Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 448/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 448
Ședința publică din data de 01 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul domiciliat în P,-,. 4B,B,.B,.3,.33, județul P, împotriva sentinței nr. 191 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale din 01 aprilie 2008, lipsind intimata SC SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurentul-contestator, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-contestator, având cuvântul arată că la dosarul cauzei a fost conexat dosarul nr-, unde, la fila 4, se află împuternicirea avocațială plus chitanța privind plata achitării onorariului pentru asistență juridică. Astfel, potrivit art. 274 alin.1 pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată, la cerere.
Referitor la al doilea motiv de recurs, arată că, deși a solicitat prin acțiunea introductivă, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere cu privire la obligarea intimatei la plata drepturilor salariale majorate și reactualizate, aferente perioadei în care și-a desfășurat activitatea contestatoarea, respectiv 01 februarie 2007 și până la emiterea unei decizii de încetare a contractului de muncă, precum și la plata sumelor datorate la bugetele sociale pentru aceeași perioadă.
Pentru motivele învederate, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SRL P pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale majorate și reactualizate, să respecte obligațiile asumate față de bugetul de stat, respectiv către CAS, CASS, ITM, organele financiare și de șomaj în raport de aceste drepturi salariale, iar aceste drepturi să-i fie acordate începând din luna februarie 2007 și până la emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă, cu plata daunelor morale, la aceste din urmă drepturi renunțând însă la judecată.
În motivarea acțiunii a susținut reclamantul că începând cu data de 1 februarie 2007 avut calitatea de salariat la societatea pârâtă, contractul de muncă fiind înregistrat la ITM, îndeplinind funcția de director până la data de 6 august 2007 când a solicitat încetarea raporturilor de muncă potrivit art.79 alin.2 pct.8 din Codul muncii, întrucât nu i-au fost achitate drepturile bănești cuvenite pentru perioada 01.02.-31.07.2007, după care pârâta nu a dat curs solicitării de încetare a raporturilor de muncă prin demisie referitor la care reclamantul și-a exprimat voința în acest sens, după care societatea pârâtă a dispus defacerea disciplinată a contractului de muncă prin decizia nr.187 din 12.09.2007 care este nulă absoult față de încălcarea dispozițiilor legale incidente pentru emiterea acesteia.
În acest sens a susținut că nu este descrisă fapta pretinsă a constitui abatere disciplinară și nu se precizează prevderile din statul disciplinar și regulamentul intern ce ar fi fost încălcate în condițiile în care măsura luată a fost dispusă înainte de efectuarea cercetării disciplinare.
La termenul de 18.10.2007 contestatorul și-a precizat și completat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă sus-menționată, cerându-se și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu data de 01.02.2007 până la emiterea unei decizii legale.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât măsura desfacerii contractului de muncă a fost determinată de lipsa culpabilă a contestatorului de la locul de muncă pe toată perioada cât a fost salariat, precizându-se că acesta nu s-a prezentat la convocarea ce i-a fost comunicată în vederea clarificării situației sale, ceea ce a impus măsura defacerii disciplinare a contractului de muncă.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
La termenul din 14.11.2007 la solicitarea contestatorului instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- întrucât ambele dosare au același obiect, cauză și părți.
Tribunalul Prahova prin sentința nr.121 din 21 ianuarie 2008 luat act de renunțarea contestatorului la plata daunelor morale solicitate inițial și a admis excepția nulității absolute a deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.187/12.09.2007, constatând această situație, iar societatea intimată a fost obligată să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.02-31.07.2007 actualizate în raport de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, precum și la plata sumelor aferente bugetului de stat așa cum au fost solicitate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că începând cu data de 01.02.2007 contestatorul a dobândit calitatea de salariat al societății intimate unde a îndeplinit funcția de director dezvoltare până la data de 01.08.2007 când i s-a desfăcut contractul de muncă după ce acesta în prealabil solicitase prin notificarea nr.27/6.08.2007 încetarea raporturilor de muncă prin demisie conform art.79 alin.2 pct.8 din Codul muncii.
De asemenea, s-a reținut că decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este nulă deoarece nu au fost descrise faptele ce constituie abateri disciplinare, aceeași persoană care a dispus desfacerea contractului de muncă a întocmit și referatul pentru sancțiunea diciplinară aplicată, nu fost arătată perioada în care au avut loc pretinsele absențe nemotivate de la locul de muncă și nici prevederile statutare încălcate.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul obligării intimatei și la plata cheltuielilor de judecată de la fond în sumă de 1800 lei cât și obligarea la plata drepturilor salariale și după data de 01.02.2007 până la emiterea unei decizii de încetare a contractului de muncă, ca și la plata drepturilor datorate bugetelor speciale de stat pentru aceeași perioadă.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La dosarul de fond al cauzei a fost depusă chitanța doveditoare a plății onorariului de avocat de către contestator, în sumă de 1800 lei și cu toate acestea instanța de fond nu a obligat intimata la plata acestor cheltuieli conform art.274 Cod procedură civilă, în condițiile în care au fost solicitate cheltuieli de judecată cu prilejul dezbaterilor așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării.
În atare situație, se impune admiterea recursului în baza art.304,3041Cod procedură civilă combinat cu art.312 Cod procedură civilă, modificarea sentinței și obligarea societății intimate să-i plătească contestatorului aceste cheltuieli de judecată, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată cu prilejul judecării recursului.
Cealaltă critică din motivele de recurs privitoare la neobligarea la plata drepturilor salariale ulterior datei de 01.02.2007 a intimatei ca și obligarea acesteia la plata drepturilor cuvenite bugetului de stat, nu are suport legal și probatoriu deoarece după această dată contestatorul nu a mai prestat activitate și formulase anterior cerere de demisie, exprimându-și astfel voința de încetare a raporturilor de muncă, ceea ce impune menținerea restului dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.191 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata "" SRL P și în consecință;
Modifică în parte sentința sus-menționată în sensul că obligă societatea intimată și la plata cheltuielilor de judecată efectuate la fond către contestatorul-recurent, în sumă de 1800 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în faza de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - --- - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./08.05.2008
Dosar fond --- Tribunalul Prahova
Judecători fond-
- -
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
