Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 438/2009
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 487/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Completul de judecată s-a constituit potrivit disp. art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dat fiind faptul că domnul judecător lipsește din instanță astfel cum s-a reținut în procesul verbal încheiat cu această ocazie, iar în data de 16.04.2009 permanența este asigurată de doamna judecător - - - conform planificării de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către pârâtul intimat Ministerul Justiției.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, TRIBUNALUL SIBIU și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; s-a mai solicitat și obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă iar pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivare s-a arătat că prin discriminarea făcută, reclamanta a fost prejudiciată cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei(fila 17) reclamanta a solicitat a fi obligați pârâții să stabilească nivelul de secretizare pentru fiecare angajat, care deține, are acces și lucrează cu informații clasificate, și să fie acordat sporul de confidențialitate de până la 15%, calculat în raport de nivelul de secretizare la care are acces.
În drept s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din OG 57/2000, art.3 din OG 19/2006, art.15 din OG 64/2006, art.13 din OG 10/2007, art.5 din OG 6/2007, art.13 din OUG 123/2003 și Legea nr.303/2004.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA solicită respingerea acțiunii ca nefondată pe considerentul că reclamanta are calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei A iar Legea nr.50/1996 și ulterior OG nr.8/2007 nu prevăd acordarea în favoarea acestei categorii de personal a unui spor de confidențialitate. În consecință raportat la actele normative care reglementează salarizarea acestei categorii socio-profesionale cererea reclamantei este lipsită de suport legal.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondate, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000; astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.
Ministerul Justiției, referitor la obiectul precizării de acțiune depusă la dosar de reclamantă (fila 17) ridică excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că în conformitate cu dispozițiile art.5 și 6 din HG nr.781/2002 privind protecția informațiile secrete de serviciu, se stabilesc de către conducătorii unităților deținătoare.
De altfel, potrivit dispozițiilor art.7 din HG nr.585/2002 listele cu informații secrete de serviciu se stabilesc de conducătorii unităților deținătoare de astfel de informații.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
S-a depus întâmpinare și de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivând-o prin aceea că între Ministerul Justiției și acest pârât nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri.
Așadar, în mod greșit își întemeiază reclamanta acțiunea pe prevederile legii nr.50/1996 cât timp prin art.30 lit.a din OG nr.8/2007 este prevăzută în mod expres abrogarea respectivei legi.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Justiției în ceea ce privește obiectul precizării de acțiune a reclamantei:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care sunt ordonatori principali de credite, între care figurează și Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la buget acestora.
Alocarea acestor sume se realizează potrivit destinațiilor bugetare, conform Legii bugetului de stat, ceea ce conduce la concluzia că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să efectueze o plată pentru salariații altei instituții.
Rezultă în acest context că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză în care se solicită obligarea la plata unor drepturi constând în sporul de confidențialitate, litigiul de muncă fiind stabilit, potrivit art.282 din Codul muncii, între salariați și angajator precum și alte persoane juridice sau fizice care au vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor conform art.137 pr.civilă, acțiunea urmând a fi respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, în ceea ce privește obiectul precizării de acțiune, instanța a admis această excepție ca fiind întemeiată pe considerentul că potrivit dispozițiilor HG nr.781/2002 și HG nr.585/2002 responsabilitatea pentru gestionarea informațiilor secrete de stat sau secrete de serviciu este în sarcina conducătorului unității deținătoare, singurul abilitat a permite accesul personalului la informațiile secrete de serviciu în baza autorizației scrise.
Prin sentința civilă nr. 487/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL SIBIU și Curtea de APEL ALBA IULIA, iar față de pârâtul ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantei, în calitate de grefier, nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, întrucât nu are calitatea de cadru militar în activitate, militar angajat pe bază de contract și nici de angajat al instituțiilor publice de apărare națională, de ordine publică și siguranță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, la data de 10.06.2008.
Prin încheierea din 26.06.2008, Curtea, față de disp. art. II alin.3 din nr.OUG 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17.09.2008, reclamanta recurentă a depus motivele de recurs.
În același dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Bad epus întâmpinare (fila 13), invocând excepția nulității recursului, față de dispozițiile art. 303 alin.1 și 2 și 306 alin.1 Cod procedură civilă.
Aceeași excepție a fost invocată prin întâmpinare (filele 15-16) și de pârâtul Ministerul Justiției, solicitând astfel a se constata nulitatea recursului.
Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinare (filele 24-25) a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, potrivit art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin Decizia nr. 496/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- și având în vedere declararea ca neconstituționale a disp. art. I și II din nr.OUG 75/2008 prin decizia 104/20.01.2009 a Curții Constituționale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr de dosar.
Potrivit art. 137 alin.1 Cod procedură civilă:
"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Din această perspectivă, Curtea va analiza excepția nulității recursului invocată de cei 2 pârâți prin întâmpinări.
Astfel, potrivit art. 303 alin.1 și 2 Cod procedură civilă:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Recurenta a declarat recursul la 10.06.2008, deci anterior comunicării hotărârii atacate, care conform filei de comunicare, i-a parvenit la 02.06.2008.
Motivele recursului însă au fost înregistrat la instanța abia la 17.09.2008, deci cu încălcarea termenului prev. de art. 303 Cod procedură civilă anterior enunțat.
În această situație, în speță devin incidente prevederile art. 306 Cod procedură civilă care statuează că: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal."
Față de aceste aspecte, Curtea va constata nul recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile 487/2008 a Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta împotriva sent. civ. 487/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dos-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. NV, 2 ex. IM 27.05.2009
Jud.fond-,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Nicoleta
