Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 1285 din 12. 09. 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat - pentru intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Apărătorii recurentei și intimatei precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă precizează că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5,8,9și 10 Cod procedură civilă, vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond. În mod nelegal instanța de fond a soluționat cauza pe excepție reținând că s-a prescris dreptul la acțiune al reclamantei. Instanța de fond nu a pus în discuția părților această excepție invocată de intimată prin întâmpinare, astfel că sentința este lovită de nulitate. Soluția instanței de fond este netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii, nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor. S-a solicitat recalcularea drepturilor bănești salariale raportat unei hotărâri judecătorești prin care a obținut drepturi salariale. Potrivit art.1 din Decretul 167/1958, dreptul la acțiune având un drept patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune și se întrerupe printr-un act de executare. Prin sentința civilă nr. 4418/2003, Tribunalul Bucureștia dispus reintegrarea în funcția de director economic și obligarea la plata drepturilor salariale. Prin sentința civilă nr. 454/2005, Tribunalul Iașis -a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior deciziei. Prin decizia 447/2005, Curtea de APEL IAȘIa menținut irevocabilă sentința 454/2005. La 1. 2007 s-a introdus acțiune la ribunalul Iași prin care s-a solicitat plata drepturilor restante din perioada 2003-2007. Această acțiune a fost introdusă deoarece intimata era obligată să plătească diferența de drepturi salariale dintre salariul avut anterior emiterii deciziei 136/2003 (indexat, majorat și reactualizat), cele primite ulterior deciziei începând cu data de 21. VII. 2003 și până la data reintegrării efective. Intimata a achitat doar salariul net avut la 21. VII. 2003, doar prin acțiunea executorului judecătoresc, o dată la 3 luni, cu întârzieri foarte mari. În mod greșit instanța de fond a reținut în sentința civilă recurată că reclamantei nu i se cuvine diferența de drepturi salariale pentru perioada 1. 2004- 2007.
Deasemeni, instanța de fond nu a ținut cont de sentința civilă nr. 85/2004 prin care a fost reintegrată a treia oară, sentință confirmată prin decizia 885/2004 a Curții de APEL IAȘI.
Faptul că s-a promovat o plângere penală și urmare acesteia a fost suspendată din funcție nu are nici o relevanță deoarece instanța de fond însăși reține că în cauză nu s-au depus alte acte din care să rezulte că a fost soluționată plângerea penală definitiv și irevocabil.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și în ceea ce privește obligarea la plata diferenței de onorariu către expert, acest onorariu fiind nejustificat de mare.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și admiterea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată, depune chitanțe justificative în ce privește onorariul de avocat.
Avocat -, având cuvântul pentru intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. În ce privește critica prescripției dreptului material la acțiune, susținerile sunt nefondate, Prima instanță a pus în discuție excepția la termenul de dezbateri din data de 10. 09. 2008, termen la care recurenta a lipsit. De altfel ea a răspuns în scris la această excepție prin precizările la acțiune, fila 43 dosar fond, astfel că în mod corect a fost admisă excepția.
În ce privește fondul cauzei, având în vedere că intimata a formulat plângere penală împotriva contestatoarei pentru fapte în legătură cu serviciul, a fost dispusă suspendarea contractului de muncă al acesteia în temeiul art.52 al.2 lit.c din Codul muncii. Fiind suspendat contractul individual de muncă al contestatoarei sunt suspendate și drepturile salariale ale acesteia. Prin urmare în mod corect s-a respins acțiunea reclamantei în situația în care pretențiile solicitate sunt neîntemeiate ca efect al suspendării contractului individual de muncă al acesteia.
Față de toate aceste susțineri, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată;
Prin sentința civilă nr. 1285/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a dispus:
A fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului acțiunii invocată de pârâtă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională "Apele Române".
A fost obligată reclamanta să achite suma de 4760 lei către Biroul de expertize tehnice și contabile judiciare de la ribunalul Iași în contul d-nului expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională "Apele Române" B, solicitând recalcularea salariului ce i se cuvine ca director economic, ținându-se cont de indexările și majorările intervenite în perioada 2003 - 2007, deoarece lunar contestatoarea primește 2.300 salariul net calculat la nivelul datei de 21.07.2003, pe care l-a primit o dată la 3 luni prin intermediul executorului judecătoresc; obligarea pârâtei să-i plătească măririle de salariu (indexări, majorări, premii) aferente perioadei 1.09.2004 - la zi (până la plata efectivă a acestora) precum și despăgubirile pentru plata cu întârziere a drepturilor ce se cuvin, cu dobânda legală; obligarea pârâtei la plata contribuțiilor pentru asigurări de sănătate și pentru fondul de pensii de stat, la zi și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că a ocupat funcția de director economic în cadrul, iar prin decizia nr. 136 s-a dispus eliberarea acesteia din funcție.
Prin sentința civilă nr. 4418/26.11.2003 a Tribunalului Bucureștis -a dispus reintegrarea în funcția de director economic și obligarea la plata drepturilor salariale. În data de 2.02.2004 prin decizia nr. 41 reclamanta arată că a fost din nou eliberată din funcție.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație, iar prin sentința civilă nr. 531/2004 Tribunalul Iașia dispus reintegrarea.
A mai arătat reclamanta că salariul i se plătește o dată la 3 luni și nu lunar, și că nu i s-au achitat contribuțiile pentru sănătate și pentru pensie, indexările și majorările salariale precum și alte premii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant și prescripția dreptului la acțiune pentru pretențiile al căror termen depășește 3 ani, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
Din probele administrate, instanța a reținut că reclamanta a ocupat funcția de director economic în cadrul în baza contractului individual de muncă nr. C-15/1.10.2002 (fila 57 dosar).
Prin decizia nr. 136/2003 pârâta a dispus eliberarea din funcția de director economic; împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație, iar prin sentința civilă nr. 454/2005 a Tribunalului Iași se constată nulitatea absolută a deciziei, se dispune reintegrarea și plata diferențelor salariale. Soluția a fost menținută de decizia civilă nr. 447/2005 a Curții de APEL IAȘI.
Conform deciziei nr. 41/2.02.2004 emisă de pârâta B, în temeiul art. 92 alin 2 lit. "c" Codul muncii, contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat până la soluționarea plângerii penale pentru fapte în legătură cu serviciu ( abuz în serviciu, fals, uz de fals).
Decizia nr. 41 din 2.02.2004 (fila 141 dosar) a fost contestată de către reclamantă, iar prin sentința civilă nr. 531/2004 a Tribunalului Iași se dispune anularea deciziei și reintegrarea reclamantei cu plata diferenței salariale, însă prin decizia nr. 812/2.12.2004 a Curții de APEL IAȘI (fila 84 dosar) se admite recursul Astfel, că decizia nr. 41/2.02.2004 emisă de ANAR B, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei, precum și suspendarea funcției de director, deci și a tuturor drepturilor salariale aferente funcției de director, sunt suspendate conform art. 49 alin. 2 Codul muncii.
În raport de prevederile art. 2 din decizia nr. 41/2004, începând cu data de 3.02.2004 pe toată perioada suspendării, reclamanta va ocupa un alt post decât cel de director economic, conform pregătirii profesionale.
Având în vedere dispozițiile art. 52 alin 1 lit. c din Codul muncii suspendarea operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și faptul că la dosarul cauzei s-a depus un extras de pe portalul instanțelor judecătorești, din care rezultă că la data de 12.07.2007 s-a admis recursul și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 289, 249 și 248 din Codul penal, precum și pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rezultă că suspendarea contractului individual de muncă din funcția de director economic operează și în prezent.
În cauză nu s-au depus alte acte, din care să rezulte că a fost soluționată plângerea penală formulată de angajator definitiv și irevocabil.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale de reprezentant a semnatarului acțiunii, instanța a respins-o, având în vedere împuternicirea avocațială nr. 24/2007.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 21.07.2003 - până la data de 1.10.2004, instanța a admis-o, având în vedere data introducerii acțiunii, 1.10.2007, raportat la disp. art. 283 alin 1 lit. c precum și disp. Decretului nr. -, din care rezultă că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada 21.07.2003 - 1.10.2004.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanta solicită diferențe de drepturi salariale pentru perioada 1.10.2004-2007, ce i s-ar cuveni în calitatea sa de director economic și funcția deținută în această perioadă, precum și acordarea măririlor de salariu, indexări, majorări, premii dar și a contribuțiilor către stat aferente acestor drepturi, instanța, având în vedere că decizia nr. 41/2.02.2004 este în vigoare, coroborată cu disp. art. 52 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, a considerat că acțiunea este neîntemeiată, urmând aor espinge.
A mai reținut instanța că reclamanta solicită și recalcularea drepturilor salariale ce i se cuvin ca director economic. Or, prin decizia nr. 41/2002 reclamanta a fost suspendată din această funcție.
In ceea ce privește cererea accesorie privind plata contribuțiilor pentru asigurările de sănătate și pentru fondul de pensii, instanța a reținut că este neîntemeiată, atâta timp cât cererea principală de plată a drepturilor salariale a fost respinsă.
Având în vedere că în cauză a fost efectuată expertiza contabilă, la solicitarea expresă a reclamantei, a cărei contravaloare a fost achitată parțial de către aceasta, instanța a obligat-o conform art. 275 din Codul d e procedură civilă, la plata diferenței de 4760 lei către Biroul de expertize tehnice și contabile judiciare al Tribunalului Iași în contul d-lui expert, potrivit decontului detaliat justificativ de la fila 357 dosar.
In temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că instanța s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului la acțiune, pe care, însă, nu a pus-o în discuția părților, așa cum rezultă din încheierile de ședință, inclusiv din cea de dezbateri.
Pe de altă parte, consideră recurenta, instanța de fond a aplicat greșit prevederile Decretului nr. 167/1958 cu privire la prescripția extinctivă.
Astfel, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă, potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, la data când s-a născut dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În cazul său, acest drept s-a născut la data când sentința civilă nr. 454/15.04.2005 a Tribunalului Iașia rămas irevocabilă, respectiv la data de 04.10.2005 (când a fost respins recursul declarat de B prin decizia nr. 447 Curții de APEL IAȘI ).
Ca atare, termenul de 3 ani se împlinea la data de 04.10.2008; ori acțiunea sa a fost introdusă la data de 01.10.2007.
Mai susține recurenta că în mod greșit a mai reținut instanța de fond că suspendarea din funcție, prev. prin Decizia nr. 41/02.04.2004, mai este valabilă și în prezent, deoarece, prin sentința civilă nr. 531/30.06.2004 a Tribunalului Iașia fost dispusă reintegrarea sa în funcția deținută anterior deciziei nr. 41/2004, cu obligarea la plata diferenței de drepturi salariale.
Ca urmare, a emis Decizia de reintegrare nr. 281/27.07.2004, prin care a fost anulată măsura suspendării din funcție.
Ulterior, prin Decizia nr. 305/16.08.2004, a dispus din nou suspendarea sa din funcție, însă această decizie a fost, la rândul ei, anulată prin sentința nr. 885/29.10.2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă prin decizia civilă nr. 49/20.01.2005 a Curții de APEL IAȘI.
Cât privește obligarea sa la plata diferenței de 4.760 lei onorariu expert, consideră recurenta că în decontul întocmit s-a trecut un nr. exagerat de mare de ore, iar calculele expertului au fost greșit efectuate, fiind nevoită să formuleze obiecțiuni.
În consecință, se solicită admiterea recursului, respingerea excepției prescripției, admiterea acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată, și înlăturarea obligării la plata diferenței de 4.760 lei onorariu expert.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, considerând că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune s-a invocat de către pârâta Administrația Națională "Apele Române" B prin întâmpinare ( 31 dosar fond), iar reclamanta-recurentă a răspuns la această excepție prin precizările la întâmpinare (fila 43 dosar fond).
Ca atare, greșit se susține că excepția nu a fost pusă în discuția părților, atât timp cât ambele părți și-au exprimat punctul de vedere asupra prescripției dreptului la acțiune.
Cât privește suspendarea raporturilor de muncă, Curtea de Apel reține că în mod greșit a considerat instanța de fond faptul că în prezent operează Decizia de suspendare nr. 41/02.02.2004, menținută prin decizia civilă nr. 812/02.12.2004 a Curții de APEL IAȘI.
În fapt, prin Decizia nr. 281/27.07.2007 emisă de, a fost anulată decizia nr. 41/02.02.2004 și s-a dispus reintegrarea contestatoarei, începând cu data de 02.08.2004, în funcția de director economic al Direcției economice din cadrul - sediul central.
Această decizie, deși emisă în considerarea sentinței civile nr. 531/30.06.2004 a Tribunalului Iași, nu a fost anulată ulterior de angajator, urmare a deciziei civile nr. 812/02.12.2004 a Curții de APEL IAȘI.
Ca atare, fiind anulată decizia de suspendare de către angajator, greșit a reținut Tribunalul Iași că raporturile de muncă dintre părți sunt suspendate.
În fapt, în prezent, urmare a sentinței civile nr. 454/15.04.2005 a Tribunalului Iași (irevocabilă prin decizia civilă nr. 447/04.10.2005 a Curții de APEL IAȘI ), respectiv sentința civilă nr. 885/29.10.2004 a Tribunalului Iași (irevocabilă prin decizia civilă nr. 49/20.01.2005 a Curții de APEL IAȘI ), Administrația Națională "Apele Române" B este obligată să o reintegreze pe contestatoarea în funcția deținută anterior deciziilor contestate, precum și să-i achite acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data menționată în titlul executor și până la reintegrarea efectivă.
În baza acestor titluri executorii s-a procedat la executarea silită a debitorului, respectiv la înființarea popririi, iar în prezent - așa cum recunoaște chiar reclamanta-recurentă - primește o dată la 3 luni sumele de bani datorate de pârâta-intimată.
În fapt, prin formularea prezentei acțiuni, reclamanta solicitădiferențe salariale(ca urmare a indexărilor și majorărilor) salariului de director economic, inclusiv premiile mărite și despăgubiri pentru întârziere de la data de 21.07.2003 la zi (până la plata integrală a acestora).
Având în vedere aceste pretenții, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că, deși motivarea primei instanțe este necorespunzătoare, soluția încorporată în dispozitivul sentinței atacate este corectă, urmând a fi menținută.
Astfel, prin raportare la obiectul acțiunii (plata de drepturi salariale), termenul de prescripție este cel prev. de art. 166 Codul muncii, respectiv de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Ca urmare, având în vedere și disp. art. 161 Codul muncii, salariul fiind o prestație lunară succesivă, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
În aceste condiții, se reține că, față de data introducerii acțiunii - 01.10.2007 -, dreptul la acțiune privind plata drepturilor salariale pentru perioada 21.07.2003-01.10.2004 s-a prescris extinctiv.
Pentru perioada ulterioară datei de 01.10.2004, acțiunea reclamantei este nefondată, aceasta nefiind îndreptățită la platasalariului,deoarece nu a prestat efectiv muncă în favoarea angajatorului, nefiind reintegrată pe postul deținut.
Dimpotrivă, așa cum s-a arătat anterior, reclamanta deține titlurile executorii prin care este îndreptățită la platadespăgubirilor(echivalente cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat), începând cu data de 21.07.2003, respectiv 16.08.2004 și până la reintegrarea efectivă.
Aceste titluri au fost executate prin înființarea popririi, însă cuantumul despăgubirilor poate face obiectul unei contestații la executare (în condițiile art.399 Cod proc.civ.) și nu al acțiunii de față, ce priveștediferențe salariale.
Ca atare, neputând fi obligată la plata salariului către reclamanta-recurentă, pârâta-intimată nu poate fi obligată nici la plata contribuțiilor pentru asigurările de sănătate și pentru fondul de premii, ce sunt aferente drepturilor salariale.
Cât privește onorariul de expert, în mod corect instanța a dispus plata diferenței solicitate, în raport de decontul detaliat depus de expert ( 357-358 dosar fond) și disp. art. 213 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că reclamanta nu a solicitat reducerea acestuia.
În consecință, raportat tuturor considerentelor expuse, Curtea de Apel va respinge recursul declarat de reclamantă și va menține sentința atacată, prin substituirea motivării cu aceea a prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1285 din 12.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
16.02.2009 - 2 ex.
Tribunalul Iași:,
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
