Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 9.01.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul, domiciliat în B,-, bloc 17,.46 împotriva sentinței civile nr.576/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC INTERNATIONAL SRL B, cu sediul în B, sector 1, prin administrator --, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, legitimat cu CI seria - nr.-, lipsă fiind intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că s-a depus la dosar întâmpinare, după care:
Se comunică un exemplar al întâmpinării recurentului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Având cuvântul, recurentul precizează că decizia de concediere emisă de intimată este lovită de nulitate, întrucât potrivit art.75 din muncii, aceasta trebuia să îi fie comunicată, lucru care nu s-a întâmplat, având cunoștință despre această decizie de la dosarul cauzei.
Deasemeni, mai menționează că a lucrat mai mult de 8 ore pe zi, fiind plătit cu salariul minim pe economie și solicită ca intimata să-i achite drepturile bănești în sumă de 4.000 lei brut.
Solicită admiterea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL pentru a fi obligată să- plătească drepturile salariale ce i se cuvin, începând cu data de 1 octombrie 2005 și până la încetarea raporturilor de muncă.
Reclamantul susține în acțiune că, având contract individual de muncă cu pârâta aceasta din urmă nu și-a îndeplinit obligația de plată a salariului, estimat de reclamant la 4.000 lei brut, 3.200 lei net.
Reclamantul nu a administrat probe în susținerea acțiunii.
Pârâta, prin întâmpinare a cerut respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul a fost angajatul său cu timp parțial, dar pentru că nu a prestat muncă în tot timpul pentru care s-a obligat, i s-a plătit salariul corespunzător timpului lucrat.
În apărare, pârâta a depus acte.
Prin Sentința Civilă nr. 576/29.08.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acestuia suma de 93 de lei, reprezentând drepturi salariale restante pe perioada 1.10.2005 - 31.05.2006, actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivare instanța a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă nr.647/18.03.2003 rezultă că reclamantul s-a angajat la societatea pârâtă la data de 1.03.2003, obligându-se să presteze activitatea de funcționar administrativ timp de 2 ore / zi, 10 ore / săptămână, cu un salariu de bază lunar de 625.000 lei.
La 28.06.2006, angajatorul a emis decizia nr.17/28.06.2006, prin care a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului.
În instanță, reclamantul a declarat că nu s-a mai prezentat la locul de muncă din 26.06.2006.
În cauză, nu s-a făcut dovada contestării deciziei de concediere.
Din consultarea statelor de plată, depuse la dosar, aferente perioadei: octombrie 2005 - iunie 2006, instanța a constatat că în fiecare lună reclamantului i se cuvenea o sumă de bani în total 93 lei, pentru care nu este dovada ridicării (semnătura).
Deși pârâta susține că a plătit sumele respective nu face dovezi în acest sens.
Pentru luna iunie 2006 și în continuare, așa cum se cere prin acțiune în cauză nu s-a făcut dovada prestării activității la care reclamantul s-a obligat, așa încât, în temeiul prevederilor contractului individual de muncă, angajatorul nu poate fi obligat la plata salariului.
În baza art.161 al.4 Codul muncii s-a dispus ca drepturile salariale să fie actualizate cu rata inflației pentru a se asigura despăgubirea reclamantului pentru neplata la timp a salariului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând modificarea ei și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești care i se cuvin, respectiv 4000 lei brut, 3200 lei net.
În motivare a arătat că decizia de concediere emisă de intimată este lovită de nulitate, întrucât potrivit art.74 din Codul muncii, aceasta trebuia să îi fie comunicată, lucru care nu s-a întâmplat, având cunoștință despre această decizie de la dosarul cauzei. Menționează că a depus adresa nr. 20/13.07.2007, iar nu J40/11064/1999.
Mai precizează că nu au fost respectate nici dispozițiile art. 41 din Codul muncii, referitoare la modificarea contractului individual de muncă și nici art. 159 din Codul muncii nefiind plătit cu salariul minim pe economie și solicită ca intimata să-i achite drepturile bănești în sumă de 4.000 lei brut.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.
In motivare a arătat că obiectul acțiunii a fost obligarea sa la plata unor drepturi bănești, instanța nefiind sesizată cu vreo cerere de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă. De altfel, motivul încetării raporturilor de muncă a fost acordarea pensiei anticipate reclamantului, iar potrivit legii 19/2000 pensia anticipată nu poate fi cumulată cu salariul.
Referitor la perioada lucrată, reclamantul nu a prestat activitatea 2 ore pe zi, conform contractului, ca urmare a fost plătit proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 647/18.03.2003 și Deciziei nr. 17/28.06.2006 reclamantul a lucrat cu timp parțial la societatea pârâtă în perioada 01.03.2003-26.06.2006, efectuând evidența personalului, referitor la salarizare.
Reclamantul recunoaște că ulterior datei de 26.06.2006 nu s-a mai prezentat la serviciu.
Obiectul acțiunii a fost obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești, instanța nefiind sesizată cu vreo cerere de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 129 Cod de procedură civilă judecătorii au obligația să se pronunțe numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În mod corect a reținut instanța de fond că potrivit statelor de plată depuse de intimată, societatea îi datorează reclamantului doar suma de 93 de lei, iar nu 4000 lei brut, cum susține acesta.
Mai mult statele de plată au fost întocmite de reclamant, iar din conținutul acestora rezultă că salariatul nu lucrat conform contractului individual de muncă, 2 ore/zi - 10 ore/ săptămână, ci doar 4 ore/lună.
În aceste condiții, în mod evident salariul a fost calculat proporțional cu timpul efectiv lucrat, salariul minim pe economie fiind prevăzut pentru o medie de 170 de ore/lună.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, bloc 17,.46 împotriva sentinței civile nr.576/29.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/30.01.2009
FOND: -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Benone Fuică, Virginia Filipescu
