a aflat în culpă pentru a fi obligat la acordarea de daune interese sub forma dobânzii legale.
Prin obligarea debitorului la plata către creditor a debitului principal actualizat în funcție de cursul monedei naționale, precum și la plata dobânzii eferente acestuia, s-ar încălca atât principiul echității, cât și al îmbogățirii fără justă cauză.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Nu poate fi reținută nelegalitatea hotărârii, pe considerentul că instanța de fond a obligat pârâtul la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de anticorupție, pentru perioada 01.04.2002 - 31.03.2006, și cu sporul de vechime, pentru perioada 22.11.2004 - 12.03.2007, în condițiile în care, prin deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că acestea sunt drepturi salariale.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere considerentele deciziilor nr.VI/15.01.2007 și nr.XXXVI din 07.05.2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care se reține că folosirea, drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați, a apartenenței la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, nu se poate justifica atâta timp cât varietatea situațiilor de coliziune cu legea presupun eforturi și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial, această distincție fiind discriminatorie și lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă.
Cât privește sporul de vechime în muncă, s-a avut în vedere faptul că considera că puteau beneficia de dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 numai salariații din categoria personalului auxiliar, iar nu și magistrații, ar însemna să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De aceea, ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unitățile unde el își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea spor.
Așadar, hotărârea primei instanțe nu intră în contradicție, ci respectă întru-totul dispozițiile deciziilor pronunțate în recursurile în interesul legii la care s-a făcut mai sus referire, respectiv dezlegarea dată problemelor de drept judecate, nefiind încălcate prevederile art.329 alin.3 pr.civ. după cum susține recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea constată că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamant, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporurile de 30%, respectiv 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv sporul de vechime în muncă, se impunea a fi acordate și data plății efective, constituie parte a prejudiciului suferit de reclamanți și este datorată de recurentul-pârât, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.3626 din data de 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41079/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
16.06.2009
Jud. fond.:; Dalina
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
