Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 440/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamant, precum și de către pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN B, împotriva sentinței civile nr. 404/M/21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului reclamant, a recurenților pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul De Pe Lângă ÎNALTA CURTE De Casație Și Justiție, Ministerul Economiei Și Finanțelor Prin B, precum și a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Direcția De Investigare A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism Biroul Teritorial Brașov, intimat chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și intimat pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt formulate în termen și scutite de plata taxelor de timbru.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului cât și față de motivele recursurilor, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă 404/2008 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă
excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație, prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocata de pârât prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție, cu sediul in B,-, sector 5, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brașov și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe langa Tribunalul Brașov și Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brașov să calculeze și să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara pe perioada 1.12.2004-21.02.2008.
A fost obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala menționate anterior.
Au fost respinse restul pretențiilor ca fiind neîntemeiate.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul are calitatea de procuror, aspect ce rezultă din înscrisurile din carnetul de muncă depus în copie la dosar.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, constituie un bun în sensul art.1 din protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, alături de alte asemenea "bunuri" (pensie, părți sociale, acțiuni), potrivit practicii CEDO.
Pretențiile reclamantului se bazează pe un serviciu deja prestat ele constituind " un bun " în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă și din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei, din 26.06.1986.
In concluzie, dreptul de proprietate invocat de reclamant se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun, în sensul art.1 din Protocol.
Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantului de a nu fi lipsit de el în mod nejustificat, din perspectiva art.44 din Constituția României, coroborat cu art.1 din Protocolul 1 al CEDO.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, întrucât limitarea drepturilor nu era "necesară" într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică,
Securitatea națională, sănătatea publică sau bunele moravuri.
Acest act internațional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamat decât în condiții speciale, ce nu sunt întrunite în speță, astfel încât, în baza art.20 alin.2 din Constituția României, devin aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, ca fiind mai favorabile decât legislația internă.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, instanța apreciază că a fost încălcat dreptul reclamantului privind proprietatea unui bun, acesta constând în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De altfel, la data stabilirii acestui drept, prin art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care judecătorii și celelalte categorii de personal își desfășoară activitatea, și care au fost caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții nu s-au schimbat ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât odată cu aderarea României la Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, în condiții de calitate și eficiență sporite.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, sens în care a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe langa Inalta C de Casație si Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe langa Tribunalul Brașov și Parchetul de pe langa Curtea de Apel Brașov să calculeze și să plătească reclamantului diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara pe perioada 1.12.2004-21.02.2008.
Instanța a respins solicitarea reclamantului de a se acorda acest spor și în continuare pentru viitor întrucât, diferențele de drepturi de natură salarială sunt acordate cu titlu de despăgubiri și de aceea ele au un caracter limitat în timp.
In condițiile în care nu se intervine la nivel legislativ pentru acordarea acestui spor, reclamantul are dreptul la acțiune ulterioară în despăgubiri.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Public fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate mai sus.
Având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat în calitate de pârât să aloce fondurile necesare achitării drepturilor salariale instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
În criticile formulate de recurentul reclamant, sentința este criticată pentru faptul că drepturile solicitate de acesta nu au fost acordate și pentru viitor, așa cum s-a solicitat în acțiunea introductivă de instanță. Se mai arată dreptul prevăzut de art. 47 din legea 50/1996, este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care l-a consacrat, și trebuie acordat în continuare.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B, s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, care nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții de stat.
Se mai arată că pe fondul cauzei, instanța de fond în mod greșit a admis în parte acțiunea întrucât instituirea unui asemenea spor este o problemă de legiferare. Dacă legiuitorul ar fi considerat că acest spor trebuie acordat, în temeiul unei norme de drept și fără înfrângerea voinței legiuitorului se încalcă principiul separației puterilor în stat.
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, critică soluția pentru faptul că a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, competentă fiind Curtea de Apel București.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că drepturile solicitate de reclamant sunt bunuri, întrucât acestea pot fi cel mult drepturi de creanță.
Se mai arată că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât actul normativ care prevede acest drept a fost abrogat.
Se mai arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea sau încălcarea greșită a legii.
Recurentul mai critică și faptul că prin sentința pronunțată sau acordat despăgubiri fără nici o bază legală, cum ar fi acordarea dobânzii legale, astfel că nici o plată nu poate fi făcută fără ca cheltuiala respectivă să fie înscrisă în bugetul propriu de venituri și cheltuieli.
Se mai arată că în mod nelegal a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în situația în care a fost admisă acțiunea reclamantului.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că este întemeiat recursul declarat de recurentul reclamant, și nefondate recursurile declarate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC, în temeiul disp. art. 312 pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamant și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din recursuri, critici care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamantelor sunt întemeiate, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, potrivit cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamantului au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul reclamant, acesta este admisibil, fiind vorba de drepturi stabilite, obligația pârâților subzistă până la intervenția legiuitorului în sensul restrângerii sau menținerii acestui cuantum.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că este întemeiat numai recursul declarat de recurentele reclamante, restul recursurilor urmând să fie respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B și MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 404/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 404/08 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte, în sensul că pretențiile reclamantului vor fi acordate, în continuare pe viitor, nu numai până la data de 21.02.2008, cum s-a menționat în dispozitivul sentinței.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 20.05.2008
Dact AG 21.02.2008/ 3 ex
Jud fond N /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
