Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 424/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.424/
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, Jud. împotriva sentinței civile nr116/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL GALAȚI și reclamanta, cauza având ca obiect
drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI, intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și TRIBUNALUL GALAȚI și intimata-reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții - pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă; în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-na judecător, cerere soluționată prin încheierea din Camera de Consiliu din 16.04.2009; după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare a cererii de abținere formulată de d-na judecător, cauza urmând să fie soluționată de către completul constituit conform planificării de permanență.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și recurenții-pârâți au solicitat judecarea recursurilor în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare atât pe excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.12.2004 - 08.01.2005, pe excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Tribunalul Galați,cât și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.116/28.01.2008 Tribunalul Galația admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost admisă acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul brut de la data de 1.12.2004 și până la 1.05.2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Au fost obligați pârâții să înscrie cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice, plata drepturilor salariale reprezentând indemnizație lunară de 10% din salariul brut începând cu data de 1.12.2004 până la 1.05.2007, actualizate cu indicele de inflație, obligarea pârâților să înscrie aceste drepturi în carnetele de muncă, includerea acestor sume datorate în bugetul de stat la prima rectificare bugetară.
Motivându-și în fapt acțiunea, a arătat că îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Galați.
A mai susținut că art. 6 alin.2 din Codul muncii, consacră principiul pentru muncă și pregătire profesională egală, drepturi egale, principiu ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, au precizat că nr.OG 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru munca egală.
Contrar acestor principii consacrate legislativ, prin art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare, respectiv nr.OG 83/2000 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Astfel, a considerat reclamanta că față de grefierii menționați mai sus, este tratată inegal din punct de vedere al salarizării, discriminată fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Au invocat dispozițiile Legii nr. 50/1996, potrivit căreia de aceste drepturi beneficiază numai o anumită parte din personalul auxiliar, expres prevăzut de lege și numai pentru perioada efectiv lucrată.
Au mai precizat pârâții că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, au susținut că nici dispozițiile Codului muncii, invocate de către reclamantă, nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, dat fiind faptul că nu tot personalul auxiliar desfășoară a activitate egală, sarcinile fiecăruia fiind stabilite prin fișa postului.
În combaterea susținerilor reclamantei, s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
G nr. 137/2000, prevede la art. 1 alin.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
Art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996, prevede că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
În prezenta cauză, deși reclamanta îndeplinește funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Galați, nu primește sporul de 10% arătat mai sus, fiind astfel discriminată și prejudiciată în sensul dispozițiilor invocate.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea nr. 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea pretențiilor reclamantei, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10%, reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Față de aceste considerente, și având în vedere disp. Legii nr. nr.50/1996 și OG nr.8/2007, s-a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 1.12.2004-1.05.2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, urmând a se face și mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Față de pârâta Ministerul Finanțelor Publice acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are nici o calitate în stabilirea și achitarea drepturilor către reclamanți, între reclamantă și această instituție neexistând raporturi juridice de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând instanța de fond a dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea reclamantei a unor drepturi salariale care nu sunt prevăzute de actul normativ incident în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate.
Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării funcționarilor publici, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și- arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
În al doilea rând, disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996 și art.8 din nr.OG8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% din salariul brut anumitor categorii de grefieri, nu sunt discriminatorii.
În drept a invocat disp.art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta Curtea de APEL GALAȚI arătând că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În cauză nu sunt întrunite cerințele disp.art.2 alin.1 din nr.OUG137/2000 pentru a exista o discriminare din punct de vedere al reclamantei față de personalul auxiliar care își desfășoară activitatea în compartimentele prevăzute de dispozițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996.
Atribuțiile personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute în și cuprinse în fișa posturilor, repartizarea acestui personal pe secții și compartimente de activitate făcându-se de către președintele instanței prin ordin de serviciu.
Acest personal beneficiază de indemnizația de 10% în condițiile art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 numai n condițiile în care fișa postului are prevăzute atribuțiile menționate în dispoziția legală mai sus menționată.
Or, nu tot personalul auxiliar de specialitate al unei instanțe participă la realizarea acestor activități ci numai cel desemnat în acel scop, astfel că nu se poate susține că toți depun o muncă egală, că toți au aceleași responsabilități.
În altă ordine de idei este de menționat că indemnizația prevăzută de art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 nu are un caracter permanent, ea acordându-se numai în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Or, instanța de fond acordând această indemnizație reclamantei pe perioada 1.12.2004 - 01.05.2007 a dat acestui drept un caracter permanent, situație pe care legiuitorul, chiar în situația acordării ei nu a prevăzut-
Pentru aceste considerente a apreciat că hotărârea este dată cu încălcarea legii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii civile formulate de reclamanți.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin încheierea pronunțată la data de 23 iunie 2008 Curtea de APEL GALAȚI, în baza disp.art.II din nr.OUG75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.
Prin decizia nr.520/23.01.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL GALAȚI cu motivarea că disp.art. și II din nr.OUG75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, competența de soluționare a cauzei revine curților de apel potrivit disp.art.284 al.1 și art.289 din Codul muncii raportate la art.3 (3) din Codul d e procedură civilă.
La Curtea de APEL GALAȚI, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Din oficiu, în baza disp.art.137 al.1 și art.306 al.2 Cod procedură civilă, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.12.2004 - 08.01.2005.
Excepția este întemeiată deoarece potrivit art.283 al.1 litera c din Codul muncii,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori pentru pretențiile aferente perioada 01.12.2004 - 08.01.2005 termenul de prescripție extinctivă s-a împlinit succesiv până cel târziu la data de 30.11.2004.
Examinând hotărârea recurată atât din prisma motivelor de recurs invocate de recurenți cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă,Curtea apreciază că recursurile sunt fondate dar pentru următoarele considerente:
La data de 12.05.2008, Înalta Curte de Casație si Justiție a pronunțat decizia nr.24 prin care a admis recursul in interesul legii și a stabilit că disp.art.19 al.3 din Legea 50/1996, și ale art.3 al.8 din OG8/2007, interpretează în sensul ca, indemnizația lunara de 10% din salariul de baza nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele - mai sus menționate.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii, Curtea nu poate da o alta soluție și nu poate emite o altă interpretare contrara deciziei nr. 24/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedura civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Suprema de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța suprema acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciara [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creata de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură sa concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o alta decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând ca: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor
judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că aceasta soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis după data pronunțării hotărârii primei instanțe, devin incidente disp.art.305 Cod procedură civilă,fiind vorba de un înscris nou.
În consecință, în baza disp.art.312 al.1,2 și 3 și art.3041Cod procedură civilă, se vor admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și CURTEA DE APEL GALAȚI împotriva sentinței civile nr.116/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Se va modifica în parte sentința civilă nr.116/28.01.2008 a Tribunalului Galați, în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Se vor constată ca fiind prescrise pretențiile vizând perioada 01.12.2004 - 08.01.2005 și se vor respinge ca nefondate restul pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și CURTEA DE APEL GALAȚI, cu sediul în-, Jud. împotriva sentinței civile nr. 116/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.116/28.01.2008 a Tribunalului Galați, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Constată ca fiind prescrise pretențiile vizând perioada 01.12.2004 - 08.01.2005.
Respinge ca nefondate restul pretențiilor formulate în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./08.05.2009
Tehnored./2 ex./14 Mai 2009
Fond:-
Asistenți jud.-C-tin
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Marioara Coinacel, Benone Fuică
