Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Brasov
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia Nr. 421/R/ Dosar Nr-
Ședința publică din 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - JUDECĂTOR 3: Camelia
- judecător
grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin P C și Curtea de Apel Brașov, împotriva sentinței nr. 93 din 31 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
In vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 16 aprilie 2008 și apoi pentru 18 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 93/2008, Tribunalul Covasnaa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință a obligat pârâții să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anului 2006 echivalentă cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu și a respins restul pretențiilor solicitate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor în actuala denumire, și cea a prescripției dreptului material la acțiune instanța le-a respins pe amândouă, deoarece potrivit Legii 500/2002 îi revine obligația de a elabora proiectele de buget pentru venituri și cheltuieli și implicit rectificarea bugetelor instituțiilor bugetare în funcție de nevoile acestora, ținând cont în speța de față că finanțarea este bugetară, fiind pârâții instituții publice. În ceea ce privește prescripția instanța a apreciat că atâta timp cât prin legi bugetare succesive acest drept a fost suspendat, termenul pentru împlinirea prescripției nu s-a împlinit, și prin urmare nu sunt incidente prevederile invocate in cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul reține că reclamantul este încadrat la Tribunalul Covasna pe funcția de conducător auto.
Potrivit Legii 567/2004 care este legea ce reglementează drepturile și obligațiile corelative ale personalului auxiliar, respectiv art. 3 în categoria de personal auxiliar al instanțelor judecătorești și al parchetelor se includ doar " grefierii, statisticienii, grefierii documentariști, grefierii arhivari, informaticienii și registratorii".
Abia prin Ordonanța nr. 17/2006 s-a prevăzut expres la art. 3 că personalul auxiliar al instanțelor de judecată și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori, grefieri informaticieni, iar la al. 3 s-a prevăzut că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor de judecată și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Prin urmare în speța de față legiuitorul a recunoscut calitatea de personal auxiliar pentru cei angajați pe postul de șofer la instanțe de judecată sau parchete abia în 2006 și prin urmare se impune ca dreptul să fie acordat doar pentru acest an.
Instanța mai reține că dispozițiile Deciziei nr. XXIII din 12 decembrie 2005 Inaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în cauză. Inalta C de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general, a stabilit că prima de concediu nu poate fi acordată decât pentru anii 2001 și 2002 întrucât dispozițiile art. 411alin. 1 din Legea 50/1996 au fost abrogate implicit prin OUG 177/2002, dar sub acest aspect se impun câteva precizări:
Prin OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților analizată în decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție, nu s-au abrogat prevederile referitoare la prima de concediu de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate. Potrivit art. 50 alin. 2 din ordonanță, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă art. 411alin. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică, asimilat acestora, din Legea 50/1996.
Din interpretarea gramaticală a titlurilor celor două acte normative, rezultă fără dubiu că Legea 50/1996 reglementează salarizarea și alte drepturi ale magistraților, dar și ale celorlalte categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, iar OUG 177/2002 se referă doar la salarizarea și alte drepturi ale magistraților precum și ale personalului asimilat acestora. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, nu face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, prin urmare dispozițiile OUG nr. 177/2002 nu le sunt aplicabile, astfel acordarea primelor de concediu personalul auxiliar pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 are ca temei juridic dispozițiile art. 411alin 1 din Legea 50/1996 care au rămas în vigoare până la apariția noii legi de salarizare a acestei categorii de personal.
In aceste condiții, nu poate fi reținută incidența în cauză a Deciziei nr. XXIII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, chiar dacă în dispozitivul acesteia se face referire la magistrați și personalul auxiliar.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin C și Ministerul Justiției.
În motivele de recurs Curtea de Apel Brașov a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat în perioada 2001-2006, ceea ce dovedește că niciodată nu a fost scadent.
Ministerul Justiției susține nelegalitatea sentinței în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând că până la data intrării în vigoare a OG 8/2007, șoferii aveau calitatea de personal contractual, fiind salarizați conform OUG 24/2000, deci nu i se cuvine reclamantului dreptul la prima de vacanță aferentă anilor 2003, 2004, 2005, 2006.
MEF prin DGFP susține greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive neavând atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților.
Nu s-au administrat probe noi, iar intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul Ministerului Justiției constatată că într-adevăr sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin acest recurs se pune în discuție greșita soluționare a cererii în funcție de calitatea reclamantului și de natura raportului juridic dintre acesta și pârâți.
Astfel se arată că reclamantul în calitate de șofer, personal conex la data promovării cererii de chemare în judecată (19.12.2007) nu poate beneficia, în virtutea legii de prima de prima de vacanță pe anii 2003-2006. Argumentele juridice ale recurentului sunt corecte.
Art.23 alin.1 din OG nr.8/2007 prevede că "La plecarea în concediul de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, și la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Art.3 alin. 3 din Legea nr.567/2004 prevedea: "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural și aprod".
Ulterior, acest text a fost modificat prin art.1 pct.3 alin.3 din Legea nr.17/2006, care prevede că: "Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Totodată, art.7 din Legea nr.17/2006 prevede că "Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzute la art.60 alin.4, cu excepția dispozițiilor art.1 pct.11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I". În ceea ce privește legea specială, respectiv OG nr.8/2007, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 22 iulie 2007.
În consecință, până la data intrării în vigoare a OG 8/2007, șoferii aveau calitatea de personal contractual fiind salarizați în baza OUG 24/2000 ceea ce face ca pretențiile reclamantului să nu fie întemeiate.
În temeiul art.47 Cod procedură civilă, chiar dacă acest motiv de recurs a fost invocat doar de recurentul pârât Ministerul Justiției, ca efect al coparticipării procesuale, apărările acestuia, care atrag modificarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, profită și celorlalți recurenți pârâți.
Prin urmare, instanța va admite recursurile și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin C și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 93/31.01.2008 a Tribunalul Covasna, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor prin
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - - -
Grefier,
Red. - 26.05.08
Dact. - 5.06.08
2 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Ligia Vâlcu, Camelia