Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4298/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4298
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- --Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 496/09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA DE OLTENIA C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă, a lipsit intimata pârâtă COMPANIA DE OLTENIA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă nr. 496 din 09 februarie 2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Compania de Oltenia
Reclamanta desfășoară activitate la unitatea pârâtă începând cu 10.08.1985, în funcția de laborant in cadrul Laboratorul de ape reziduale al regiei.
Unitatea în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, Ordinul nr. 125/1990 și circularelor nr. 246 și 125/1995 a procedat la încadrarea în grupa a II-a de muncă numai a șoferilor care au lucrat pe autocamioane și autospeciale de transport de minim 4 tone.
În acest sens a făcut dovada cu decizia nr. 1/1996, din cuprinsul căreia reiese că au fost încadrate în grupa a II-a de muncă șoferii care lucrează pe diferite autovehicule cu capacitatea cuprinsă între 5 tone și 8,5 tone.
Activitatea desfășurată de reclamantă nu a fost cuprinsă pentru fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
Potrivit Ordinului 50/1990 unitățile angajatoare aveau obligația de a lua toate măsurile pentru normalizarea condițiilor de muncă, astfel că nivelul noxelor existente la locurile de muncă să nu depășească nivelul admis prevăzut în normele republicane de protecția muncii.
Numai în situația în care, nivelul noxelor existente la locurile de muncă depășeau nivelul maxim admis, prevăzute în Normele republicane de protecție a muncii, unele locuri de muncă se încadrau în grupele a I-a și a II-a de muncă (art. 4).
Existența noxelor la locurile de muncă s-au constatat prin determinări efectuate de Ministerul Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților.
respective (art. 5) - trebuiau efectuate în prezența inspectorilor de stat teritoriali pentru protecția muncii, care trebuiau să constate că până la data efectuării determinărilor de noxe s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condițiilor de muncă și că toate instituțiile de protecția muncii funcționează normal.
Potrivit art. 6 - după ce s-au efectuat determinările de noxe, confirmate de, unitățile angajatoare și sindicatele libere din unități, nominalizau locurile de muncă și persoanele care se încadrau în grupele I-a și a II-a de muncă.
Conform art. 8 - perioada de timp, în care o persoană avea ca sarcină să lucreze integral sau o parte din programul de muncă care se încadrau în grupa a I-a și a II-a de muncă se stabileau prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu care reveneau fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că cererea reclamantei nu este întemeiată deoarece unitatea pârâtă a făcut dovada că locul de muncă unde a desfășurat activitatea acesta nu a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform art. 7 coroborat cu art. 4 și 5 din Ordinul 50/1990, iar conducerea unității nu i-a emis o dispoziție de lucru, la un loc de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă potrivit art. 8 din același ordin.
Pe de altă parte, dreptul de pensie conform Legii 3/1977 și Legii 19/2000, care a abrogat Legea 3/1977, este recunoscut tuturor cetățenilor care au depus contribuția prevăzută de lege la fondul de asigurări sociale de stat.
Ori, în cauza de față, unitatea pârâtă pentru reclamantă nu a achitat o contribuție diferențiată pentru grupa a II-a de muncă de 30% asupra câștigului brut realizat de aceasta conform art. 2 alin. 2 din Legea 49/1992, pentru ca aceasta să poată beneficia de drepturile prevăzute pentru această grupă.
Pe cale de consecință, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Compania de OLTENIA SA
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că aceasta este lipsită de temei legal deoarece nu s-a analizat dacă locul de muncă și categoria profesională se încadrează la cele cu condiții deosebite, iar culpa societății, care nu a îndeplinit procedura, a fost un argument de respingere a cererii.
S-a dat o interpretare greșită cererii formulate deoarece s-a solicitat transformarea unei stări de fapt într-o stare de drept motivat de faptul că societatea a acordat drepturile pentru condiții deosebite (antidoturi, sporuri etc.), dar nu s-a menționat în carnetele de muncă.
Prevederile art. 4, 5, 8 din OG5/2001, se referă la locurile de muncă cu noxe însă locul de muncă din litigiu a fost încadrat în anexa pentru lucrul cu apa reziduală infestată cu fecale, deci pentru climatul micropericulos, cu condiții deosebite prin definiție și nu prin "măsurători de noxe" așa cum rezultă și din Adresa Autorității de Sănătate Publică.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la înscrierea în carnetul de muncă a gr. II de muncă pentru activitatea desfășurată în perioada 10.08.1985-01.04.2001 sau să elibereze o adeverință în acest sens.
Se constată că, intimata, în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, Ordinului 125/1990 și circularelor 246 și 125/1995 a efectuat procedura privind încadrarea în gr. II de muncă numai a șoferilor care lucrează pe diferite autovehicule cu capacitatea cuprinsă între 5 tone și 8,5 tone. Nu are relevanță în încadrarea în gr. I sau II de muncă faptul că prin normative interne s-au acordat sporuri pentru muncă în condiții nocive sau periculoase.
De altfel, prin procesul verbal nr. 2031/04.05.2001 semnat de reprezentanții sindicatului s-a stabilit că locurile de muncă din cadrul Companiei de Oltenia respectiv C nu îndeplinesc condițiile pentru încadrarea în gr. II de muncă.
Acordarea antidotului și a unor sporuri nu înseamnă automat încadrarea în grupele de muncă.
S-au avut în vedere buletinele de analiză nr. 82/07.07.2005 și de determinare toxicologică sanitară nr. 48/14.07.2004, făcute în cadrul Laboratorului clinic ape reziduale, la încadrarea în gr. I sau II de muncă, stabilindu-se că doar șoferii se încadrează în cadrul II de muncă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 2. se va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 496/09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata COMPANIA DE OLTENIA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora - - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehnored. / 16 iulie 2009 /2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Dorina Stoichin, Mihaela Cotora
