Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 400/
Ședința publică din 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,--14 împotriva sentinței civile nr.568/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și și intimații-pârâți G, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII, ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, CASA JUDETEANĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 06.04.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 08.04.2009 și apoi la data de 09.04.2009.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 568/24.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a dmis în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă intervenit între reclamanții -, cu domiciliul ales în G- și pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B cu sediul în B, sector 5--14, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI cu sediul în G-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați cu sediul în G-.
admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive.
S-a respins acțiunea promovată de reclamantele - și în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa de Asigurări de Sănătate a Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, Casa Județeană de Pensii G, Casa Națională de Asigurări de Sănătate B și Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURT Ea de Casație și Justiție să plătească reclamantei - suma de 6889 lei și reclamantei suma de 9571 lei, sume ce vor fi actualizate de la momentul pronunțării în funcție de rata de inflație până la data plății efective.
S- constatat ca în perioada în care s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului reclamanta - trebuia să beneficieze de 182,57 lei/zi, iar reclamanta trebuia să beneficieze de 165,04 lei/zi.
Au fost obligați pârâții menționați mai sus să plătească reclamantelor diferența dintre indemnizațiile pentru creșterea copilului calculate conform sumelor din aliniatul precedent și sumele efectiv încasate, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective.
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, necompetenței materiale de soluționare a cauzei și prescrierii dreptului material la acțiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamantele - și au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe lângă Tribunalul G, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa Națională de Asigurări de Sănătate B, Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești, Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale G, Ministerul Finanțelor Publice B obligarea pârâtelor, în solidar, la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate ca urmare a modificărilor bazei de calcul a indemnizației de concediu medical,sarcină și lehuzie, cu luarea în considerare a sporului de vechime și anticorupție, precum și obligarea pârâtelor la plata diferenței dintre suma încasată efectiv, de 600, respectiv 800 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului și suma pe care ar fi trebuit să o primească dacă acest calcul s-ar efectuat în mod corect, în considerarea criteriului contributivității, precum și cu aplicarea sporului de vechime și a sporului de anticorupție.
În motivare, reclamanta - a arătat că în perioada 12.01.2004-02.05.2004 s-a aflat în concediu medical, iar în perioada 03.05.2004-05.09.2004 în concediu de sarcină și lehuzie.
Reclamanta, în perioada 19.11.2003-30.11.2003, 01.12.2003-09.12.2003, 05.01.2004- 31.01.2004, 09.02.2004-29.02.2004, 21.04.2004-30.04.2004, 01.05.2004-11.05.2004 s-a aflat în concediu medical, iar în perioada 12.05.2004-14.09.2004 s-a aflat în concediu de sarcină și lehuzie
Au arătat ca potrivit art.120 alin.1 din 19/2000 cuantumul brut lunar al indemnizației de maternitate este de 85% din media veniturilor mele lunare pe ultimele 6 luni, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Au considerat că a fost calculată greșit indemnizația de maternitate și de concediu medical, deoarece nu s-a raportat la media reală a veniturilor lunare pe ultimele 6 luni așa cum a fost stabilită de instantele de judecata prin decizia civila nr. 334/R/2007 a Curtii de Apel si sentinta civila nr. 397/2006 a Tribunalului Galați.
În consecință au aratat ca baza de calcul pentru indemnizația de maternitate cat si cea pentru concediu medical a suferit majorări, în sensul că trebuie avute în vedere atât sporul de vechime,cât și sporul anticorupție.
În ceea ce privește concediul pentru creșterea copilului, acesta a fost efectuat în intervalul 19.10.2004-02.05.2006 de către -, respectiv în intervalul 14.09.2004-03.04.2006 de către.
În această perioadă au intrat sub incidența dispozițiilor art. 125 din Legea 19/2001, așa cum a fost modificat prin OUG 9/2003 până la data de 31.12.2005, potrivit căruia cuantumul lunar al indemnizației de concediu și indemnizație pentru creșterea copilului este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 99 alin.2. Suma netă reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului nu poate fi mai mare de venitul mediu net prognozat anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
În consecință, în intervalul 19.10.2004-31.12.2005, respectiv 14.09.2004-31.12.2005 au fost remunerate cu suma de 600 lei lunar, iar începând ci 01.01.2006 au fost remunerate cu 800 lei lunar, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din OUG 148/2005.
Anterior apariției acestor acte normative, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se determina procentual din media veniturilor brute lunare pe ultimele 6 luni efectiv lucrate, conform art. 125 din Legea 19/2000.
Ulterior s-a instituit un venit limitat la 600 lei, respectiv 800 lei, modalitate în care s-a ajuns la restrângerea dreptului magistraților privitor la cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.
Intenția legiuitorului privind acordarea acestei indemnizații a fost de a îmbunătăți echilibrul socio-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, instituindu-se în acest scop un cuantum limitat, astfel încât fiecare familie în care apar copii să poată beneficia de această indemnizație, indiferent de cuantumul contribuției părinților la fondul asigurărilor sociale în perioada în care aceștia au lucrat efectiv.
Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familiile în care vin pe lume copii, prestație care tinde să înlocuiască venitul salarial al părintelui, pentru perioada de concediu pentru creșterea copilului.
Însă ca efect al aplicării acestor prevederi legale ce modifică art. 125 din Legea 19/2000, familia magistratului a suferit o diminuare drastică a veniturilor sale. Astfel aceste dispoziții nu sunt de natură să sprijine familia magistratului, ci, dimpotrivă, să determine reducerea veniturilor acestuia, ceea ce contravine finalității legii.
În drept,a invocat disp.OUG nr.148/2005,Legea nr. 19/2000 și OUG 137/2000.
Pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa Judeteana de Pensii G și Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice, siguranței naționale și autorității judecătorești au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit OUG 158/2005, aceste sume se rețin de către angajator, căruia îi revine și sarcina plății indemnizației de maternitate. S-a mai precizat că art. 77 al. 2 din Ordinul - reglementează și modalitatea de recuperare a acestor sume de către angajator.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 12.01.2004- decembrie 2004 în ceea ce o privește pe reclamanta - și pentru perioada 19.11.2003- decembrie 2004 pentru reclamanta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
In ce priveste exceptia necompetentei materiale a Tribunalului G sectia civila(cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale) instanta a respins-o ca nefondata motivat de faptul ca in raport cu obiectul actiunii si calitatea partilor ne aflam in prezenta unui raport juridic de munca a carui solutionare cade in competenta Tribunalului G sectia civila(cauze privind conflictele de munca si asigurari sociale) conform disp. art. 2 alin 2 lit.c din Codul d e procedura civila.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finanatelor Publice, instanța a admis-o motivat de faptul ca intre reclamanti si Ministerul Finanatelor Publice, nu exista raporturi juridice de munca de natura a atrage obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de catre reclamante. Pentru aceste motive instanța a respins cererea de chemare in judecată formulata de reclamante in contradictoriu cu Ministerul Finanatelor Publice, pentru lipsa calitate procesuala pasiva.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa Judeteana de Pensii și Casa de Asigurări de Sănătate a apărării, ordinii publice și siguranței naționale și cea invocată din oficiu în privința pârâtei Casa națională de asigurări de sănătate B, instanța a apreciat că sunt întemeiate.
Potrivit art. 25 al. 2 din Ordonanța de urgență Nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Administratori ai acestui fond sunt pârâtele, insa potrivit art. 1 din același ordin, evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza Declarației privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru concedii și indemnizații.
Declarația prevăzută la alin. (1) se depune lunar, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, la data stabilită de casa de asigurări de sănătate,dar nu mai târziu de data de 25 lunii următoare celei pentru care se datorează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Declarația privind obligațiile de plată va fi însoțită, după caz, de declarația privind evidența nominală a asiguraților care au beneficiat de concedii și indemnizații reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, și de exemplarul 2 al certificatelor de concedii medicale.
Potrivit art.102, 130 si 133 din 19/2000 plata indemnizatiilor de asigurari sociale se face de catre angajator odata cu lichidarea drepturilor salariale din luna respectiva.
Deci atât sarcina colectării sumelor de la angajați, cât și plata indemnizațiilor către aceștia revine angajatorului iar cele patru case parate au atribuția de a verifica modul de colectare și de folosire a sumelor din fondul unic.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepțiile.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, se constată că dreptul la acțiune al reclamantelor a început să curgă la data la care instanțele au statuat în mod irevocabil în favoarea reclamantelor asupra dreptului acestora de a primi sporul de vechime în muncă și sporul anticorupție, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La stabilirea cuantumului celor doua indemnizației de maternitate și a indemnizației de concediu medical s-au avut in vedere disp. art. 120, respectiv 108 din Legea nr. 19/2000. Astfel, cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă s-a determinat prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul stabilită conformart. 99alin. (1). ) Cuantumul lunar al indemnizației de maternitate a fost de 85% din baza de calcul stabilită conformart. 99alin. (1).
Potrivit art. 99 alin.1,baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute laart. 98alin. (1) lit. a), b), c) și e) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilorart. 23, și/sau drepturile prevăzute la alin. (9) sau (10), după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.
Prin sentința civilă nr. 397/2006 a Tribunalului Galațis -a dispus adăugarea la salariul reclamantelor și a sporului anticorupție de 30%-40% prevazut de OUG 43/2002.
Prin decizia civilă 334/2007 a Curții de APEL GALAȚI s-a acordat pentru perioada în discuție și sporul de vechime.
Deci, pentru acele ultime 6 luni,respectiv 12 luni, s-a stabilit prin hotărâri judecătorești irevocabile, că drepturile salariale cuvenite reclamantei au fost calculate eronat și că ele trebuie majorate prin aplicarea unui spor de 30-40% și a sporului de vechime.
Drepturile salariale pentru perioada de referință au fost recalculate, s-au plătit diferențele salariale, la care s-a reținut contribuția pentru asigurări de sănătate. În consecință, la acest moment, pe baza unor hotărâri judecătorești se constată că pentru perioada anterioară datei de 05.09.2004, respectiv 14.09.2004 reclamantele au beneficiat de venituri mai mari decât cele care au fost reținute ca bază de calcul la achitarea indemnizației de sarcină și lehuzie/concediu medical.
În consecință, baza de calcul pentru indemnizația de maternitate cat si cea pentru concediu medical a suferit majorări, în sensul că trebuie incluse în această bază, atât sporul de vechime,cât și sporul anticorupție.
Potrivit principiului contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite, cât timp, s-a plătit retroactiv o contribuție pentru asigurări de sănătate, drepturile cuvenite reclamantelor, ca asigurate trebuie să fie proporționale.
Din relațiile comunicate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI rezultă că drepturile cuvenite reclamantei pentru perioada solicitata cu titlu de diferență de indemnizații concediu medical și concediu de maternitate sunt in cuantum de 9571 lei, iar drepturile cuvenite reclamantei - sunt în sumă de 6889 lei, sume la care urmează a fi obligate pârâtele către reclamante si care vor fi reactualizate la data plătii efective.
În ceea ce privește indemnizația pentru perioada în care reclamantele s-au aflat în concediu pentru creșterea copilului, se constată că în intervalul 19.10.2004-31.12.2005, respectiv 14.09.2004-31.12.2005 au fost remunerate cu suma de 600 lei lunar, conform art. 125 din Legea 19/2000, modificat prin OUG 9/2003, iar începând cu 01.01.2006 au fost remunerate cu 800 lei lunar, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din OUG 148/2005.
Anterior apariției acestor acte normative, cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se determina procentual din media veniturilor brute lunare pe ultimele 6 luni efectiv lucrate, conform art. 125 din Legea 19/2000.
Ulterior s-a instituit un venit limitat la 600 lei, respectiv 800 lei, modalitate în care s-a ajuns la restrângerea dreptului magistraților privitor la cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului.
Aceste dispoziții legale au un caracter profund discriminator în ceea ce privește categoria socio-profesională a magistraților, deoarece nu se au în vedere contribuțiile diferențiate ale beneficiarilor acestor dispoziții la bugetul asigurărilor sociale.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa recalculat la solicitarea instanței și baza de calcul pentru concediul pentru creșterea copilului, indemnizația zilnică aferentă la 85 % din media veniturilor brute din ultimele 6 luni efectiv lucrate fiind de 182,57 lei pentru reclamanta - și de 165,04 lei pentru reclamanta.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
1. În mod greșit prima instanță s-a considerat competentă întrucât reclamantele au întemeiat acțiunea pe disp. OUG nr. 137/2000, competența fiind a judecătoriei.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, ignorând faptul că indemnizația de concediu pentru creșterea copilului nu este plătită de către angajator în această perioadă, întrucât, potrivit art. 50 din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept.
3. În mod greșit prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al intimatei - pentru perioada 12 ianuarie 2004-decembrie 2004 iar pentru intimata pentru perioada 19 noiembrie 2003-decembrie 2004, față de disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
4. Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel, indemnizația de concediu pentru creșterea copilului nu este plătită de angajator față de disp. art. 50 din Codul muncii, contractul de muncă fiind suspendat. Ca atare, plata indemnizație speciale care li sa-r fi cuvenit în această perioadă reclamantelor se face din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. OUG nr. 158/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 399/2006 constituie legea cadru ce reglementează acordarea indemnizației de asigurări sociale în cazul intrării în concediu de maternitate și în cel pentru creșterea copilului de până la doi ani pentru toate salariatele sau asiguratele din sistemul public de pensii și asigurări sociale, neavând nici o relevanță funcția avută anterior intrării în concediu sau modificările salariale intervenite ulterior acestei date. Mai mult, cuantumul acestei indemnizații este de 85% din baza de calcul stabilită la art. 10 din același act normativ, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, deci nu se poate pune problema acordării diferenței solicitate de către reclamante.
5. În mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație în situația în care MINISTERUL PUBLIC nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 299 corob. cu art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1.pr. civilă.
Intimatele reclamante - și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
A formulat întâmpinare și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin care a arătat că este de acord cu admiterea excepției prescripției invocată de către recurent. Deși a indicat ca și temei de drept, prevederile art. 304 pct. 9.pr. civilă, Curtea amintește faptul că întâmpinarea are caracterul unei apărări iar conținutul ei este reglementat prin disp. art. 115.pr. civilă iar intimata nu poate emite critici asupra sentinței instanței de fond sau invoca motive de recurs.
Inițial, dosarul în recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 777/29.01.2009, a dispus declinarea competenței sale materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
La Curtea de APEL GALAȚI, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
A formulat întâmpinare și Casa Județeană de Pensii G prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la soluția respingerii excepției necompetenței materiale a Tribunalului ca nefondată, se apreciază că este corect punctul de vedere exprimat de către prima instanță.
Obiectul cauzei îl constituie acordarea unor diferențe dintre suma primită de reclamantele intimate cu titlu de indemnizație pentru concediu medical, sarcină și lehuzie și suma pe care au considerat că trebuia să o primească dacă s-ar fi adăugat și unele sporuri salariale câștigate prin hotărâri judecătorești.
Deci, natura juridică a drepturilor solicitate își are izvorul în raporturile de muncă ale reclamantelor intimate cu recurentul pârât. Legea nr.168/ 1994 prevede că sunt conflicte de drepturi și conflictele ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din lege ori din alte acte normative referitoare la drepturile salariaților, iar art.1 și 2 din muncii stabilesc faptul că acestea se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. Sintagma folosită de legiuitor în cadrul nr.OG 137/2000, respectiv "potrivit dreptului comun" se aplică, de la caz la caz, astfel că nu se poate interpreta că acțiunea de față ar fi de competența materială a judecătoriei. În cazul de față, "dreptul comun" este în materia litigiilor de muncă și a asigurărilor sociale, fiind aplicabile disp. art. 2 alin. 2 lit. pr civilă și textul special prevăzut de art. 52 din G nr. 158/2005.
În consecință, nu se pot reține criticile recurentei cu privire la soluționarea greșită a excepției necompetenței materiale a tribunalului față de considerentele arătate mai sus și văzând dispozițiile legale invocate.
2. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, se apreciază că în mod corect a fost respinsă de prima instanță.
Astfel, nu are nici o relevanță în cauză faptul că, în perioada de referință, raporturile de muncă ale reclamantelor intimate cu recurentul angajator sunt suspendate.
În cauză prezintă relevanță procedura de acordare a indemnizației care se suportă din bugetul Fondului național de asigurări de sănătate. Prevederile art. 33 din OUG nr. 158/2005 arată clar cine are calitatea de plătitor a indemnizațiilor de asigurări sociale: "Pentru persoana asiguratăindemnizațiile se calculează și se plătesc, după caz, de fiecare angajator." Chiar și art. 36 alin. 3 din același act normativ prevede că plata indemnizațiilor se face lunar, de către angajator pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. 1 lit. A și B, în care se încadrează și reclamantele.
De asemenea, Ordinul nr. 60/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicarea a prev. OUG nr. 158/2005 modificat și completat prevede la art. 1 alin. 1 faptul că evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza Declarației privind evidența obligațiilor de plată la bugetul respectiv. Declarația se depune lunarde către angajatorla casa de asigurări de sănătate iar declarația trebuie însoțită de declarația privind evidența nominală a salariaților care au beneficiat de concedii și indemnizații reglementate de OUG nr. 158/2005.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale arătate se deduce că sarcina plății indemnizațiilor revine angajatorului, în speță recurentului. Aceeași obligația a angajatorului rezultă și din prevederile art. 133 alin. 2 lit. a din Legea nr. 19/2000. în consecință, recurentul are calitate procesuală pasivă în cauză așa cum corect a reținut prima instanță, față de dispozițiile din legile speciale care derogă de la general.
3. În ceea ce privește excepția prescripției pentru perioada ianuarie 2004-decembrie 2004 față de reclamanta - și pentru perioada 19 noiembrie 2003-decembrie 2004 față de reclamanta, Curtea consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind în mod corect respinsă.
Conform disp. art. 7 din Decretul nr. 167/1958 corob. cu art. 166 din Codul muncii, termenul de prescripție privind plata unor drepturi salariale este de 3 ani și se calculează de la data la care se datorează drepturile respective (data când se naște dreptul la acțiune).
Ori, cauza acțiunii promovată de către reclamante este reprezentată chiar de pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care li s-a recunoscut dreptul acestora la acordarea sporului anticorupție și de vechime în muncă, hotărâri pronunțate în anii 2006 și 2007, diferențele rezultate rezultând din modificarea bazei de calcul prin adăugarea sporurilor câștigate. În aceste condiții, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data când cele două hotărâri sunt definitive (anii 2006 și 2007, neavând nici o relevanță data exactă) întrucât atunci s-a născut dreptul la acțiune iar acțiunea promovată este în termen, fiind introdusă în anul 2007. De altfel, recurentul nici nu indică o dată de la care s-ar calcula termenul de prescripție ci doar afirmă că s-a stins dreptul la acțiune. Ori, a afirma că reclamantele puteau solicita diferențele ce fac obiectul acțiunii înainte de a câștiga procesele prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile ar însemna că s-ar înlătura însăși cauza și temeiul pe care se sprijină prezenta acțiune.
În consecință, nici aceste motiv de recurs nu este fondat.
4. Susținerea recurentului în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal nu poate fi reținută ca întemeiată. Recurentul reia al doilea motiv de recurs referitor la calitatea sa procesuală însă instanța de recurs a analizat această problemă mai sus, argumentându-se în fapt și drept în sensul că angajatorul trebuie să plătească drepturile solicitate astfel că nu se vor relua aceleași motive, hotărârea fiind legală din acest punct de vedere. În ceea ce privește baza de calcul, potrivit Legii nr. 577/2003 prin care s-a aprobat OUG nr. 9/2003 privind modificările aduse Legii nr. 19/2000, art. 125 avea următorul conținut, până la intrarea în vigoare a OUG nr. 148/2005 respectiv OUG nr. 158/2005: "cuantumul lunar al indemnizației prevăzute la art. 121 alin. 1 lit. a și b este de 85% din baza de calcul stabilită conform art. 99. pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003, cuantumul brut al indemnizației prevăzute la art. 121 alin. 1 lit. a este de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."
Deci, aceste acte normative trebuie avute în vedere în ceea ce privește baza de calcul și nu OUG nr. 158/2005 așa cum greșit susține recurentul, întrucât legea nu poate retroactiva. Diferențele solicitate de către reclamante vizează perioada anilor 2003-2004, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 158/2005, act normativ care nu poate fi aplicat decât în ceea ce privește procedura de plată întrucât normele de procedură sunt de imediată aplicare și nu în ceea ce privește baza de calcul care trebuie să rămână aceeași cu cea reglementată prin legislația în vigoare la data calculării indemnizației. În consecință, la acea dată, nu exista nici o plafonare a indemnizației datorate și, atât timp cât baza de calcul a suferit majorări, este firesc să se majoreze și cuantumul indemnizației, pe baza principiului contributivității. Față de aceste considerente, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
5. În ceea ce privește modalitatea de actualizare a prejudiciilor cauzate reclamantelor, instanța de fond a pronunțat o soluție corectă, avându-se în vedere repararea lor integrală așa cum s-a solicitat, prin raportare la consecințele în timp ale inflației asupra sumelor astfel datorate.
O asemenea soluție este menită să asigure o reală despăgubire reclamantului și, în același timp, nu este contrară legii, fiind prevăzută posibilitatea reactualizării drepturilor salariale de care salariatul ar fi trebuit să beneficieze potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestuia din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării și,în consecință, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Susținerea recurentului în sensul că nu alocate sume în buget nu pot fi reținute întrucât vizează probleme de executare ce nu sunt opozabile reclamantului iar legea nu distinge, atunci când acordă dreptul celor prejudiciați la o reparare integrală a prejudiciului.
În consecință, față de toate considerentele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, întrucât nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă indicat de recurent și nici prev. art. 304 indice 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,--14 împotriva sentinței civile nr.568/24.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/17.04.2009
Tehnored./2 ex./ 28 Aprilie 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
