Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 41
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect cererea de revizuire a deciziei civile nr. 705 din 12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, cerere formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, intimați fiind Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, -, - B G, -, -, -, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen in recurs, se solicită judecata în lipsă. Instanța,verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra excepției de tardivitate cererii de revizuire, invocata din oficiu.
După deliberare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de fața;
Prin decizia civila nr. 705 din 12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- au fost respinse recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - prin I împotriva sentinței civile 786/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, fiind menținuta aceasta hotărâre prin care instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, -, - B G, -, -, -, și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași să plătească acestora o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit nr.crt.6-13 de la lit. A din anexa OUG 27/2006 în raport cu funcțiile pe care le dețin și drepturile salariale încasate efectiv începând cu data de 1.04.2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare.
Curtea a constatat că prima instanță l-a obligat pe recurentul Ministerul Justiției și Libertăților,în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul muncii, să acopere prejudiciul cauzat reclamanților, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcția deținută, și drepturile salariale încasate efectiv. Așadar, prima instanță nu a obligat recurentul la plata salariilor cuvenite intimaților în alt cuantum decât cel prevăzut prin actul normativ care reglementează salarizarea magistraților, respectiv OUG nr. 27/2006, act normativ care a fost reținut de prima instanță doar în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate intimatei.
Nu se poate reține, a constatat Curtea, nici că "atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe", cei interesați putând invoca excepția de neconstituționalitate a acelor dispoziții legale.In jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.
Prin urmare, instanțele judecătorești pot examina și constata, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, discriminarea rezultată din acte normative, cu consecința acordării despăgubirilor care să acopere prejudiciul cauzat prin discriminare.
În același sens, prin decizia nr. 1325/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Ori, în prezenta cauză, prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, constatând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoanele prejudiciate.
Față de tratamentul discriminatoriu, Curtea a mai constat,contrar susținerilor recurentului, că prima instanță nu a reținut salarizarea diferențiată a procurorilor DNA și DIICOT fără îndeplinirea criteriilor imperative impuse de art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și nici că vechimea în magistratură reprezintă criteriul esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de OUG nr. 27/2006, criteriu care ar fost eliminat în cazul procurorilor din cadrul DNA și DIICOT, salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă ÎCCJ. S-a apreciat ca nu pot fi examinate susținerile recurentului privind existența sau inexistența unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori ori regula numirii, nu a promovării, procurorilor DNA și DIICOT, pe o durată temporară și revenirea lor pe postul deținut anterior.
caracterul de structuri distincte, specializate, cu personalitate juridică, atât în cazul DIICOT, cât și în cazul DNA, prima instanță a concluzionat în mod corect că la stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale procurorilor care funcționează în aceste structuri s-a avut în vedere un criteriu neprevăzut de lege, cel al naturii cauzelor instrumentate. Aceasta, în condițiile în care, prin decizie în interesul legii, instanța supremă a constatat, anterior, că folosirea acestui criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați, prin acordarea unui spor la indemnizația de încadrare brută lunară, este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind discriminatorie. Tratamentul discriminatoriu constatat de instanța supremă în cazul acordării sporului de 30%, respectiv 40%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, se regăsește și în cazul stabilirii indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale procurorilor din cadrul DNA și DIICOT. Raționamentul este același, fiind diferită doar modalitatea de creștere a drepturilor salariale în cazul acestor procurori, nu prin acordarea unui spor calculat la indemnizația de încadrare lunară, ci prin stabilirea unei indemnizații de încadrare mai mari. Nu prezintă relevanță gradul profesional al procurorilor DNA și DIICOT și modalitatea lor de numire, însă, în condițiile în care există un corespondent între judecători și procurori, sub aspectul salarizării, așa cum rezultă din prevederile OUG nr. 27/2006, pornind de la președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la judecătorii, procurorii și auditorii de justiție cu 0-1 an vechime, prezintă relevanță salarizarea superioară a acestei categorii de magistrați, procurori în cadrul DNA și DIICOT, prin raportare la ceilalți magistrați, judecători și procurori, pe baza unui criteriu neprevăzut de lege, cel al apartenenței lor la anumite domenii de realizare a justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezenta cerere de revizuire Ministerul Justiției și Libertăților invocând disp.art.322 pct.5 pr.civ. si faptul ca la data pronunțării deciziei din recurs exista un înscris determinant pentru soluția din cauza, ce nu a putut fi infatisat dintr-o împrejurare mai presus de voința parților, si anume decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existenta unui conflict juridic de natura constituționala intre autoritatea judecătoreasca si Parlamentul/Guvernul României in sensul ca ICCJ nu poate sa instituie, sa modifice, sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Ca atare, susține revizuientul, Decizia VI/2007 a ICCJ nu putea constitui temei legal al unei hotărâri prin care, in realitate, s-a procedat la modificarea si completarea unor acte normative.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea cererii de revizuire formulata de Ministerul Justiției și Libertăților.
Verificând prioritar introducerea in termenul legal a prezentei, Curtea a invocat din oficiu si a pus in discuția parților excepția de tardivitate a cererii de revizuire in raport de disp.art. 324 (1) pct.4 pr.civ.
Excepția este întemeiata.
Astfel, conform textului de lege,in cazul prevăzut de art.322 pct.5 teza 1, termenul de revizuire este de o luna si începe sa curgă din ziua in care s-au descoperit înscrisurile ce se invoca. Ori, in cauza s-a invocat ca "înscris nou" decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale, decizie ce a fost publicata in Of. nr.461/03.07.2009.
Pentru revizuient termenul de o luna, stabilit de disp.art. 324 (1) pct.4 pr.civ, nu curge de la comunicarea deciziei ci de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial. Cum prezenta cerere a fost depusa la data de 26.10.2009(data poștei), este evident ca la acel moment era depășit cu mult termenul legal.
In consecința,apreciind ca nu se mai impune analiza motivelor de revizuire invocate,Curtea va respinge ca tardiva cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă cererea de revizuire a deciziei civile nr.705/12.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, formulată de Ministerul justiției și libertăților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,15 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
25.01.2010- 2ex.-
Curtea de Apel Iași: -,-,-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
